1,495 matches
-
o ajuta la menaj și căreia îi amenajase tata o cameră de locuit spațioasă și curată. Copil fiind, de la ea am auzit primele povești frumoase. Bine-nțeles că ai mei o plăteau în mod corespunzător. Tata mai ridicase un hambar spațios în care adăpostea recoltele de vară și toamnă, precum și un pătul care toamna se umplea până sus cu știuleți de porumb, apoi o droșcărie în care se afla un frumos docar cu arcuri și roți vopsite în roșu, cu felinare
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
diplomelor de absolvire (Promotionsrecht). Până atunci, studenții primeau la sfarsitul studiilor un simplu certificat de Încheiere a studiilor (schriftliche Bestätigung). Situată la Început la Liebenwalde, la 35 km nord-est de Berlin, școala se stabilește Începând cu 1948 În localuri mai spațioase la Klein-Machnow, tot În suburbiile Berlinului, unde va rămâne până În 1955. Școală avea În administrare o fermă proprie, vizitarea locului fiind impresionantă. În 1955, școala se mută la Berlin, internatul fiind În Pankow (În periferia rezidențială a Berlinului). Mutarea permitea
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
și Tomiță s-a descurcat, cu intervențiile prin familia Ceaușescu. Pe atunci se lucra la Casa Poporului și de acolo am avut noi meseriași și materiale. Ați văzut ce Infirmerie a făcut? S. B.: Da, era o locație modernă, curată, spațioasă. Eu așa am prins-o. În același corp de clădire era Punctul de comandă de la Divizion - "PC"-ul, cum îi ziceam noi. Când ieșeam din PC și mergeam spre pavilionul unității treceam chiar prin fața Infirmeriei. M. M.: Deci, a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
cu plita ei cu gaz, e pardosită cu cele mai mari plăci de gresie pe care le-am văzut vreodată. Bineînțeles, nu există frigider, ceea ce-i un lucru foarte trist pentru un amator de pescărie. În schimb am o cămară spațioasă, plină de gărgărițe. Toată lemnăria de la parter e umedă. Am dezlipit o bucată din linoleumul din hol și apoi l-am pus la loc, cutremurându-mă. Din podea se degaja un miros de sare. Să fie posibil, oare, ca marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de care am vorbit mai sus. (Obiectul acesta rafinat pare să radieze o lumină proprie.) Nu-mi plac scările (fantome ale trecutului zăbovesc pe trepte). La jumătatea scării, se ramifică o altă scăriță care duce la o baie surprinzător de spațioasă, cu ferestrele spre drum, iar din baie, în spatele unei ușițe ciudate, alte trepte duc la pod. Sala de baie are câteva plăci de ceramică, originale, reprezentând lebede și crini sinuoși. Conține și o cadă uriașă, foarte pătată, sprijinită pe labe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
parcă-l văd pe o plută. Unchiul Abel a ajuns un avocat de succes în Lincoln, și a locuit într-o casă la țară, care se numea Ramsdens: altă locuință distinsă, care purta un nume. Ramsdens era o casă mai spațioasă decât Shaxton. Revăd încă, în visurile mele, aceste două locuințe. Mai târziu, unchiul Abel s-a mutat la Londra, dar a păstrat casa Ramsdens sub titlul „reședința de la țară“. Unchiul Abel s-a căsătorit cu o tânără americană frumușică și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mine, ora șase însemna ora băuturilor. Gândisem că era o oră potrivită și omenească pentru o vizită. În realitate, le întrerupsesem masa de seară. Pentru a-mi amăgi acest înspăimântător interval, am început să mă uit prin cameră. Un bovindou spațios, cu un prag lat, semicircular, vopsit în alb, înconjurând tot cuprinsul ferestrei, oferea o vedere parțială asupra satului și o priveliște grandioasă a golfului și a mării. Pe pragul ferestrei, alături de o vază mare cu trandafiri, se afla un binoclu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
căsătorie a lui dăduse greș; m-ar fi cuprins o oarecare amărăciune dac-aș fi știut că am fost cauza involuntară a fericirii lui en deuxième noces. Asemenea sentimente nu-mi fac onoare; dar sunt foarte comune. Ședeam în sufrageria spațioasă și frumoasă din apartamentul lui Peregrine. Masa era acoperită cu o față de masă albă, foarte pătată cu vin, și arătând ca și cum nu mai fusese de multă vreme dezlipită de acolo. Perry își mutase în această încăpere divanul lui, și-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se leagănă domol în briza mării. Apartamentul lui James este situat pe una din străzile lungi din Pimlico, ce duc în jos spre fluviu, și care pe vremuri arătau atât de părăginite, pentru ca acuma să devină elegante. E un apartament spațios, dar neobișnuit