956 matches
-
Închipuia tânără; fără nici o Îndoială, un ghid local, ce Întovărășea turiștii În ruta de trei ore pe care nava - o șalupă lungă de trei sute de metri, vopsită În alb și albastru, care ancora la Puerto Umbría - o făcea Între Insula Spânzuraților și Capul Rău. În ultimele două luni, Faulques o zărise de pe faleză trecând cu puntea plină de oameni Înarmați cu camere foto și video, pe când muzica văratică tuna din difuzoare atât de tare, că Întreruperile provocate de vocea ei erau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Bizar loc. Dar nu văd amintiri de pe vremuri. Faulques a arătat pictura: cetatea de umbre, În contralumină peste focul aidoma unui vulcan, reflezele metalice ale armelor moderne, gloata oțelită ce trecea prin breșa unui zid, chipurile de femei și copii, spânzurații care atârnau din copaci ca ciorchinii, navele ce se Îndepărtau În zarea cenușie. - Astea-s amintirile mele. - Vorbeam de poze. Dumneata ești fotograf. - Am fost. - Ai fost, așa-i. Și fotografii au obiceiul să agațe poze pe pereți. Poze făcute
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
acordat de paradoxurile și piruetele unei lumi care demonstra cu tenacitate că, În ciuda faptului că linia dreaptă lipsea din natura animală și căuta prea puțin să se afirme În natură, În general (cu excepția situației când legea gravității trăgea de funiile spânzuraților), haosul era Într-adevăr În posesia unor scurtături impecabil de drepte, care duceau la locuri precise În spațiu și timp. Deși foarte fără voie, Faulques era impresionat. În cursul după-amiezii, după ce așezase albumul pe masă, Ivo Markovic se răsucise spre
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
el abia de-și trăgea sufletul, dumneata l-ai fotografiat. A urmat o tăcere. Faulques a tras o dușcă. Stătea aproape Împietrit pe scaun, atent la tot ce auzea. Celălalt se Întorsese iar spre pictură. Acum privea schița pădurii cu spânzurații care atârnau din copaci ca niște ciorchini cu fructe. - În ultimii ani am citit multe, a continuat. Reviste, jurnale și unele cărți. Știu să navighez pe Internet. Înainte nu-mi plăcea să citesc, dar viața mi s-a schimbat destul de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o pungă de plastic cu gheață și patru cutii cu bere. - Frumoasă priveliște, a spus Markovic. Au rămas cu ochii la Întinderea albastră care, de la poalele falezei, se deschidea spre orizont În evantai: gurile de la apus la nord, cu insula Spânzuraților și linia Întunecată, estompată În cenușiu, a Capului Rău, care se Întindea spre largul mării, spre sud-vest. Părea, a gândit Faulques, și nu era Întâia oară, o acuarelă venețiană. Efectul luminilor și ceții de pe ape era tot mai evident de pe la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
moderni - se Înșiruiau la picioarele vulcanului În flăcări: bărbatul care Îl răpunea pe rănit cu lovituri de archebuză, cel care Îi jefuia pe morți, câinele care devora cadavre, execuțiile, roata de tortură, copacul din care atârnau ciorchinii de trupuri ale spânzuraților. Răutatea mai presus de orice control al rațiunii și ca instinct natural al omului. Pictorul de război s-a oprit În fața scenei, privind-o. Necurat, spusese Carmen Elsken cu extraordinară luciditate ori intuiție. Acela era cuvântul, iar acum Îi șerpuia
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și bine călcată. Bătuse la ușă, ceruse voie să intre În turn și, de cum intrase, aruncase o privire lungă frescei și alta nu mai puțin lungă lui Faulques. — Ai mai pictat câte ceva de ultima oară, a spus. Figurile de lângă ușă, spânzurații și celelalte. Ai lucrat cu adevărat mult. Și uite, perechea asta curioasă - Îi arăta pe Hector și Andromaca - Îmi amintește de cum m-am despărțit de nevasta mea. Are haz, nu? Paradoxurile vieții. Plângea fiindcă Îi era teamă că aveau să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ca o buclă, care străbătea cercul frescei fără să se oprească, integrând fiecare element, legând Între ele navele care ridicau ancorele sub ploaie, orașul În flăcări de pe deal, fugarii, soldații, femeia violată și copilul călău, bărbatul pe moarte, pădurile cu spânzurați care atârnau ca fructele, bătălia din câmpie, bărbații care se luptau În cuțite chiar În primul-plan, călăreții gata să intre În luptă, orașul adormit și Încrezător Între turnurile lui de oțel, beton și sticlă. Universul vizibil și imensitatea imaginabilă a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a Însuflețit. - Și dragostea? - Și dragostea. - Chiar dacă se termină ori se pierde, ca și restul? Jarul țigării s-a Înțețit de trei ori Înainte ca