4,641 matches
-
lui, dar i se păru că deslușește o mișcare dincolo de peretele din lemn. Era sigur că pe undeva exista un mecanism care să Îl deschidă, dar nu avea vreme să-l caute. Polițaii se apucară să izbească În scânduri cu spadele. Stejarul Învechit rezista, descompunându-se Încetul cu Încetul Într-un nor de așchii. Apoi, trosnetele sporite semnalară că structura era pe cale să cedeze. Îndepărtând oamenii cu un gest, Dante Începu să Împingă mobila din răsputeri, fără să Îi pese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ajunsese Într-un fel sau altul pe malul râului. Dar pe unde? Cu siguranță, nu putea cunoaște Florența mai bine ca dânsul. Cecco era acoperit cu o platoșă din piele, purta un coif cu panaș și ținea În mână o spadă scurtă de cavalerie. Părea că una din statuile romane răsturnate din Piazza di Santa Maria prinsese viață. Și de data asta, undeva Între ridicol și cumplit, Își zise Dante În sinea lui. — Cecco! strigă el. Așadar, asta e fapta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Commendei de la San Paolo, la Roma, ca să priceapă totul. Pentru asta, Templul avusese nevoie ani Întregi de cercetări. Voia să afle toată lumea. I-am oferit tot aurul din lume, numai să tacă. Era nebun. De sub veșminte, scoase dintr-o dată o spadă scurtă și o lipi de pieptul poetului. Dante simți vârful rece de oțel cum Îi urca primejdios spre gât și făcu un pas Înapoi din instinct, urmat Îndată și de lamă. Celălalt parcă voia să păstreze neschimbată apăsarea mortală, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
te mai ascultă, carnea începe să se fleșcăie, buzele să dondăne, dinții să se clatine, gingiile să molfăie, genunchii să tremure, degetele să se facă covrig în cizme, nasul să-ți supure, urechile să se ceruiască, ochii să-ți lăcrimeze, spada ți-o uiți la scăldat, gâtul îți hârâie, burta îți ghiorăie și singur gândul îți mai rămâne vârtos: așa văd eu momentul când trebuie să fii mazilit. Dar dumneata, spătare, departe ești de vremea aceea - grăi Cosette. Câteodată suntem maziliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ori încotro s-ar uita, vede aceeași culoare: cenușiul. Jocul cu bețigașul în gunoiul trecutului nu mai scoate la iveală decât aceleași veșnice bucăți de stambă pe jumătate putrezite, hârtii umede de pe care scrisul s-a șters, cioturi ruginite de spadă, nasturi înjumătățiți: nici o piatră prețioasă, nici un ban de aur. Clipa de acum e la fel: iată o cupă în care vin nu mai este, iată o coapsă tot mai rece, iată o fereastră pe care nu se poate privi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să strige în spatele lui: „Un’te duci, tataie? Ie-te prostu’! Prindeți-l, mă! Șo pă el! Ia te uită ce viteză a luat! Ha-plea! Băi armură! Ia-mă, nene, și pă mine! Alo, domnu, vedeți că v-a căzut spada!” și altele, și altele. într-un târziu, cu aerul vâjâindu-i pe la urechi, căpitanul Tresoro se trezi leoarcă de sudoare, tremurând din tot corpul: cunoscuse femeia. Episodul 168 VISUL DOCTORULUI PELETO De mai multe nopți la rând, cu mici, neînsemnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un rău trimis de Cel de Sus și împotriva căreia nimeni nu putea să lupte, dar să permiți ca setea să te răpună echivala cu a recunoaște că niciodată n-ai fost un adevărat fiu al Poporului Vălului, al Poporului Spadei sau al Poporului Lăncii. Se scurse o nouă zi. Și apoi alta. Au venit alți vulturi. Au venit o mulțime. Nimic nu se mișca în jurul celor trei palmieri prăfuiți, căci chiar și cea mai ușoară adiere, părea să fi dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
femeilor. Aisha crescuse pe șaua cămilei și știa să tragă cu pușca mai bine decât marea majoritate a păduchioșilor de beduini cu care s-ar fi putut întâlni din întâmplare pe drum, și nici unui membru al Poporului Vălului, al Poporului Spadei, sau al Poporului Lăncii nu i-ar fi trecut prin minte să-i facă vreun rău unei fete de aceeași rasă. Cât despre negrul Rachid, un sclav ashanti, un akli care se născuse și crescuse în sânul familiei, de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
