1,571 matches
-
și tremura toată, palidă, înspăimîntată, până ce mi-a întîlnit ochii, și eu i-am zâmbit, și atunci parcă ar fi găsit un ostrov pe care să se odihnească și și-a fixat privirile în ochii mei, liniștindu-se lin, fără spasme, firesc. Nu știu cât a durat privirea aceea, dar ea nu se asemăna cu nici o privire întîlnîtă și îmbrățișată până atunci, și după ce a încetat examenul și Maitreyi a fugit iar lângă fereastră, ne-am sfiit amândoi să ne mai privim, într-atît
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un film indian cu Himansural Ray. Cât da mult ne-am vorbit, apropiați, și cât am râs. Dar la plecare a avut o criză și și-a pierdut conștiința. Nu știam cum să mi-o explic: întunerecul, subiectul filmului sau spasm sexual, datorit apropierii mele? Știu că e neînchipuit de senzuală, deși pură ca o sfântă. De fapt, acesta e miracolul femeiei indiene (verificat și de confesiunile prietenilor mei bengalezi): o fecioară care ajunge amantă perfectă în cea dintâi noapte." "Maitreyi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de extraordinară emoție, pe care mi-e peste putință s-o însemn aci. Pe scurt, Maitreyi m-a certat întrebîndu-mă unde vreau să ajung, căci neslăpinirea mea o compromite, că Mantu și Khokha au început să afle etc. Plângea cu spasme. Eu n-am scos un cuvânt. Eram mâhnit, o jicnisem. Dar și pozam enorm. Din nefericire, Khokha era pe verandă, alături de odaia mea, și a auzit tot. Când Maitreyi a aflat asta, a început să plângă mai desperat. Mi-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se săvârșească până la capăt, altminteri voluptatea ajungea viciu, iar bucuria unirii noastre, o tristețe a cărnii. Păcatul nu erau încercările de a-i cunoaște tot mai mult trupul, ci limitarea îmbrățișărilor mele, care o făceau să cunoască cele mai definitive spasme fără ca rodul acestor bucurii să se adune, să crească.. Risipirea rodului era păcat, în simțirea și judecata ei indiană. După datina lor, trebuia să fim uniți în pat, și din mângâierile noastre să răsară roade vii, pruncii... Căci altminteri, dragostea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am fost, și mi-a venit să plâng... Cred că a înțeles că niciodată nu o voi putea iubi; nici măcar trupește. Am plecat în zori din odaia ei, extenuat, inuman de lucid, și ea a rămas pe patul răvășit de spasmul tuturor încercărilor de a o uita pe Maitreyi. ... Am condus-o, luni, până la pârâul ce străbate pădurea cu pini. De ce mi-a scos-o Dumnezeu înainte? Jenia Isaac, ne vom mai întîlni noi vreodată? *** Am rămas iarăși singur; dezgustat, năuc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu se oferă din extensiile imanentului și că doar oglindiri paradisiace punctează efemer temporalul deșertăciunilor umane. Așa cum fericirea întâmpină insular tranzitarea de către ființa omenească a nebuloasei profanului, tot astfel și suferința își deschide amarul existențial în clipe de agonie și spasm, în tensiunea unor situări insuportabile ce induc senzația că derularea firesc-banală a vieții pășește brusc într-un gol incendiar și mistuitor. În cadrul acestei sfredelitoare experiențe, în parcursul unei astfel de sfâșieri sentimentul pe care îl încercăm este de prelungire temporală
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sau non-existența transcendenței într-un mod argumentativ dar tocmai acest demers este suspendat aici logica fiind profund neglijată în mijlocul suferințelor indiferent de sursa și ordinul naturii lor. Transcendența reprezintă pentru cel pătruns de suferința corporală lumina ce-o între-zărește deasupra spasmelor sale care-l zguduie devastator. În mjlocul neliniștilor de calvar neconsolat, transcendența îi apare a se deschide nu atât prin forța spiritului său de a rezista cât prin capacitatea de a activa speranța lăuntrică, speranța ce dincolo de așteptarea unei vindecări
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în oceanul afectelor umane dar și irumperea insulară a binelui ca profeție despre o realitate invariabilă ce impune mundaneității efemere axiome primordiale, constituie pentru conștiința care îndură suferințele de ordin spiritual descoperiri, relevări ale propriei intuiții trezite și perfecționate prin spasmul durerilor pur sufletești. Cel lovit de agonia durerilor sfredelitoare ale trupului își întinde mâinile agitate și tremurătoare spre deschiderea către transcendența în care speră să-și regăsească tihna nepătimirii corporale. Suferindul deficiențelor trupești se apleacă peste noi valențe și potențialități
