11,094 matches
-
un anumit soi de emoție, își prezintă personajele în nota firească a asumării partiturii. Alții, după cîteva spectacole, cad în extrema cealaltă, rezultat al rutinei: turația motoarelor se reduce considerabil, pot apărea tușele groase, distorsiunile, spre chinul regizorului. Prefer să sparg și eu cîteodată obișnuința premierelor și să văd noile producții în săli "normale" și neobositoare din punctul de vedere al protocolului. Așadar, căutînd în programele teatrelor reprezentații pe care le-am amînat, am descoperit titlul unui spectacol despre care nu
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
îți dă senzația că nu te afli printre indivizi trăind pe coaja pămîntului ci închiși ermetic în pămînt trăind o viață care e o supraviețuire a propriei morți și de acolo inimile lor bat cu teamă continuă să nu se spargă" (Agamemnon șMemoriaț). Lascivitatea se întîlnește cu extincția prin intermediul amărăciunii (a dezolării existențiale, ca spontană "filosofie") care mediază dramatic între extreme. Absolutul nălucește în articulațiile contingentului, în același anevoios proces al redobîndirii întregului refuzat: "! și senzualitatea caută eterul purificat ca un
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
un act sexual. Secretul lor? Secretul Marchizului! Atmosfera de pe scenă se încarcă de un soi de transă pe care o traversează personajele. Grota poate fi un salon straniu de ospiciu, în care fiecare își poartă incoerența, tăcerea, depresiile. Lucruri ilogice sparg curgerea oarecum logică a poveștii sadice. Senzația de teluric, de grotesc, de vis, de plonjare în fantastic, de magie și tenebre, de serenitate, de diurn și nocturn într-un amestec ciudat este dată de decorul construit, de Silviu Purcărete (descris
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
Identități și succese bidimensionale Interviu cu Felicia Mihali Prima dată am citit despre Felicia Mihali în Evenimentul Zilei, cotidianul la care și ea a fost jurnalistă pentru paginile culturale. Atunci ni se prezenta o scriitoare plină de forță, gata să spargă canoanele și să-și apere «cu dinții» părerile despre lume și viața. Mai ales viața satului românesc. Apoi am văzut-o la televizor, că tânăra speranță a scrisului în Quebec, Canada și, ceva mai târziu, am întâlnit-o «în carne
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
zi/ hrăneau cu viața lor cohorte de bârfe/ nu știau dacă vor rezista/ dacă dragostea lui pentru ea/ avea s-o salveze/ s-o-ngrașe la loc/ s-o țină în viață...// ea-și zdrelea gingiile în lună/ ea-și spărgea dinții în ficatul lui/ ea ronțăia garful lui, sorbea măduva lui/ folosea ca vibrator o eprubetă plină cu sângele lui/ folosea ca suzetă un deget al lui" Ce anume are cartea antipatic Faptul că un grup de tineri și foști
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
departe de zgomotul reclamelor nemeritate și bîrfelor confraților, a trecut prin viață singur. Modest dar stăpîn și pe cultura și pe cuvîntul care i-au creat numele, el s-a zbătut în sine, ca într-o colivie, reușind totuși să spargă pereții timpului său, pentru a se face auzit și dincolo de ei". Unele tușe din acest portret le aflăm și în cel consacrat lui Camil Petrescu de Lovinescu în volumul al doilea din Memorii, cel ce a iscat cunoscuta replică iritată
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
mărturia "naturală", egală cu sine. Dramatismul condiției personale pe care s-a altoit dramatismul provinciei vitregite generează un astfel de tablou vizionar: "Zboară niște gheare fără păsări pe cerul disperării,/ se apropie în unghi ascuțit de Ochiul Albastru./ Îl vor sparge sau vor trece pe alături? se întreabă orbii.// Nebunii își rod unghiile în timpul rugăciunii,/ orfanii care au ajuns milioanri le aduc daruri de Crăciun,/ ologii își visează picioarele alergînd după trupuri.// Viața e frumoasă! strigă o pocitanie în crîșmă./ Muzicanții
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
uită la Erou a cărui față nu se mai vede din cauza balonului care a devenit un glob uriaș cu continente, oceane. Se apropie de el pe furiș și scoțând un ac cu gămălie de la reverul hainei împunge balonul care se sparge cu zgomot. Apoi iese chicotind. Numere de iluzionism "N-am scris niciodată pentru a oglindi realitatea, ci dintr-o necesitate ironică de a visa, de a crede că-n viață lucrurile sunt așa cum se-ntâmplă și totuși nu sunt așa
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
este aceea pe care am sugerat-o cu ajutorul sintagmei lui T.Vianu. Comentatorii recenți văd, de exemplu, în modernism un curent "unificat". Ei trec peste deosebirile dintre diferitele tendințe care păreau, în epoca dintre războaie, suficient de importante pentru a "sparge" unitatea fenomenului. Îi opuneau tradiționalismul, care astăzi ni se înfățișează că o reacție internă din interiorul modernismului și lipsită de anvergură care i se atribuia pe vremuri. La rîndul ei, avangardă ține de modernism. Observația îi aparține lui I.B. Lefter
