686 matches
-
te, Domn bun, veselește, C-o-nchinăm cu sănătate. Nu putem vorbi, aici, de „bestiar” și încă „fabulos”, ci de animalele obișnuite din jurul casei, dragi omului și lui Dumnezeu. În ieslea boilor a fost îngăduită Fecioara, cînd i-a venit sorocul să nască prunc sfînt. Nu a găsit liniște lîngă tulpina plopului, care nu înceta să-și miște zgomotos crengile și frunzele; nici în grajdul cailor neastîmpărați și enervant de sforăitori. Cuprinsă de amărăciune, Maica a cerut sfatul înțeleptului Crăciun: - Ce
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
viață, ea se plasează într-o sferă colaterală, fără putința rezolvării; nici a „esenței”, nici a „genezei”. Se cuvine făcută distincție între modul cum întîmpină moartea cel marcat de destin să i se curme firul existenței pămîntești la un anume soroc și ceilalți, rămași „dincoace”, avînd obligația de a conserva memoria dispărutului. Primul mod este reprezentat în oralitate de imaginea convențională a păstorului, interpretată în mai multe chipuri. Interesează aici măsura în care el se dovedește a fi conștient de iminența
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
constituirea și fenomenologia Dasein ului. Se constată că nu numai despre un Păstor pierdut în pustietate geografică este vorba în Miorița, în primul rînd, ci despre Ființă ca prototip al umanității, care știe să-și chivernisească actele sub presiunea unui soroc, fără drept de recurs, plasat într-un timp imprevizibil. Orice inscripție de cimitir, chiar dacă se reduce la nume și dată, fără poezele de circumstanță și de naivă tristețe, constituie semnul prefigurării sorocului. Inscripția nu omoară, doar amintește. Se și spune
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
știe să-și chivernisească actele sub presiunea unui soroc, fără drept de recurs, plasat într-un timp imprevizibil. Orice inscripție de cimitir, chiar dacă se reduce la nume și dată, fără poezele de circumstanță și de naivă tristețe, constituie semnul prefigurării sorocului. Inscripția nu omoară, doar amintește. Se și spune: „i-a venit sorocul”, ca anunț al unui moment decisiv. Nu înțeleptul, ci nebunul trece fluierînd prin cimitir și prin viață. Una este să privești „clipa cea repede” cu lenea celui care
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
recurs, plasat într-un timp imprevizibil. Orice inscripție de cimitir, chiar dacă se reduce la nume și dată, fără poezele de circumstanță și de naivă tristețe, constituie semnul prefigurării sorocului. Inscripția nu omoară, doar amintește. Se și spune: „i-a venit sorocul”, ca anunț al unui moment decisiv. Nu înțeleptul, ci nebunul trece fluierînd prin cimitir și prin viață. Una este să privești „clipa cea repede” cu lenea celui care-și spune „mai este” și alta să-ți creezi „certitudinea” (-iluzie) c-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în când ca și cum ar fi rostit ceva. Dar nu se auzea nimic decât vorba de afară, nechezatul cailor, țipetele celor de dincolo de poartă, strigăte și vaiete îndepărtate. Simțea Zamfira că micuțul pe care îl ridicase ea, căci se născuse înainte de soroc, îi sugea acum mai mult decât laptele. Câte înaintea ei nu pățiseră la fel! Când le luau ca să hrănească coconii boierești, născuți odată cu plozii lor, le descânta câte o țigancă bătrână ca să nu-și lege sufletul de cocon. Și pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
răposat, lăsându-i Bălașei toată averea... — Vorbești cu păcat, naș Dinule, pentru că socrul meu a lăsat testament pentru soacră-mea, pentru Bălașa și danii pentru ctitorii. — Iar averea Bălașei... sau și Bălașa a lăsat diată? — Bălașa încă nu a făcut sorocul și umblă vorba că mi-aș însuși ce nu este al meu. Toată averea din foaia Bălașei și ce i-a mai rămas pe deasupra de la taica socru rămâne Măriuței. Aci glasul lui Ștefan înce puse să tremure și lacrimi se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de lupi se ațin cum treci de Mogoșoaia și intri în codru. Zăpada este mare și am pus să se pregătească sănii... Dar mâncați, rogu-vă, mâncați, nu țineți seama de mine... Mă gândii să plec de mâine ca să pregătesc sorocul Bălașei. Citind nedumerire pe chipul italianului, zâmbi și explică: — Sorocul, adică panihida de patruzeci de zile a răposatei soaței mele. Soroc în slavonă înseamnă patruzeci iar, după cum știi și domnia ta, în a patruzecea zi sufletul celui adormit se desparte de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în codru. Zăpada este mare și am pus să se pregătească sănii... Dar mâncați, rogu-vă, mâncați, nu țineți seama de mine... Mă gândii să plec de mâine ca să pregătesc sorocul Bălașei. Citind nedumerire pe chipul italianului, zâmbi și explică: — Sorocul, adică panihida de patruzeci de zile a răposatei soaței mele. Soroc în slavonă înseamnă patruzeci iar, după cum știi și domnia ta, în a patruzecea zi sufletul celui adormit se desparte de tot ce i-a fost drag aci și se înalță
