KorAP: Find »[drukola/base=spart & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...155 >

3,853 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

câteva clipe. El mai degrabă își alege o femeie la fel de tânără și frumoasă, în poala căreia poate dormi, în voie, un somn normal, cu vise, poate nu la fel de năstrușnice, dar din care poate auzi de departe cornul vânătorului și lătratul spart al ogarilor. Or, fata superbă din fața mea avea deopotrivă dezinvoltura, atitudinea, căutătura o vai! dar mai ales mirosul (și mirosul nu m-a înșelat niciodată!) unei adevărate curtezane. Mi-am lăsat în voie cornul în poala ei, fericit de darurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
un zgomot îngrozitor, un vuiet parcă pornit din măruntaiele pământului ca un cutremur a străbătut toată librăria, însoțit de un curent turbionar și o presiune apăsătoare, urmat la scurtă vreme de o bubuitură fantastică și o plesneală cumplită de sticlă spartă ce-ți penetra șira spinării ca o lamă. Și-ți paraliza toate simțurile în acel moment acut, ca o insuportabilă durere lăuntrică, ce probabil o poți experimenta aievea o singură dată, în vecinătatea morții. În acea clipă, încăperea s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
pe vecie și eu nu am priceput nimic din vorbele lui... Ploaia bate temeinic în streașină, mă liniștesc dintr-o dată, deja știu că am să adorm în următoarele minute. Burta mea ascuțită, dezumflată pe-o parte, respiră ca o bășică spartă; copilul adormit și ploaia invită la somn. Întunericul răzbate prin toate orificiile feței; îl expir lent, ca pe un fum, gura și nările se umplu de gustul ploii, pleoapele se apleacă ușor, înlăuntrul lor. O lumină albă, de zori, dislocă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

Cazi sus! Cazi sus! Amestec de Voci, dans de tonuri, conglomerat de ritmuri, cor aritmic. Mâța zgârie podelele cu furie și, luându-și azimutul, țâșni cu coada înainte spre mormanul de carne sforăitor. Aterizarea forțată declanșă o tobă de eșapament spartă. Un patinaj țipător de pneuri frânate brusc, plescăit, bolborosirea bulelor de gaz din vulcanii noroioși. Releul talamusului a preluat într-o milionime de secundă informațiile intero și exteroceptive, cortexul le captă și le analiză discriminativ, punitiv chiar, proiectându-le răzleț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
ca pe o carapace de preț, un corp în plus de purtat până la moarte, un geamăn autist care știa atât: să apese și să doară. "Tu ești eu când eram mică", îi spunea Mioriței, așezându-i o piatră de polizor spartă de dimensiunea unei lespezi mai mici, fixată pe pieptul păpușii cu o banderolă roșie de scotch, împotriva deochiului, o bătea acum pe spate, cu o curea de ceas și când nu înceta din plâns îi înfigea andrele în palme, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
sunt ultimul! se auzi o voce. Vă salut din mers! Polițistul îl îmbrânci. Era Gustav. La fel de ramolit și vioi, ca pe vremuri. Așa cum eram, unul mai ratat decât altul, fără nicio lumină în suflet, trecători anonimi, în școala cu ferestre sparte și schele de construcții, cu muncitori grăbiți și importanți printre bănci răsturnate și oameni în ruină, așteptam în picioare profesorii, la fel de severi, impecabili, uitându-se la noi cu acea privire plină de repulsie ca pentru o zdreanță oarecare. Pătrunși de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268

muzee? Încercai să-mi aduc aminte primul muzeu la care m-am dus. Aveam vreo șase ani. Sunt incapabil să precizez dacă ceea ce fusesem dus să văd era aztec ori chinezesc, european ori african. Amestec confuz de statui, tablouri, urcioare sparte și pietre tombale. Singura certitudine, toate erau vechi, chiar și atunci când erau numite moderne. Mama nu contenea să se extazieze și mă tot întreba care-mi sunt „impresiile”. Nu aveam niciuna, în afara celei cu privire la constantul orgasm matern pe care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

Roja, cînd ți l-a dat? înainte de a-l urca în duba Poliției, zice Gulie. Tocmai îl salvasem de sub dărîmături, îmi pare rău că ați scăpat momentul ăsta, dom’ Roja, dar era o prostie să fi rămas acolo pînă la spartul tîrgului, n-avea nici un rost, în locul dumneavoastră și eu m-aș fi gîndit să-mi salvez în primul rînd propria piele. Asta e soarta unora, îi trec prin minte din nou cuvintele Bătrînului, am cunoscut de-a lungul carierei o