de întunecat din cauza unor paravane pictate în culori crepusculare și așezate la întâmplare, precum și datorită deprinderii lui James de a ține, peste zi, draperiile pe jumătate trase și de a nu aprinde decât o singură lampă în fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lui Lizzie: — Du-te și fă-ți bagajul. Dădu să vină spre mine, apoi se întoarse cu un sughiț de plâns. Am ieșit pe digul rutier și am mers până la locul unde era parcat automobilul Bentley al lui James. Era spațios, negru, ușor prăfuit, părând în așteptare, în după-amiaza însorită și lenevoasă. Am deschis portiera. Interiorul degaja o calmă opulență, asemenea interiorului unui somptuos conac, sau al unui bogat sanctuar. Lemnul lustruit strălucea, pielea cafenie emana un miros proaspăt, plăcut. Cutia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
într-un sertar din bucătărie ciocanul pe care mă străduisem să-l repar în ultima seară când James m-a vizitat la Capul Shruff. Probabil că avusese precauția de a-l lua cu el. Îmi place bucătăria. Are o cămară spațioasă, uscată, care era complet goală când am venit eu. Pe fereastră se vede uzina electrică Battersea, care arată, seara, ca un monument asirian. Mi-am vândut apartamentul londonez din Shepherds Bush și am adus aici o parte din mobilă. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înfățișarea unui muzeu, pe măsură ce spiritul lui James se retrage? Spațiul în care locuiesc cu adevărat nu s-a mărit. Mănânc în bucătărie, apoi mă reîntorc la acest birou din camera de zi. De îmbrăcat, mă îmbrac în hol. Dorm în spațioasa cameră de oaspeți. Bineînțeles, nu cutez să mă culc în patul lui James. Frumosul dormitor al lui James e nefolosit și am încuiat ușa. Am luat însă în primire biroul, și acolo am adunat piesele mele favorite din colecția de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
devin și membru legitimat al asociației. Ședința se ținea ca de obicei după cum aflasem de la noii mei colegi, în Parcul Copou, în clădirea de lângă Muzeul Mihai Eminescu, unde își avea sediu Fundația Emil Alexandrescu. O sală destul de frumoasă și spațioasă, care era aproape plină, fiind și prima ședință din an. Multe figuri necunoscute, majoritatea trecute de a doua tinerețe, ce începuseră să-și dea mici coate întrebând în stânga și în dreapta: „cine e tânărul?” Emoțiile au trecut repede, și eram deja
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mai interesantă, fiind stropite de fiecare dată de câte un pahar de vin, țuică, bere sau palincă. Camera de hotel cu doar două paturi, o măsuța mică de fantezie și una pentru televizor plus două scaune, foarte frumos amenajată și spațioasă, devenise imediat aglomerată și neîncăpătoare. Participanții veniți la marea petrecere s-au așezat pe unde au putut și unde mai găsiseră loc, formând astfel o imensă grămadă de rugbi naivă. O parte din cei care cunoșteau foarte bine obiceiul casei
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
importanță majoră. Nu-mi amintesc ca cineva dintre noi copiii să fi lipsit ... sau măcar să fi întârziat vreodată de la școală. Rețin și interesul depus de învățătorii școlii, cu deosebire de Ion Ibănescu în locuința căruia una din camerele cele mai spațioase a fost pusă gratuit la dispoziție și transformată în local de școală în a asigura frecvența la școală a tuturor copiilor din ambele părți ale satului (răzeșească și boierească) și în a se respecta, fără nici o abatere, ritualul zilnic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
sau închiriate, iar din anul 1897 să se instaleze în impunătorul local propriu, bijuterie arhitectonică a orașului. Ca dotare era a doua din Principate și imediat după Școala Normală "Vasile Lupu" din Iași. Dispunea de săli de clasă și dormitoare spațioase; două valoroase biblioteci (una pentru profesori, alta pentru elevi); săli de festivități, de muzică, de gimnastică; ateliere de lucru manual, de tâmplărie; construcții anexe, precum cele de infirmerie, de baie și spălătorie, uzină electrică și turn de apă (pentru asigurarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
cei doi mari geologi ieșeni care au pus bazele geografiei din acest oraș de mare cultură românească: Ion Simionescu și Mihai David au fost și rectori ai Universității de aici. Pe stânga acestui culoar se înșiruiau cabinetele cadrelor didactice și spațioasa bibliotecă, iar pe dreapta Amfiteatrul geografic "Grigore Cobâlcescu" (în care se țineau cursurile și ședințele științifice), sala de lucrări practice, sala de seminarii, camera de materiale didactice și camera laboranților. Eu, la început, cu titlul de "preparator", nu aveam un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