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sănii... Dar mâncați, rogu-vă, mâncați, nu țineți seama de mine... Mă gândii să plec de mâine ca să pregătesc sorocul Bălașei. Citind nedumerire pe chipul italianului, zâmbi și explică: — Sorocul, adică panihida de patruzeci de zile a răposatei soaței mele. Soroc în slavonă înseamnă patruzeci iar, după cum știi și domnia ta, în a patruzecea zi sufletul celui adormit se desparte de tot ce i-a fost drag aci și se înalță... Neică Mihai, aș vrea acum la despărțire să-i dăruiesc ceva
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe sub horboțelele de la scufiță să-i caut părul care încă nu i-a crescut, să-l ghicesc cum este. Măriuța taichii, cui rămâi tu așa, fără mamă? Cum spuneam, neică Mihai, vreau s-o dăruiesc pe Bălașa mea acum, la soroc de despărțire, ca să-i fie de veșnică pomenire, și prințul desfășură sulul de pergament. Cei trei bărbați se aplecară asupra mesei ca să vadă mai bine. Era desenul unei pietre funerare cu laturile foarte frumos împodobite cu motive florale. — Doresc peste
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spre moarte, prin aer liber, în mijlocul oamenilor, încurajat de vorbele sau tăcerea lor, însoțit cu „dulciuri și cântece“. Se referea, adesea, la o despărțire senină de viață. Refuza, bineînțeles, să primească vreun preot și nici nu admitea că îi venise sorocul ? Să credem că moartea l-a întâlnit și l-a eliberat brusc. Fără nici un martor, de vreme ce a fost găsit, după relatarea unora, neînsuflețit, la picioarele unei scări, poate chiar în fața bisericii San Pier Maggiore, unde se spune că ar fi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fi de ajuns de puternic sau de învins. Bătrân, incapabil să mai țină pensula în mână, fără a renunța la încercările zilnice de a se apropia din nou de culori și pensule, Cosimo nu admitea că i-ar fi venit sorocul. Amâna de pe o zi pe alta, respingea rugămințile prietenilor care îi cereau să se împace cu Domnul. Nici nu era certat cu cerul, în nici un caz cu cel de deasupra lui, în care se tot oglindea zilnic. Nu se gândea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
într-un perpetuu referendum. Vom deveni, probabil, doctori în ... disperare. Psihiatrul l-a cam înlocuit pe preot. Multe țări mici au crezut că independența ține loc de dezvoltare. Lumea contemporană e ca un vulcan căruia nu i-a venit încă sorocul eliberării. Epoca noastră dispune de confort, nu și de repere valorice. Energia umană s-a concentrat spre tehnică. Iar de acolo se prelinge spre alienare. Epoca modernă a venit cu dezordine afectivă. În ghearele mass-mediei, mapamondul devine thriller ori telenovelă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ca nici mort să nu fie rău. Dar viu e totuși acceptabil. Obsesia morții poate transforma Pământul într-o planetă de somnambuli. Cele mai infiorătoare sunt totuși maxilarele căscate ale pământului. Fă-mă, Doamne, lebădă! Când o să mi se apropie sorocul. Viața această acoladă între zone de întuneric. Coborâm în pământ, dar biografiile și agoniseala rămân în mâinile urmașilor. A ajuns, în sfârșit, în centrul atenției tuturor. Doar sunt funeraliile lui. Primul mare filosof român a fost ciobanul din miorița! Aceleași
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
altă cale nu-i, atunci unde a mers suta a merge și mia. Dă-i drumul! Cică două babe au stat ani îndelungați la pușcărie. Asta n-ar fi nimic, dar au stat în aceeași celulă! Le-a venit și sorocul să plece acasă. Când s-au văzut la drumul mare, una din ele a prins glas: Zănovii-hăi. Hai sî ni așăzăm colea pi marginea șanțului șî sî mai stăm di vorbî oleacî... Prietenul meu ieșeanul îmi ridicase la plasă anume