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Cum mai pot eu să trăiesc cu rușinea asta în cîrcă? Curistule, cel puțin tu ar trebui să înțelegi blestemul ăsta. M-a basculat în mijlocul drumului, eu fac dreapta spre Gara de Nord, descurcă-te mai departe, mi-a spus, era deja spartul tîrgului, ajunsesem prea tîrziu. N-aveam de ce să mai pierd timpul, așa că am luat-o la picior încoace minunîndu-mă la tot pasul cît de devreme se făcuse liniște. Imagini dezolante, vă spun că mi se rupea inima, oamenii mergeau la

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
pentru a nu-i curma lui plăcerea. Îl dăduse de gol, de unde știa ea ce căuta el, de cînd îl ținea sub supraveghere, o fi oare și ea o turnătoare la fel ca Părințelul, Curistul, Tușica și Angelina, care la spartul petrecerii se prefăcuseră a nu-l mai cunoaște, lepădîndu-se de el ca de un ciumat? Astea erau riscurile oricărei revoluții, îi adusese aminte Dendé, revino cu picioarele pe pămînt, soldățelule, nimic nu mai e ce-a fost, fiecare scoate cămașa

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
recunoaște Regizorașul, să știi că nu m-am oprit la taclale întîmplător. Am multe îndoieli în legătură cu ce-o să iasă din negocierea cu Comandantul, mă înțelegi? Asta depinde de ce-o să-i cereți, aflați de la mine că nu e nici mînă spartă, nici naiv. Vrea întotdeauna garanții. Și ăsta nu e nici pe departe întregul meu palmares, începe să se laude din nou Regizorașul cu realizările sale profesionale ieșite din comun. Pe ploaie, vînt, zăpadă, îngheț, numai așa se poate face performanță

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
se zbîrlește bărbița de ciudă. Și încă ceva, se trezește și Tîrnăcop din amorțeală, să vă fie clar că din locșorul ăsta n-o să plecați decît cu noi de gît, vrea să completeze, să nu vă faceți iluzii că la spartul distracției o s-o întindeți fiecare încotro o să aveți chef, se întoarce în direcția grupului format din Croitoraș, Bulgar, și Santinelă, ne-am înțeles? Sau e nevoie să întoarcem foaia ca să pricepeți? — S-o luăm pe rînd, își trage Roja sufletul

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
dublate de forțe ale armatei echipate ca de război așteptînd în dispozitiv de luptă. Cîteva autoturisme Dacia și Lada, abandonate la întîmplare pe trotuarele din fața Facultății de Geologie, îngreunează traficul. De partea cealaltă a bulevardului un autobuz ITB cu geamurile sparte și anvelopele tăiate zace eșuat pe spațiul verde în dreptul soclului care susține borna de Kilometru Zero a țării. Într-un asemenea decor să te aștepți la tot ce poate fi mai rău, se gîndește, începînd în sfîrșit să numere luminițele

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
eu îl înțeleg. — în tot răul e și un bine, filozofează Tîrnăcop, am început cu molozul Curistule, tot locul ăsta era un morman imens de moloz, zice Gulie, minerii lăsaseră totul ca după război, bombardament, Dendé, bucăți de tencuială, cărămizi sparte, cabluri, fire, țevi, conducte, scurmaseră totul animalele alea dezlănțuite, doar-doar o să găsească ceea ce căutau. Nu se mai poate face nimic, dom’ Roja, a îndrăznit să-i spună atunci Tîrnăcop, dar s-a ales doar cu o scatoalcă după ceafă. Să

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
făcut-o și în timpul vieții, jerpelit și bolnav? — Te punem pe picioare cît ai zice pește, Curistule, spune Gulie, venindu-i inima la loc, respiră? îl întreabă pe Dendé care încă stă aplecat deasupra trupului aflat în leșin, cu capul spart și mandibula dislocată, aduceți-mi niște apă ca să-l stropesc, cere. Tîrnăcop dispare imediat înăuntru și se întoarce cu găleata pe care o folosește de obicei la spălat pe jos, plină cu apă. O cîrpă curată, mai cere Dendé, iar

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
că sînteți cu toții plămădiți din același aluat, că mințiți opinia publică cu nerușinare la fiecare apariție publică. Trage un șut la o conservă goală de tinichea care se rostogolește pe hol izbindu-se de ușa de la intrare, făcînd un zgomot spart. Tîr-țîr-țîîrrrrr, se aude soneria din senin, cine-o fi la ora asta? se întreabă neliniștit. O fi uitat ceva Roja? Sau mai nou poșta vine și sîmbăta? Altcineva nu are cine să-l deranjeze. Face cîțiva pași tiptil în direcția

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
ajungea decît la soluția compromisului de moment, pe care ulterior nici una dintre părți nu rata niciodată prima ocazie să-l submineze. Milițică și Părințelul, care abia așteptau momentul să se adune grupul Bisericuța, Roja cînd se îmbăta de tot la spartul chefurilor pe care le trîntea de obicei în apartamentul Bătrînului. Dacă s-ar fi găsit atunci cel puțin o minte limpede să-și dea seama că din toată afacerea asta, n-ai mai fi acum în situația de a nu