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
cursus honorum, cetățenii se dau în lături, uimiți, nu mai au loc, se calcă pe picioare, iar personajul înaintează, iată-l cum pare să urce, grandios, din ce in ce mai grandios, mai are un metru pînă la bolta cerească, unul, doar, si o sparge cu capul, ordinea universală este turburata, astrele, intimidate, se opresc pe orbitele lor... și iată-l, acum, în sfîrșit, iată-l gravitînd, orbitor, prin spații... Oamenii , jos, au încremenit. Oh! c'est incoyable, mă paole d'honneu', c'est incoyable
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
între dinți, iar dacă-l înfigeai mai adînc, dădeai de dulceața fragilă a umpluturii. Cozonacul cu nasturi din rahat, drobul verzui, ridichile roșii, andrelele de ceapă subțire, telemeaua cu purici de chimen în farfuriile groase, cu bordura liliachie, din care spărgeau în fiecare an cîte una și care-mi plăceau să le țin marginea-n gură, pentru gustul lor neted și dulceag. Cînd nu mă vedea nimeni, lingeam și carafele obeze și ceainicul pitic și zaharnița rămasă din alt serviciu, pînă
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
patina și lustru. a-nvins/ liubovia/ pe cînd silabisea în cenușii facsimile/ ceea ce pentru altul a fost/ urlet pur (...) te-am chemat din străfunduri/ din puterea arcanelor. purtînd noaptea în cîrcă/ și crimă/ că un abces care se coace și sparge./ Puah!// încoronați și desculți să încercăm travestiul/ Desfrînata și Magul/ trași prin inele de flăcări// arghirofili/ încercînd între dinți plumbuiții talanți/ extorcați. inimioarele fripte/ ale fraților îngeri/ și viermușorii hilari, bărbătești/ zvîrcolindu-se în tăvița de nichel" (Catacomba comedianților). Comediei umane
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
obscuritatea (casă e cufundata în întuneric, iar Charles doarme undeva, într-o cameră de la parter), pipăind cu grijă pereții, tresărind ori de câte ori i se pare ca scârțâie podeaua, oprindu-se apoi, bătând discret la o ușă și - inima, desigur, să-i spargă pieptul, nu altă - șoptind: ăMadame Bovary! C^est moi!a" Într-un scurt intermezzo - aproape liric - (Tristețea jurnalului), Alexandru Călinescu îl urmărește pe Roland Barthes rătăcind pe străzile Parisului. Prin intermediul paginilor de jurnal cuprinse în volumul Incidents (Seuil, 1987), Al.
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
acum în aroganță fără limite și în obrăznicia cinica a sobolănimii iliesciene care a părăsit puntea vaporului pe trei sferturi scufundat. Urmărindu-l de curând pe dl Adrian Nastase într-un talk-show, nu știam ce să fac mai întâi: să sparg aparatul sau să dau o fugă la televiziune să-l aștept cu niscaiva ouă clocite? Ca si cum n-ar fi avut absolut nici un rol în aducerea țării în stare de faliment iremediabil, dl Nastase explică - nădușit, dar tacticos - nenorocirea României prin
Autodiagnosticarea la români by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18049_a_19374]
-
zburătoare trebuie ferm menținută/ pentru a supraviețui amîndoi,/ milă și demnitatea nu se pot scufundă în aceeași apă a sufletului,/milă pentru soarta să și demnitatea persoanei mele lăcuite/ de un supraeu îndelung exersat și care se poate totuși lesne/ sparge în mii de cioburi, rănindu-i pe cei apropiați (Amintindu-mi vară altui an). Cu cît discursul e mai încărcat de materie intelectual-estetică (e satisfacție laică, precum orice barochism), cu atît curentul subtextual afectiv e mai tensionat de nostalgie. Materialitatea
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
cu Piccolo Teatro din Milano, cu trupa Comediei Franceze se înscrie în spațiul nobilelor vise. Oricît ai fi de informat, oricîte povești ai fi auzit, impactul pe viu, direct este cu totul altceva, filtrele proprii puse în mișcare refac ierarhii, sparg poate șabloane, în cunoștință de cauză, de data asta. Pe 19, 20 și 21 februarie a avut loc la București o astfel de întîlnire: după douăzeci și patru de ani, Comedia Franceză a sosit, din nou, în România. În 1975 au jucat
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
neliniști existențiale. Ca să urce spre o geometrie ideală a ascezei, metaforă nu părăsește, desfrunzita, tumultul pădurii, absoarbe vegetația și cromatică ei. Privitor că la teatru", poeta urmărește complexitatea naturii omenești în întinderile și adîncurile ei. Dogmă, dacă o stăpînește, se sparge totuși - aceasta este dialectica inspirației - fiind jertfita în folosul polivalentei și ineditului. Abia după obținerea în chinuri a explicației transparente, ca normă etică și estetică - ambiție crucială! - se deschide o pîrtie a improvizației și a nedefinitului, cum prezice subtil ea