N-aveam casă, n aveam masă, proaspăt venită de la Iași. Pe noi ne-a cununat marele sculptor Ion Vlad, care a plecat între timp în străinătate. În atelierul lui ne-am mutat noi, în strada Pangratti. Jos era atelierul mare, spațios, iar sus erau o cămăruță de odihnă și un duș. Cătălina era cu abecedarul, eu cu rochiile de concert și partiturile agățate te miri pe unde, el cu dalta, ciocanul și marmura... Infern. Abia după ce am luat toate premiile prin
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Jorge Lavelli, un hôtel particulier tipic parizian, vorbește despre proprietarul ei încă dinainte de a-l cunoaște personal. Păstrez în telefon și acum un SMS: Jorge Lavelli m-a invitat la el acasă. Două zile mai târziu, iată-mă în sufrageria-hol spațioasă a unei case mari, aerisite, aproape eclec tice în alegerea ac cesoriilor, genul în care ai nevoie de o zi doar ca să te uiți cu atenție la tablouri, cărțile din bibliotecă, afișe și discuri. În spatele unor ochelari cu rame late
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
neîncăpătoare și ruinată, nemaifiind în raport nici cu aspectul măreț al portului care se află în vecinătate, nici nu poate fi tolerat pe bulevardul nou proiectat"2660. Prefectul județului Constanța aprecia că, într-o stațiune balneară, "cazinoul trebuie să fie spațios și confortabil amenajat, dimensiunile și eleganța acestei clădiri constituind cea mai puternică reclamă"2661. Alte lucrări necesare pentru modernizarea orașului Constanța vizau "apărarea malurilor cuprinse între hotelul Carol și șanțul înconjurătoar al orașului"2662. Tocmai de aceea, prefectul județului Constanța
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
șoseluite și bine plantate"2690. De asemenea, "toate localurile comunale sunt bine clădite și în bună stare de întreținere"2691. De altfel, în orașul Cernavodă exista o biserică nouă, o școală mixtă, o hală, un abator și "o grădină publică spațioasă și frumoasă"2692. Cu toate acestea, primăria orașului Cernavodă nu avea un sediu propriu, funcționând într-o clădire închiriată. Prefectul județului Constanța, Scarlat Vârnav aprecia că realizările edilitare din Cernavodă se datorau, în mare măsură, perioadei când orașul a dispus
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
când credeam că e pierdută ne-a salvat-o simpaticul doctor Petre Topa. Acum ne adresăm unei somități berlineze, Dr. Bessau. Acesta ne primește extrem de cordial. Din cabinetul său, deschide o usă alăturată și intrăm Într-o cameră mult mai spațioasă. Avem impresia că suntem la galeriile Lafayette. Rafturi pline de păpuși, de ursuleți joviali, curați, nu ca umblatul nostru ursuleț, păsărele și mai ales o tricicletă. Astfel copilașii se lasă mai usor dezbrăcați și examinați. Vrem să achităm onorariul, dar
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
e imediat marcată cu ora și minutul sosirii și pusă În cutia destinatarului. Dacă e căutat un client al hotelului, cartea de vizită e expediată in 30 de secunde, prin tubul pneumatic - unul de etaj - sub ochii vizitatorului. Ascensoare luxoase, spațioase, În care ușor pot intra 15 persoane, fac neîncetat naveta. Un semnal electric indică etajul unde trebuie să se oprească de fiecare dată. Sunt 6-8 ascensoare. La entre-sol nu sunt camere: de o parte sunt două mari săli de bal
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de soția sa și un fecior. Are un tractor, câțiva cai și 3-4 porci. Casa de locuit e din lemn cu pereții dubli din scânduri, parter și etaj. Are lumină electrică și calorifer. Grajdul de vaci are un pod - șură, spațios. Vacile stau pe două rânduri cu capul spre perete, cu un culoar mare la mijloc. Vitele stau pe podium, Înalt de 20 cm. E astfel calculat Încât excrementul să cadă pe culoar. Nu e deci un grajd ultramodern. Vitele sunt
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
drum. La hotel găsesc o invitație la masă, diseară, la familia Olson. Sunt prezenți mai mulți profesori În frunte cu decanul. Casa Olson e din cărămidă, cu patru camere, fără etaj. E mobilată cu gust dar fără lux. Sufrageria e spațioasă, fiind living room. Masa e frumos aranjată cu tot meniul. Abundă pahare cu ceai, suc de roșii și apă cu gheață. Nu lipsește la urmă delicioasa lor Înghețată. Chiar și iarna nu lipsește. Ei susțin că Înghețata ferește de amigdalită
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]