2,458 matches
-
feței sale mari și urâte. — Anunță-mă de Îndată cardinalului dumitale! Prin reaua voință și prin lenea dumitale Întârzii o misiune de care pot atârna triumful justiției și relațiile dintre patrimoniul Sfântului Petru și nobila Comună a Florenței. Vei fi spânzurat, dumneata și ticăloșii care Îți fac cortegiu, atunci când... — Du-te și te fute, messere, Îl Întrerupse celălalt fără măcar să dea semne că se va ridica și Însoțindu-și cuvintele cu un căscat. „Vade et repetito“, se simți dator să adauge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Bogați, Înfumurați și neobrăzați. Cel puțin jumătate dintre funcționarii Comunei erau, mai mult sau mai puțin fățiș, În serviciul lor. Iar cei care nu erau, se temeau de ei. — Își permit să mă lase să aștept. Aș pune să fie spânzurați cu toții, dacă ar exista un călău. Izbutise să fie primit doar folosindu-se de autoritatea lui, Însă anticamera devenea umilitoare. Într-o jumătate de ceas, văzuse negustori corpolenți, oameni trudnici și alți indivizi de nimic trecând Înaintea lui. Simțea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
te mai Încurci, poți să-mi spui Eva. E și mai scurt, și mai frumosdecât... - Eva, te rog ceva, dumnezeiește te rog: nu Începe și tu cu aberațiile alea cu omenirea, planeta și siguranța ei, că mă duc și mă spânzur, Înțelegi? M-am săturat de câte ori le-am auzit, ajunge, gata, nu mai suport! Spuneți odată ce-aveți de spus și lăsați-mă-n pace. Faci și tu parte din Consiliu, deci știi despre ce e vorba. Nu sunt sigur dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cartierele demolate, parcă Îmi trece cineva cu furtunul prin creier. Pantofii lui sînt ca două pîini negre, uscate. Își Întretaie drumul cu alții care vin din sens opus Încărcați cu plase pline de morcovi și gogoșari, cu funii de usturoi spînzurate pe umeri, cocîrjați sub sacii cu varză. El e insul fără sacoșă. El e cel care se uită la lucruri fără să le rîvnească, fără să le atingă. E cel În care lumea intră nechemată, de bunăvoie. El nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și Bran și emoția lui ridicolă cînd ne-am cumpărat primul aparat de radio Îmi făcea daruri pisoi mici schilozi culeși de pe străzi pe care mi-i aducea În buzunarul paltonului murea În fiecare lună cîte unul călcați de mașini spînzurați de copii făcea alergie la cuvîntul dulce și la culoarea roz și la Îngeri cînd plecam cu camionul În Apărătorii Patriei și poetesele pensionare citeau poeme de amor În fața unui public octogenar birtul de la Lizeanu lîngă casa cu balcon de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
gîndit Într-o noapte de febră părîndu-mi-se geniale. Ei nu mi-au citit cu atenție cărțile. De ce m-aș Întrista - au chei, au pașapoarte, au femei, dorm În paturi cu baldachin, sărăcia e de prost gust, călugărașii Sfîntului Francisc se spînzură de propriile lor rozarii. Dar ce grozav trebuie să fie să știi, chiar dacă oamenii altor locuri nu te vor citi niciodată, că cei din țara ta ar Începe printr-un ciudat mimetism să semene cu tine, că vei ajunge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tînărul care plănuiește În cele mai mici amănunte un atentat, o femeie de cincizeci de ani frumoasă ca un star de cinema, o fată de nouăsprezece cu un picior de lemn, un copil cu ochi albaștri care visează să-și spînzure pisica, două cumetre așezate alături visînd fiecare gospodăria celeilalte, un bărbat cu barbă Înghiontit de trei proaspăt bărbieriți, o femeie borțoasă care vorbește ungurește și cei de pe scaune se fac că nu o văd... fețe indiferente, absente, acoperind o frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
numai Satana bărbierește cu mâna stângă. Asta i-a mai lipsit! I-au tras nenorocitului o bătaie soră cu moartea, apoi l-au alungat din sat. L-au găsit a doua zi la marginea păduricii, în dosul capelei. S-a spânzurat, pentru că ăla era al șaptelea sat unde pățea la fel. Nimeni nu s-a atins de el, așa că după-amiază ciorile bisericii începuseră deja să se înfrupte din carnea lui. Iar noi, copiii, am împușcat ciorile cu pistoalele de antrenament și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