întors din Franța era deja obosit de atâtea războaie. — Întotdeauna am crezut că un inmouchar nu se satură niciodată să lupte. — Problema e că acela a fost un război al francezilor, în care bărbații nu luptau față în față cu spada în mână, ci cu avioane și tunuri care omorau la mare distanță... Se ridică în picioare și făcu câțiva pași, vrând parcă să-și umple plămânii cu aerul nopții. — Chiar și asta s-a schimbat, murmură. Când am văzut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de pregătit ca să aspire să devină conducătorul de care ar avea nevoie triburile tuarege dacă, într-o bună zi, ar fi hotărât să creeze o adevărată națiune, liberă și suverană. Așa cum vedea el lucrurile, puternicele clanuri ale „Poporului Vălului“, „Poporului Spadei“ și „Poporului Lăncii“ aveau inevitabila obligație de a uita vechile lor neînțelegeri și de a se uni în jurul unui lider care să-i conducă la victoria ce o meritau prin tradiție. Dacă avea să se întâmple asta, de ce n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Între două rînduri de capete stadionul Dinamo poșta bătrînul Alexandru Cazaban ca un personaj din Forsyte Saga din Tei pînă-n Ștefan cel Mare am Împărțit pe din trei o pungă de caramele povești despre Mihail Sorbul filme de capă și spadă autobuzul cotește la dreapta pe Dorobanți În fundul curții locuia Vlad avea un setter roșu cu care mă Împrietenisem și o mamă de care mi-era frică eram cu zece ani mai bătrînă decît el abia Îl născusem pe Tiberiu coșmarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
astea ale scriitorilor. Unele nu mai au cruce, nici nume, nimeni nu mai știe cine e Îngropat aici, de parcă nici n-ar fi existat. Mergeau tăcuți pe aleile pustii, printre cavouri Înnegrite de vreme ca ruinele unor cetăți, blazoane cu spade Încrucișate, cu șoimi, Cantacuzino, Șuțu, Sturdza, Ghica, născuți, repaosați, pentru binele și prosperitatea neamului și acolo, unde pietrișul drumului se lasă Înghițit de mormintele mici cu nume anonime, acolo aproape de Valea plîngerii, superbă și fără pereche, doamna albă cu umbrela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fi tot mai greu să-și mențină verticalitatea. Întîi Își va amaneta ceasul de argint cu monograma Împăratului și lănțișorul de aur (un dar de la tatăl său), apoi va vinde Dicționarul explicativ al limbii ruse de Dalj! (dezlipindu-i ex-libris-ul, două spade Încrucișate cu crucea În mijloc), sabia de paradă, tabachera de argint, un inel-sigiliu, niște mănuși din piele de căprioară, un muștiuc de chihlimbar și, În final, galoșii de cauciuc. Într-o bună zi va veni și rîndul cărților din valiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un fel de fisură subtilă sau, ca să vorbim popular, o crăpătură pe unde poți să bagi degetul. Dacă nu era așa, n-ar fi trebuit să asistăm la eșecurile succesive ale planurilor sale, la rapiditatea și ușurința cu care tăișul spadei sale pierde firul, așa cum s-a confirmat adineauri în acest dialog, că, deși intrările au fost ca ale unui leu, ieșirile au fost ca ale unei mârțoage, ca să nu spunem ceva mai rău, a se vedea, de exemplu, lipsa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
negru, care atârna de vergă. - Să ne apropiem. Trebuie să văd... și să știu, zise el și Își dădu drumul cu repeziciune la vale, scufundându-se din nou În mlaștină, urmat fără nici o tragere de inimă și de ceilalți. Smulsese spada din mâna unuia din oameni și Își croia drum secerând plantele cu avânt, cufundat În apă până la genunchi. Pâraie de sudoare Îi curgeau pe trup, dar emoția descoperirii părea să Îi fi alungat orice oboseală. Nu izbutea să vadă Încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
case, a Început cumplitul măcel. Și jignirile. Această tânără sfântă se ascunsese În casa ei, dar când păgânii s-au năpustit, Însuși tatăl ei a scăpat-o de la chinul la care demonii ar fi supus-o. Cu o lovitură de spadă i-a retezat trupul feciorelnic. Și atunci s-a petrecut minunea, orbindu-i pe atacatori. Priviți puterea lui Dumnezeu! Dintr-o dată, predicatorul Își coborî mâinile, arătând cu dreapta spre statuie. După o clipă, Dante văzu clar cum pleoapele Fecioarei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îi fusese repus În poziția sa naturală, urma loviturii aplicate apărea impresionantă. Prin fâșiile de carne luceau vertebrele cervicale. Poetul Își trecu degetul arătător peste marginile gâtului retezat. - E ciudat... murmură el. - Ce? - Aici sunt urmele a două lovituri adânci. Spada a intrat cu vârful, traversând gâtul. Apoi, asasinul a mișcat-o spre dreapta, smulgând carnea și oasele. De două ori, În același fel. Două lovituri asemănătoare, dar În mod limpede distincte, de parcă... Poetul se Întrerupse. - De parcă ar fi fost doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ea. - Și sunteți surzi la chemarea lui Dumnezeu Însuși, care, prin glasul unor oameni sfinți, precum călăuzitorul nostru, vă cere să răscumpărați pământul nașterii Sale și al martiriului Său? Călugărul Își plecase capul În semn de confirmare. - Dăruiți-vă inimile, spadele și averile pentru această faptă! Alergați sub steagurile lui Cristos! Înainte să fie prea târziu și sufletele voastre să se prăvălească În iad, drept pedeapsă pentru nepăsarea voastră! mai strigă relicva, cu un glas care acum se frângea din pricina angoasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sa agilitate. Abia atunci priorul Își dădu seama că, În fierbințeala urmăririi, lăsase jos țărușul de fier. Scoase anevoie daga din buzunarul de sub haină, agitând-o În față ca un recrut aflat În prima zi pe Câmpul lui Marte. - Aruncă spada sau ești pierdut! strigă. Celălalt rămânea nemișcat. Dintr-o dată, poetul auzi un glas. - Messere, te rog, cruță-l pe omul acela. Dante tresări. Din spatele lui, parcă de la mare depărtare, răsunase un glas melodios, pe care Îl mai auzise. Glasul Fecioarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
carului pășeau șapte fete purtând torțe mari, aprinse, urmate de șapte bătrâni Încununați, În veșminte grecești. Și apoi alți șapte bărbați, cu straie lungi, acoperite cu semne cerești, precum și doi cavaleri În armură de luptă. Unul ducând În mână o spadă lucitoare, În care se oglindea văpaia soarelui, celălalt cu o frânghie În brațe, strâns Încolăcită Într-o mie de noduri. Cortegiul era Încheiat de cinci femei cu văl, purtând În mână cinci lămpi stinse, care Înconjurau, lascive ca niște prostituate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
O intuiție bruscă Își deschisese drum În mintea lui. - A-i ține pe dinafară, spui, messer Manoello? Frederic era stăpân peste pământ, peste oameni, peste animale, peste mințile lor, peste sufletele lor. Zidurile sale erau piepturile soldaților din garda sa, spadele arabilor din Lucera. Ar fi putut dormi În mijlocul unui câmp oarecare de pe domeniile sale, de unul singur, și ar fi fost mai În siguranță decât Într-o sală a palatului de la Palermo. Nu, zidul acesta orb nu a fost gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
preț de câteva degete, deschizând o crăpătură. Ridică opaițul, Încercând să lumineze În interiorul mormântului. Se aștepta să zărească oseminte din vechime. În schimb, lumina tremurătoare se reflectă Într-o mulțime de tăișuri de oțel. Cineva ascunsese acolo un mănunchi de spade. Privi În jur. Cripta mai adăpostea două sarcofage. Le Îndepărtă și lor capacele cu repeziciune, descoperind alte arme. Erau suficiente pentru echiparea unei mici armate. Spade noi, lipsite de cea mai mică urmă de rugină. Dante se opri o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
reflectă Într-o mulțime de tăișuri de oțel. Cineva ascunsese acolo un mănunchi de spade. Privi În jur. Cripta mai adăpostea două sarcofage. Le Îndepărtă și lor capacele cu repeziciune, descoperind alte arme. Erau suficiente pentru echiparea unei mici armate. Spade noi, lipsite de cea mai mică urmă de rugină. Dante se opri o clipă, căzut pe gânduri. Apoi, dând armele puțin mai la o parte, făcu pe fund un loc suficient pentru a așeza acolo mașinăria. Se pregătea să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o parte, făcu pe fund un loc suficient pentru a așeza acolo mașinăria. Se pregătea să tragă placa la loc, când auzi o mișcare pe treptele criptei. În lumina slabă a opaițului, Îl văzu pe Cecco. Strângea În mană o spadă scurtă. Văzându-l pe Dante, lăsă arma jos. - Auzisem zgomote. Așadar te-ai Întors, nu-i așa? Voiam să... - De ce m-ai mințit? Îl Întrerupse poetul În timp ce Își termina treaba. Pe chipul omului se Întipări o caraghioasă expresie Îndurerată. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Ce vreți să faceți cu ele, dacă scopul vostru e doar să stoarceți câțiva bănuți de la nătărăi? - Am aflat și eu de armele acelea. Dar nu știu pentru ce sunt ascunse aici, ți-o jur! Se apropie de Dante, aruncând spada cât acolo. - Totul a fost organizat de Credincioși, dar eu nu sunt la curent cu planul complet. Nimeni dintre noi nu e informat. Însă, dacă Îl descoperă oamenii lui Bonifaciu... Sienezul devenise cadaveric. Un tremur violent Îi scutura mădularele. Genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]