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
lui - un neînsemnat fragment, luminat de o rază întâmplătoare, un colț al uriașei tapiserii pentru care cât trebuie să te dai înapoi ca să poți vedea întregul ? Un înțeles adânc și poate definitiv flutura prin fața pleoapelor lui strânse, pierind derizoriu după spasmul iubirii care avea să-l arunce la mal - o făptură terestră, cu simțurile astupate ! Și ce dimineață albastră intra prin fereastra deschisă, deasupra acoperișurilor de ardezie ale vechiului burg ! Nimic nu are să reușească în lunile următoare s-o întunece... Cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
deprinderea de a folosi periuța și pastă de dinți după fiecare masă b Are deprindera de a face baie ori de câte ori are nevoie 4.1. Somnul da nu a Acorda suficient timp somnului și odihnei b Are somn liniștit, fără agitații, spasme, treziri frecvente c Se trezește fără dificutăți deosebite Observații: 4.3. Întreținerea spațiului de viață și a obiectelor personale fb b s i a Are deprindera asigurării și păstrării igienei spațiului de locuit b Utilizează grupul sanitar wc, dus, baie
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
își miji ochii și o privi cu un zâmbet vag amuzat. Gabriel, pradă unor emoții amestecate, îi făcu un gest iritat cu mâna. Sprâncenele i se încruntaseră, dar nu-și putea împiedica buzele să schițeze un zâmbet involuntar, ca un spasm nervos. George McCaffrey fusese scutit de vizita fratelui său Brian, întrucât plecase de acasă înainte de sosirea acestuia. George telefonase la spital și aflase că Stella se simțea „destul de bine“. Pornise de acasă, dar se dusese în primul rând la canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Bernard. Fericit pentru că e inocent, inocent pentru că e fericit. — Cine e? — Tom McCaffrey, cel cu plete, nu l-ați recunoscut? Celălalt nu știu cine e. Înaintară în tăcere. Se zărea pasajul de nivel. Părintele Bernard încerca o ciudată strângere de inimă, un spasm, ca un început de boală. Simțea că are o datorie de îndeplinit, cât mai era timp. Se întreba dacă va mai avea vreodată prilejul să discute cu filozoful. Vorbi: — Aș dori să faceți ceva ca să-l ajutați pe George McCaffrey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
colet cu trenul. Pearl și Ruby aduseră toate bagajele în casă și închiseră ușa. Intrară în camera de zi, aprinseră lumina și se așezară. Pearl închise ochii și scoase un „Uf!“. O agitație chinuitoare pusese stăpânire pe ea, ca un spasm subit, amestecat cu temeri foarte intime. Ar fi vrut ca Ruby să plece. Voia să exploreze casa de una singură. — E frumos și curat aici, noi am aranjat totul, spuse Ruby, care ședea cu picioarele larg desfăcute, holbându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
depresiune dintre stânci, în care fluxul, biciuit de furtunile iernii, scuipa trâmbe de apă. Gabriel cunoștea băltița. Când se apropie, o văzură și băieții. „Hello!“ „Hello!“ Gabriel se opri și se uită și ea în baltă. Pe loc simți un spasm dureros și o premoniție înfricoșătoare. În baltă se zbătea un pește mare, care nu avea ce căuta acolo. Instantaneu, simți că se identificase cu peștele. Știa că peștele, dacă era lăsat în apa aceea joasă, avea să se sufoce foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acasă în singurătate. La ieșirea din Gara de Nord, în timp ce ne îndreptam spre stația de tramvai, recunoscând locurile pe care tata, la începutul eternității sale, pentru prima oară nu le mai vedea, durerea ascunsă cu greu i-a încrețit fața într-un spasm fără a-i stăvili lacrimile. Dar a continuat și după aceea să fie nedumerită. Nedumerită și nefericită, așa cum fusese toată viața, fără să fi apucat vreodată să-mi spună cam ce-și dorise totuși de la viață. N-a spus niciodată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Sper însă să-mi fii loial, principe Ghica, chiar în grațiile rușilor fiind. Lasă că știm noi ce știm. Brusc prin simpla bătaie din palme se porniră trâmbițe și muzici orientale jeluitoare (ceremonialul întrerupt porni). Șeful protocolului turc, trecut prin spasmele morții, oftă ușurat îngăimând: Ptiu! Gata să-mi dea comă beiul ăsta ghiaur. De-acu nu te mai scap din ochi diavole, m-ai fiert zdravăn. Toate aceste evenimente, de dans al morții pe tăișul iataganelor destinului, n-au fost
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