Markovic să vorbească iar. - Cred că acum Înțeleg bine, domnule Faulques. Spre răsărit, unde Insula Spânzuraților Își arăta creasta Întunecată, la intrarea În mare, linia zorilor Începea să se insinueze În tonuri mai limpezi, Întețind contrastul dintre apa și cerul Încă negre. Pictorului de război i s-a făcut frig. Mașinal, a atins mânerul cuțitului care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Markovic și n-a văzut decât o jumătate de duzină de chiștoace zdrobite pe jos. Pictorul de război a rămas multă vreme pe jos, fără să-și schimbe poziția, până când discul roșu al soarelui a depășit linia mării, lângă Insula Spânzuraților, și primele lui raze orizontale i-au Încălzit pielea, făcându-l să-și mijească ochii. Abia atunci s-a ridicat, și-a scuturat acele de pin de pe pantaloni și a aruncat peisajului o scurtă privire circulară. Pescărușii țipau, zburătăcind În jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu cuțitul și i-au băgat sare În rănile deschise. Zilnic Îl luau, Îi prindeau mâinile cu cătușe și Îl legau de picioare, apoi Îi treceau printre mâini și picioare o rangă, pe care o așezau Între două birouri. Așa, spânzurat, Îl băteau până leșina. Era clar că nu va rezista mult. Trecuse puțin peste o săptămână de la arestare și corpul lui era tot o rană. Într-o noapte, l-au luat din nou și a fost pentru ultima oară. Am
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
nas; nepăsare; nume; ochi; organism; pană; papion; parc; parfum; parte; pasăre; de pasăre; pastilă; păr; pelican; pernă; persoană; picior; piele întinsă; plăpînd; porc; prelungire; radieră; răcit; răgușeală; răgușit; răsucit; rău; rece; rotund; sabie; salivă; scund; sec; semne; simț; sorb; spînzura; spînzurat; spînzurătoare; stabilitate; de sticlă; strangulat; strîmb; strop; a sufoca; suport pentru bijuterii; susținător; susține; susține-l; șarpe; șeful; tandrețe; tăiat; tiroidă; trecere; trompă; trud; tuse; umăr; usturime; vampir; vin; vorbă; a vorbi; vorbire; vulnerabilitate; zgîrîie (1); 763/232/76/156
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ș-atunci când se sfințește agheasma și bate preotul cu piciorul în piatră, piatra crapă și toate vietățile se împrăștie, merg iar la mâna Arhanghelului. De Arhanghel să aprinzi o lumânare la biserică și aceea luminează în veci, precum și pentru cei spânzurați, înecați etc. Totdeauna la Sfântul Arhanghel să te rogi."197 Într-o povestire bucovineană, în care se prezintă Nașterea lui Isus Hristos, "luminătorii cerești" se coboară pentru a consfinți minunea împletirii pământescului cu cerescul: "La ea (Maica Domnului) s-au coborât
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și simt pe față/ luciul oglinzii în care, uite,/ sunt oglindire care îngheață,/ și-aștept să plece cel ce se uită." Umilința, îngenuncherea omului sunt combătute: "Să nu cumva mergând așa/ cu capetele jos/ să vă loviți cu frunțile/ de spânzuratele picioare-ale lui Isus/ și să le ocoliți/ nemaiavând nici curiozitatea/ de-a ști ce trup și cap se află sus,/ cine e posesorul lor,/ pe crucea trudei voastre,/ frații mei fără scăpare." Deși noroiul dăinuie ca un simbol al degradării
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lui Rebreanu, de exemplu), în timp ce proza modernă optează pentru viziunea internă a unui personaj narator (Ștefan Gheorghidiu, eroul lui Camil Petrescu, de pildă), ori pentru focalizarea multiplă, asociind punctele de vedere ale mai multor instanțe narative (narator și personaje - Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu, Enigma Otiliei de George Călinescu, Moromeții de Marin Preda etc. - sau numai personaje, ca în Patul lui Procust de Camil Petrescu). Caracteristicile fiecărui tip de perspectivă narativă (numită și viziune narativă sau focalizare - G. Genette) sunt următoarele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
discontinuități, paralelisme, suprapu neri; discursul, frecvent anticalofil, este, de cele mai multe ori, homodiegetic (literatura autenticității, romanul experienței), dar scriitorii optează și pentru persoana a IIIa narativă (situație în care naratorul anonim se estompează, lăsând în primplan perso najefocalizator, ca în Pădurea spânzuraților de L. Rebreanu, care afirma: „Mam sfiit întotdeauna să scriu pentru tipar la persoana întâi“). Alți reprezentanți ai romanului modern interbelic au fost Camil Petrescu, Mircea Eliade, Hortensia Papadat Bengescu, George Călinescu, Anton Holban, Max Blecher etc., iar ai romanului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Ion, tânărul țăran sărac, se definește în contrast cu George Bulbuc, cel mai