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
fusese mai greu fără să facem deloc vîlvă în jurul nostru. Am coborît amîndoi curioși să vedem cum arăta caroseria pe exterior. Mai bine decît ne-am fi închipuit. Doar cîteva zgîrieturi și îndoituri pe aripile din față și farurile bineînțeles sparte, dar oricum nu aveam de gînd nici acum să le folosim. Scutul și bara de protecție, tampoanele, ca noi. O mică problemă doar, mai bine zis două. Masca frontală intrase în radiator și îl spărsese. Lichidul de răcire picura pe

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
luminată, localul pentru săli de clasă. N-aveam cum să dau greș, era singura lumină care ardea în tot parcul, mă expuneam puțin ca să ajung pînă acolo, dar nici prin cap nu-mi trecea să dau înapoi. Noroc cu geamurile sparte, altfel n-aș fi auzit nimic din toată discuția și n-aș fi știut ce aveam de făcut. Slugoii păreau lihniți de foame, mîncau ca sparții, le cădea mîncarea din gură, înghițeau pe nemestecate. Imediat ce mi-am dat seama despre

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
acolo, dar nici prin cap nu-mi trecea să dau înapoi. Noroc cu geamurile sparte, altfel n-aș fi auzit nimic din toată discuția și n-aș fi știut ce aveam de făcut. Slugoii păreau lihniți de foame, mîncau ca sparții, le cădea mîncarea din gură, înghițeau pe nemestecate. Imediat ce mi-am dat seama despre ce era vorba și ce aveam de făcut în continuare, i-am lăsat să se porcească în voie și am făcut rapid cale întoarsă respectînd exact

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

decât să ne amuze, întrucât literatura lui Pavel Coruț este ea însăși o parodie involuntară, și anume o parodie de literatură. Parodiind o parodie, Pavel Căruț scrie, din nefericire, la fel de prost ca autorul parodiat. (Râde-un ciob de-o oală spartă...) Imaginația sa este șchioapă și caraghioasă, iar umorul - de bâlci. În volumul pe care îl avem în vedere (Eclipsa și octogonul sau Cum și-au ucis personajele autorul, Paralela 45, Pitești, 2000), el recurge la cele mai ieftine mijloace de

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
amor cu ea, întrucât, după ce intră în baie, este fascinat de ce vede acolo și... nu mai iese. Și pe el îl încântă în mod special „tronul de porțelan“: „Nefiind băiat prost, pricepu imediat că scaunul de faianță strălucitoare, cu blatul spart, colorat în aceeași nuanță de alb cu pereții, ținea locul încăperii aceleia din fundul curții lor, în care putea intra o singură persoană. Și în care podeaua de lemn șubredă avea o gaură tăiată, fără nici un pic de respect pentru

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
într-o situație jenantă. Succesul în alte domenii nu asigură nimănui succesul în literatură. Cărțile pe care le-a publicat Sorin Comoroșan în serie după 1989 - Exerciții de naivitate, 1993, România, Societate cu Răspundere Limitată, 1995, Treisprezece metamorfoze, 1996, Oglinzile sparte, 1997, Literatura - povestea unei ficțiuni, 1998, Nedespărțirea de Borges, 2000 - sunt un amestec stupefiant de platitudini formulate într-un stil emfatic și elucubrații cu pretenții de filozofie, de ficțiuni năstrușnice și obscenități. Chiar și volumul - cu un titlu spiritual - România

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
plan, cu un braț ridicat, și ne explică ce anume ne arată: „— Arăt pietricele pe sub tramvaiul..., pe sub potcoavele nepăsării, porumbel într-o dimineață de primăvară. Arăt aburii lacrimei, arăt bine, arăt urma femeii mele pe trup, strigată de o piatră spartă. Arăt ce încolțește în fața feței și înlăuntrul dintelui, arăt amândouă arătătoarele, secundarul și minutarul și nisiparul și pielea de tobă și coada de câine în legătură cu coada cometei.“ Îl recunoaștem în acest personaj pe autorul însuși. Și el ne „arată“ diverse

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
Alt poet care își ia prea mare avânt, dornic să scrie cum nu s-a mai scris, este Ovidiu Gligu. Într-o carte de versuri intitulată Ziua a 8-a (Mirton, Timișoara, 2005), el face afirmații abracadabrante, de genul: „Oul spart / ne va împărți / în chiriași / și copii.“ „Un obraz îmi plânge / și altul îmi râde / când îmi lipesc urechea / de buricul tău.“ Asemenea versuri l-au entuziasmat, nu se știe din ce cauză, pe sobrul critic literar Mircea Martin: „Apreciez

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]