Venus perisaltica, vreau să te am, să te posed, nu te uita la Înfățișarea mea, stăpîne, ea nu este decît un văl al neștiinței, uită-te dincolo de ea, și vei vedea adevărata frumusețe care se Întovărășește, atunci cînd Înnoptează, cu Spasmul Etern, pentru că eu sunt mișcarea, desfacerea, sunt ghiocul, vampirul roșu al amețitoarei Sophia, cea care ține În poale porfirul acusmatic, spasmul focului nestins, esența divină Împreunată cu mirtul și scorțișoara pe care, iată, domnul meu, ți le ofer acum să
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
văl al neștiinței, uită-te dincolo de ea, și vei vedea adevărata frumusețe care se Întovărășește, atunci cînd Înnoptează, cu Spasmul Etern, pentru că eu sunt mișcarea, desfacerea, sunt ghiocul, vampirul roșu al amețitoarei Sophia, cea care ține În poale porfirul acusmatic, spasmul focului nestins, esența divină Împreunată cu mirtul și scorțișoara pe care, iată, domnul meu, ți le ofer acum să le guști, te vor Înălța pe culmile plăcerii adamate." Și dacă văd că nu mai scap din această șerpească chemare iau
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
și-ar dori să se retragă Într-un bârlog mizer și numai al lui, Într-o pădure sau o peșteră murdară, Nimeni să nu știe cine este și al cui. Să-și lingă rănile de animal biciuit Printre scâncete și spasme necontrolate. C-ar putea plânge și el rămâne un mit, Dar obrajii sunt uzi din zi până-n noapte. Sunt zile când își vede-n apă reflexia pocită. Însuși el se sperie de arătarea ce-a văzut Și se miră cum
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
acordurilor vocale urcau în legiuni grele, pline de jale, pe suișul lor neisprăvit spre Eternitate. Părea că pasul lor nu se va mai isprăvi niciodată acolo sus, în infinit, pasul lor aci, jos, înfipt în camera convulsionată de un același spasm, în trupul unic al celor ce erau vii acolo în biserică . Corul tăcuse și ecoul lui venea încă. Nory apăsă mâinile pe urechi ca să și le desfacă din tremurul rezonanțelor. - Ieri! . . . murmură Elena. - Admirabil! îi răspunse prințesa Ada. Elena se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
facă În fața acestei izbucniri de fericire a bătrînelului Înțelept. Și cu atît mai puțin cînd fericirea se prefăcu În tuse și Începu să se sufoce sub ochii lui, acolo, după fereastră, Înțeleptul era să moară de fericire, cuprins de niște spasme puternice care nu se mai terminau și turuind Întruna despre fetișcana, fetișcana, fetișcana, gata să-și dea duhul cu cuvintele astea pe buze. Julius Îl lăsă să-și revină singur, după ce-i explică grăbit că o să Întîrzie din nou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl auzise apropiindu-se În goană de fereastra lui și că ieșise abia atunci. De altfel, acum rîdea de altceva. „Foarte rea, foarte rea“, Îi spunea și se porni din nou pe rîs: hi, hi, hi, o să-l apuce iarăși spasmele cu care se Încheia Întotdeauna veselia lui. „E foarte rea Frau Proserpina.“ Julius Îi spuse că era nepoata lui Beethoven și Înțeleptului i se umplură ochii de veselie, din nou era să se prăpădească de rîs. Și fiindcă rîdea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
simți trădată. Unde ești? întrebă el. Ea intră în panică și răspunse acasă. Pot să vin la tine, se oferi el. Weekendul ăsta sau altă dată. Să te ajut. Cu orice ai nevoie. Îndepărtă telefonul de fața ei cuprinsă de spasme. Îi spuse că era foarte amabil, dar că n-ar trebui să-și facă atâtea griji pentru ea. Asta îl făcu să se îmbufneze din nou. Foarte bine, atunci. Mă bucur că te-am cunoscut. Ai grijă de tine. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
perfectă și goală, îi organiză zilele lui Mark. Notă ora la care se ridica și-și punea picioarele pe podea. Descrise primele sale încercări eșuate de a sta în picioare, ținându-se strâns de pat. Privit de la mică distanță, fiecare spasm al sprâncenelor lui era un miracol. Carnețelul era pedeapsa și răsplata ei. Fiecare cuvânt era ca o renaștere. Doar datorită luptei pure a lui Mark reușea să reziste. Peste câteva luni, va avea nevoie să-i reamintească cineva zilele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu mai are nimeni nevoie de tine. —Tu te-ai făcut praf? Fața se smuci înapoi, pufnind. — Hai să zicem așa. Doctorii pretind că nu mai sunt exact cum eram odată. — Crezi că au dreptate? Mark ridică din umeri. Un spasm îi săgetă corpul. Cu o mână își trase căciula albastru-deschis peste sprâncene. Cealaltă mână țâșni înainte. —Întreab-o pe ea. Ea le tot zice cum eram eu. Karin își apăsă tâmpla cu încheietura mâinii și se ridică. —Iertați-mă, se scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]