copac, iar pe celălalt l-a legat de grumazul animalului. Asta ca vizitatorii să nu privească o maimuță printre gratii, cu libertatea de mișcare prea mult îngrădită. Iar a doua zi, oaspeții grădinii au văzut ceva în formă de om, spânzurat la patru-cinci metri de pământ, cu fața spre poarta Raiului. Profitând de avantajele perioadei de belșug, înainte ca oamenii să se dezmeticească, profesorul Angelo a dat în judecată conducerea orașului, pe motiv că nu e dispusă să satisfacă necesitățile legitime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ne-a învățat ceremonia dinainte. Singurul lucru clar era că crucea nu i se potrivea. Așa s-a priponit acolo singura coloană ciuntită printre stâlpii aceia ciopliți din lemn de brad și unși cu gudron. Dacă El ar fi fost spânzurat, atunci aici ar fi crescut mici spânzurători. Mulți ar purta la gât spânzurători în miniatură. Sămânță de spânzurătoare. Asta îmi place. Mi-o notez pentru Andor. Am deja un caiet plin de titluri pentru el. Colaborez. Ne sfătuim, o alegem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o știință ireproșabilă a machiajului. În schimb, părul lung și blond îi atârna pe un sacou atât de urât, încât trebuie să recunosc că mi s-a făcut o frică nemaivăzută și abia m-am putut stăpâni a nu mă spânzura de orice mi-ar fi ieșit în cale. Sacoul ei era de fapt o bucată de carton tare ca piatra, însă atât de grosier și de mizerabil lucrat, încât am realizat instantaneu că fusese cumpărat de la cel mai odios magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sănătos atât la trup, cât și la minte din lumea aceasta n-ar vrea să se infecteze intrând în contact cu celulele bolnave ale nimănui, oricât de deștept sau luminat. Și cine e demonul ăsta care îmi propune să mă spânzur pentru că, vezi Doamne, așa mi-ar fi mai bine? Pentru că așa aș scăpa mai repede de dorința asta aprigă de a nu vrea să trăiesc și de a nu vrea nimic în general? Ce dorește de la mine și cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care-aș mai putea-o avea la îndemână în fața acestor orori cutremurătoare, de nimeni altul decât de mine săvârșite, și anume sinuciderea. Numai că până și șansa acestei izbăviri temporare, false și înșelătoare, mi-a fost luată. Cum să te spânzuri când nici măcar nu mai exiști? N-am să pot scăpa de judecată, fără nici cea mai mică îndoială. Doamne, câtă negură poate zăcea în sufletul cuiva? Cum am putut face atât de mult rău, încât numai crima să mă despartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
la mine. N-ai decât să-l pui la frigider ca să nu se strice. Oricum moșului nu-i mai trebuie. L-am dus la groapă ieri. Nu se poate! se albi la față inspectorul. Calistrat a murit? L-am găsit spânzurat în spatele casei. Nu pot să cred. Moșul n-ar fi făcut niciodată una ca asta. Ei, uite că a făcut-o. Chiar eu am fost la fața locului și am anchetat cazul. S-o fi săturat de viață și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
l-ar fi avut la el, nu s-ar fi putut apropia nimeni de dânsul ca să-l atace. Asta dacă nu cumva Calistrat chiar s-a omorât. Îți repet că așa ceva nu s-a întâmplat. Moș Calistrat nu s-a spânzurat. Și atunci, crezi că vâlva are vreun amestec? În nici un caz. Dacă ar fi fost vorba de așa ceva, nu mai găsea nimeni cadavrul bătrânului. Vâlva nu lasă urme. Nu înțeleg ce vrei să spui. Din moment ce nu s-a sinucis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îndelung dar în treimea superioară a gâtului nu văzu nici o zonă în care pielea să fi devenit pergamentoasă și nici chipul nu îi era vânăt, așa cum se întâmpla la cei morți prin asfixie mecanică. Asta însemna că bătrânul nu se spânzurase. Dădu din cap mulțumit, avusese dreptate atunci când spusese că Moș Calistrat nu se sinucisese, cineva îi rupsese gâtul, după care îl atârnase în ștreang. Polițiștii din Baia de Sus nu-și dăduseră seama. Probabil că observaseră gâtul rupt, dar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de mânie în ochi. Ești un om atât de simplu! Nu recunoști nici un fel de obligații. Nimeni nu ți-e obligat în nici un fel. — Și nu te-ar face să te simți prost dacă m-aș duce și m-aș spânzura pentru că am fost dat afară din cameră întrucât n-am putut plăti chiria? — Câtuși de puțin. A ricanat: — Te lauzi. Dacă aș face-o cu adevărat ai fi copleșit de remușcări. — Încearcă și o să vedem, i-am replicat. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trântit banii pe masă și a plecat. Nu l-am mai văzut câteva zile, dar într-o seară când ședeam la cafenea și citeam ziarul a venit și s-a așezat lângă mine. — Văd că până la urmă nu te-ai spânzurat totuși, am remarcat. — Nu. Am căpătat un angajament. Fac portretul unui instalator pensionar în schimbul sumei de două sute de franci. — Și cum ai izbutit să aranjezi lucrul ăsta? — M-a recomandat femeia de la care cumpăr pâine. Individul îi spusese că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu mai pleacă înapoi, și am cunoscut oameni care au venit aici cu o slujbă pe un an de zile și blestemau locul, și când au plecat au jurat pe tot ce au ei mai scump că mai bine se spânzură decât să se întoarcă aici, și când colo, peste șase luni îi vedeai debarcând din nou și-ți spuneau că nu pot trăi nicăieri în altă parte. L Am eu ideea asta că unii oameni sunt născuți unde nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Ata se ridică în picioare și îl privi drept în ochi: — N-au decât să se ducă alții dacă așa vor, dar pe tine n-am să te las. Ești bărbatul meu și sunt femeia ta. Dacă mă părăsești mă spânzur de copacul dindărătul casei. Îți jur pe Dumnezeu! Era o forță imensă în felul ei apăsat de a vorbi. Nu mai era nici pe departe tânăra băștinașă blândă și supusă, ci o femeie hotărâtă. Suferise o prefacere extraordinară. — Dar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
văzut. Bietul flăcău zâmbea, vă jur, cu ochii larg deschiși. Am țipat și am lăsat totul să-mi cadă pe jos, iar jandarmul a spus „Rahat!“, s-a aruncat asupra lui, dar era prea târziu, murise de-a binelea. Se spânzurase cu pantalonii lui, pe care-i rupsese în fâșii pe care le înnodase de mânerul ferestrei. Nu credeam că-i așa de solid mânerul ferestrei... — Când aflară vestea, Mierck și Matziev nu se arătară prea uimiți. „O dovadă în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
șerpii din grădină, să se arunce în fața trenului, să ia cianură, mătrăgună, acid sulfuric, pastile, benzină, șampon, să se dea cu capul de pereți, să se înfometeze, să se înseteze, să se crucifice, să se arunce de la balcon, să se spânzure, să-și muște venele, să strănute fără să închidă ochii, să-și țină răsuflarea, să se învârtă până amețeste și cade cu capul de marmura neagră, să bea pe nerăsuflate doi litri de vodcă, să meargă în Ferentari, să lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
face bine să mergem să aruncăm o privire, nu crezi, Arthur? Că altfel Herr Gunther o să creadă că am inventat noi asta. E dificil să-ți formezi o altă impresie decât aceea de grotesc despre un om care a fost spânzurat. Limba, umflată și ieșită în afară ca o a treia buză, ochii la fel de proeminenți ca ai unui câine de curse - aceste lucruri tind să-ți bântuie nițel gândurile. Așa că, pe lângă sentimentul de convingere că în nici un caz nu avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
într-adevăr, el e cel care l-a ucis pe partenerul dumitale, Herr Gunther. A venit înapoi aici, s-a schimbat de haine, după care a avut timp să mediteze la ce făcuse, iar remușcarea l-a împins să se spânzure. — Așa s-ar părea, am spus, destul de convins. Dar dacă nu vă supărați, domnule general Heydrich, aș vrea să mă mai uit un pic pe aici. De unul singur. Doar așa, ca să-mi satisfac curiozitatea în legătură cu unul sau două lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îmi putea spune dacă asta era ceea ce se întâmplase cu adevărat. Ceva din circumstanțele morții sale, ceva ce încă nu puteam indica, îmi ridica întrebări. Nu mai puțin curios era faptul că alesese să-și schimbe cămașa înainte de a se spânzura. M-am cățărat peste balustradă pe un mic parapet făcut de peretele casei scării și m-am lăsat în genunchi. Aplecându-mă înainte, am putut să văd bine punctul de suspensie din partea din spate a urechii drepte a lui Hering
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]