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
pitoresc, silința să de-a părea european cu prisosință ("mai catolic decît papă"), pornind din aceleași impulsuri de inferioritate socială ce dorește a se autolichida. El însuși cultivator al excesului, al unui barochism moral hiperbolizant, al unor fervori revendicative ce sparg necruțător tiparele, în virtutea unui clocot vulcanic al sufletului de "obidit", se arătă ofuscat de peisajul sufletului slav. Se comportă aidoma unui japonez sau negru, ce respectă modă învesmîntării occidentale cu mai multă scrupulozitate decît un occidental: Adevărul este că între
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
e? A primarului din Urlați? * ; După ce Bucureștiul a devenit un uriaș patinoar, primarul său general a declarat că e nemulțumit de activitatea cîtorva primari de sector, iar primarul măturător de ocazie din Sectorul 1 a anunțat că va ieși la spart gheața cu toată armata de funcționari ai primăriei sale. Două lucruri nu înțelege Cronicarul din spusele celor doi primari. Ce l-a împiedicat pe primarul general să preia controlul operațiunii deszăpezirii urbei dacă nu i-a plăcut opera subordonaților săi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
al poveștilor ce se desfac la nesfărsit una din cealaltă, La nuit de l'erreur a iesit din havuzul celor 1001 nopți. Autorul ei construiește ăntr-adevăr o poveste numai că, după ce a reunit imaginile care-i compun desenul complicat, o sparge an bucăți pentru a discuta despre condiția literaturii. Nimic altceva decat viziunea postmodernă a ieșirii din literatura prin intermediul ei. El este povestitorul ciung Dahman, care alegea o povestire (din ciclul "Nopților") și "o transformă sau, mai exact, o adapta la
A 1002-a noapte... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17427_a_18752]
-
Poate că maturitatea lui ar fi putut continua durată. El știa însă că de aci încolo începe decadenta. Insomnia și scrisul îl supărau, cu imaginea lor de perpetuitate. A vrut să rămîie matur. E frumos să rupi viață și să spargi pîntecul cu fecundație și crierul să-l arunci cu moarte. Cînd l-am înmormîntat, era toamnă..." Cu două zile înaintea acestui necrolog eseistic (publicat în gazeta Scenă), vorbind în Mîntuirea tot despre tragedia lui Rodion, ca poet și publicist, afirmă
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
românesc". Altădată, în gazeta Lumea evreie din februarie 1919, evocă, cu penel de poet, cimitirul evreiesc din Iași. Să reproduc un fragment: "Printre pietre crește iarbă și locul pentru vis e bun. Urci pe cărărui în umedă liniște. Primăvară a spart bășicile cu mirosuri și-și vădește trupul gol, în umerii de crin, în pletele de toporași negri, în buzele de garoafe și în buricul cu polen al romanțelor. Cînd vii din tîrg, si vii din tîrg, desigur (căci oamenii din
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
Sorana Coroamă-Stanca, Lucian Giurghescu, Liliana Tomescu, Alexandru Dabija, Lucian Pintilie, Liviu Ciulei) încearcă să explice cum și de ce era George Constantin un actor mare... "Era special/ Era unic/ Era un taifun/ Îmbină desăvîrșit comicul și tragicul/ Avea curajul de a sparge sintaxa/ Putea să joace orice"... E sugerată și evocata, în film, o întreagă epoca a teatrului românesc. Și, indirect, o epocă a filmului românesc. Citatele cinematografice sînt din Reconstituirea și O vară de neuitat, de Lucian Pintilie și din Înghititorul
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
al consumatorilor de telenovele, cu binele mereu triumfator asupra răului, cu happy-end și tot dichisul. Este un cerc vicios: gustul dominant impune o educatie prin care își garantează poziția dominantă. Se autogenerează la infinit. Cercul acesta vicios nu poate fi spart cu ușurință. Și nu referendumul în probleme de știință și arta este soluția. Din contră: trebuie lăsați profesioniștii să-și joace rolul. Elitele înnoeisc. Majoritățile conserva.
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
de onoare că militar să păstreze, pînă la capăt, cuvîntul dat lui Hitler și, chiar în ziua de 23 august 1944, vorbea regelui Mihai de perspectivă de luptă pe linia Focsani-Bîrlad-Nămoloasa și pe Carpați. Asta în condițiile cînd trupele sovietice spărseseră frontul la Iași, ajungînd pînă la Bîrlad. Date fiind aprecierile integral favorabile lui Antonescu și politicii sale, apare aproape ciudată afirmația autorului nostru potrivit căreia "actul de la 23 august 1944 a fost singura soluție rațională și viabilă în condițiile date
Un moment tragic în istoria României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17588_a_18913]