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mine!" 20. Astfel Iacov a slujit șapte ani pentru Rahela, și anii aceștia i s-au părut ca vreo cîteva zile, pentru că o iubea. 21. În urmă, Iacov a zis lui Laban: "Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru la ea." 22. Laban a adunat pe toți oamenii locului și a făcut un ospăț. 23. Seara, a luat pe fiică-sa Lea, și a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea. 24. Și Laban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
din imagini și cuvinte, E ca o statuie pentru eternă aducere aminte. Monumentul ridicat din bronz sau din granit, E mai vulnerabil, poate fi strivit. Fatalitate Celor ce au venit pe lume cu noroc, Toate merg din plin, și la soroc. Alții-s condamnați de soarta nemiloasă La o viață searbădă și ticăloasă. Gripa Se știe, gripa-i de bonton, În nesfârșitul rece sezon. Ea își face de cap temerară, Din toamnă până-n primăvară. Nu poți fi bun la toate Nu
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
am îmbrăcat în strai de poezie. Vrăjitorul de cuvinte De când în lumea literară a pășit, Un vrăjitor al slovelor, cu har, s-a dovedit. La un semn magic, în text, cuvintele-și iau locul După înțeles și după cum le e sorocul. Crochiu de personalitate: prof. N. Colibaba A urcat anevoie pe treptele afirmării, făurindu-și un nume cunoscut și respectat. A muncit cinstit, ca și cum aceasta i-ar fi fost singura menire pe pământ. Și a dispărut, discret, ca o stea care
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
lume și un timp fără alte relicve decât câteva morminte de eroi. Cercul strâns al epopeii este plin de durere și de moarte, dar acestea, oricât ne-ar spune despre omenesc, sunt întâmplare trecătoare și sunt împrejmuite de statornicia fără soroc a lumii care le cuprinde și le tăgăduiește. Unul dintre cele mai războinice și crude poeme, Iliada este, într-un fel esențial și latent, un imn adus bucuriei. Bucuria însăși a manifestării puterii și agerimii în luptă. Chiar în miezul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
îngrădiți de Soartă, se tem din când în când că forța omenească ar putea frânge cercul ei de bronz și săvârși ceva hypér móron, mai presus de hotărârea Soartei. Sunt neliniștiți că Patrocles sau Ahile ar putea cuceri Troia înainte de soroc sau că, în ciuda Soartei, Ahile îl va ucide pe Enea, sortit să-i supraviețuiască, și fac tot ce le stă în puteri să împiedice asta, devenind astfel ei înșiși unelte ale Soartei. Jocul se joacă de fapt între Forța ca
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
va arăta domeniul și locuitorii acestuia, pământul rodnic, hergheliile, cirezile și turmele, oamenii de acolo, casa cea mare și înaltă. Dar n-a fost să fie așa. Iar Ahile a aflat de timpuriu care îi este soarta, însă prea timpuriul soroc nu părea să-l mâhnească în sine (în fond, și-l alesese singur), cât faptul că niciodată nu se va mai întoarce acasă, să-l primească acolo părinții, că trebuie să moară departe de tot ce-i al lui, pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
la el care capătă existență sunt pierzania, zădărnicia și moartea. Câtă putere și câtă violență erau în el, și trebuia să se cheltuiască întocmai ca atare, erau prea nemăsurate și prea greu de ținut în frâu ca să ajungă la alt soroc decât moartea. Și ca să împlinească altceva decât moartea, pentru ca lumea să-și poată 147 vedea de rosturile ei. Cumva știa asta și a ales să moară tânăr în numele unei iubiri, și aceea pierdută. Ahile nu e un personaj tragic numai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
luminat, un gânditor de taine albe, un suflet ferm, dar neîncrâncenat. De cum sosește și aude vaietele spiritului prizonier, îi redă libertatea. O libertate condiționată de o nouă servitute, către el, dar cu făgăduința unei depline și definitive dezrobiri, la un soroc ce pare-a fi, simetric, tot de doisprezece ani, cifră deloc străină de practicile magice și de mistica numerelor. Prospero avea nevoie de Ariel, dar n-o să știm niciodată de ce atât de imperios. Pentru că nu avem știința acestor lucruri. Ceea ce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
avea de furcă amândoi. / — Cum, iar? De vreme ce mă pui la munci, / Să-ți amintesc ce mi-ai făgăduit / Și n-ai îndeplinit... ai zis / Că-mi scazi un an întreg.“ Era o târguială veche, tot mai cârcotașă pe măsură ce se apropia sorocul, până la tocmeala pentru orice. Prospero știe asta foarte bine și de aceea, ca să-l liniștească și ca să-l țină-n frâu, asociază, de-a lungul întregii piese, constrângerea și amânarea cu făgăduințe: „Așa! În schimb poimâine / Te las să pleci
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]