înstărit flăcău din sat, ori cu Titu Herdelea, tânărul intelectual. La rândul ei, Ana (având ca model real pe Rodovica, fata bogată din satul Prislop, care, fiind înșelată, sa spânzurat) este caracterizată prin statutul ei social de fată bogată, dar și prin trăsătura definitorie a personalității ei - firea șovăielnică, lipsită de voință. La horă, privindo când pe Florica, pe care încă o mai iubea, când pe Ana, pentru care nu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mormînt, tămîindu-se acolo cu tămîie, ca sufletul să iasă învingător din lupta sa cu diavolul, carele fuge pe lume de mirosul tămîii. Cînd copiii pierd ceva, scuipă în palmă și descîntă: „Scoate, drace, ce-ai furat, că te-oi bate spînzurat.“ Apoi lovesc în palmă și, unde sare scuipatul, într-acolo zic că e lucrul. în alte părți, formula este aceasta: „Scoate, drace, ce-ai furat, că te-oi bate spînzurat, în mijlocul drumului, cu fiarele plugului.“ Dacă cineva ia vreun instrument
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
descîntă: „Scoate, drace, ce-ai furat, că te-oi bate spînzurat.“ Apoi lovesc în palmă și, unde sare scuipatul, într-acolo zic că e lucrul. în alte părți, formula este aceasta: „Scoate, drace, ce-ai furat, că te-oi bate spînzurat, în mijlocul drumului, cu fiarele plugului.“ Dacă cineva ia vreun instrument în mînă spre a face vreun rău al tuia, apoi se zice că atunci s-a prelins de cel dintîi Necuratul. Cînd tună, împușcă Sf. Ilie după dracu’. Cînd tună
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
poate uita, scîrbindu-se* totuna, se crede că, dacă va înturna cofa cu gura în jos și va bea apă de pe fundul cofei de pe partea din afară, va uita de cel mort și nu se va mai întrista. Pe mormîntul unui spînzurat, fiecare trecător pune un gătej sau vreasc pînă se strînge o gră madă mai mare, apoi un oarecare îi dă foc, zicîndu-se că aceasta e lumînarea mortului. Dacă vrei să moară cineva, fă-i cu lumînare furată de la mort. Moartea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cumpără. Cînd îi lua niscaiva bani de la cel ce are spiriduș, cînd ajungi acasă, nu-i mai găsești toți. Dar vai de sufletul celui ce-a avut! Spîn Fetele care torc să toarcă tot caierul, ca să n-aibă bărbați spîni. Spînzurat Să nu pui mîna pe omul spînzurat, ci pune o căruță păcătoasă de tot sub el, taie-i ștreangul, îngroapă-l cînd o cădea din căruță în groapă, arde căruța cu care l-ai adus, zvîrle cosorul cu care ai
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cel ce are spiriduș, cînd ajungi acasă, nu-i mai găsești toți. Dar vai de sufletul celui ce-a avut! Spîn Fetele care torc să toarcă tot caierul, ca să n-aibă bărbați spîni. Spînzurat Să nu pui mîna pe omul spînzurat, ci pune o căruță păcătoasă de tot sub el, taie-i ștreangul, îngroapă-l cînd o cădea din căruță în groapă, arde căruța cu care l-ai adus, zvîrle cosorul cu care ai tăiat ștreangul, că-i rău de te
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
taie-i ștreangul, îngroapă-l cînd o cădea din căruță în groapă, arde căruța cu care l-ai adus, zvîrle cosorul cu care ai tăiat ștreangul, că-i rău de te lipești ori păstrezi ceva cu care s-a atins spînzuratul. Din toate sinuciderile, numai spînzuratul se crede că se dăruiește dracului. Splină Bărbații să nu mănînce splină, că nu pot merge călare. Oamenii care mănîncă splină de la animale se însplinează [se îm bolnăvesc de splină]. Să nu mănînci splină de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cînd o cădea din căruță în groapă, arde căruța cu care l-ai adus, zvîrle cosorul cu care ai tăiat ștreangul, că-i rău de te lipești ori păstrezi ceva cu care s-a atins spînzuratul. Din toate sinuciderile, numai spînzuratul se crede că se dăruiește dracului. Splină Bărbații să nu mănînce splină, că nu pot merge călare. Oamenii care mănîncă splină de la animale se însplinează [se îm bolnăvesc de splină]. Să nu mănînci splină de animal, căci ți se pune
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
inițiere prin mortificare nunta "în cer", amînată -, de inocență roman al "adolescentului miop" și suferință, pentru care sacrificiul este fără sens imediat "întîia noapte de război" -, de penitență față de o proprie crimă neînțeleasă vină, châtiment, expiere "pădurea de simboluri" a Spînzuraților și a Ciulendrei toate conțin scheme ale traseului prin care ceea ce este caută a deveni inteligibil. Literatura lumii atinge vîrsta romanului după ce experiența celorlalte genuri, liric și dramatic, sau chiar a epicului grandios, epopeic, evoluase organic. Vîrsta ancestrală a expresiei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]