1,598 matches
-
compatibilă atât cu principiile mecanicii cuantice cât și cu teoria relativității. Pornind de la aceste principii fundamentale, "ecuația lui Dirac" explica existența spinului electronic, care în teoria nerelativistă a lui Pauli (1927) trebuia postulată, și descria corect structura hiperfină a liniilor spectrale. Ea indica și existența unor stări de energie negativă, care au fost reinterpretate ca stări ale unei particule ipotetice având aceeași masă ca electronul dar sarcină electrică opusă. Particula a fost observată în camera cu ceață de Anderson (1932), care
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
de stare pe subspațiul acelei valori proprii." Introducând un indice suplimentar care să distingă între vectorii bazei ortonormate în spațiul Hilbert, corespunzători unei valori proprii formula 115 degenerată de ordin formula 118 și ținând seama de normarea funcției de stare (26), descompunerea spectrală (7) și relația de completitudine (9) iau respectiv formele Probabilitatea de măsurare a valorii proprii formula 115 este atunci transcrisă în forma relația (30) arată că normarea la unitate a funcției de stare e echivalentă cu legea de sumare a probabilităților
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
arată că normarea la unitate a funcției de stare e echivalentă cu legea de sumare a probabilităților pentru valorile mărimii fizice formula 128 Cunoscând probabilitățile, se poate calcula valoarea medie a observabilei: Se obține astfel o consecință importantă a principiului descompunerii spectrale: "Valoarea medie a unei mărimi fizice formula 131 reprezentată prin operatorul hermitic formula 132 pe colectivul statistic descris de funcția de stare formula 133 este" Dacă rezultatul măsurării mărimii fizice formula 17 este valoarea proprie formula 137 funcția de stare după măsurare se află în
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
au avut opinii diferite la momente diferite. Heisenberg în particular a fost determinat să se mute către Realismul filosofic. "Din punct de vedere istoric, Heisenberg voia să pună bazele teoriei cuantice numai pe cantități observabile cum ar fi intensitatea liniilor spectrale, scăpând de conceptele intuitive (anschauliche) ca și traiectoriile particulelor în spațiu-timp. Această atitudine s-a schimbat drastic odată cu lucrarea sa în care a introdus relațiile de incertitudine - aici el a înaintat punctul de vedere conform căruia teoria este cea care
Interpretarea Copenhaga () [Corola-website/Science/314823_a_316152]
-
flux de raze X (aproape 10^33 erg/secundă). O stea neutronică ar putea cu ușurință să genereze acest flux de raze X, dar razele X emise de steaua neutronică sunt netermice, și, prin urmare, în dezacord aparent cu proprietățile spectrale. Este și o stea dublă vizuală, purtând denumirea ADS782AB.
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
Politehnic din Odessa, fără a continua cercetările asupra elementului. Un an mai tarziu, chimiștii englezi Gerald J. F. Druce și Frederick H. Loring au analizat fotografii făcute cu raze X a sulfatului de mangan (ÎI). Ei au observat niște linii spectrale pe care le presupuneau a fi ale eka-cesiului. Și-au anunțat descoperirea elementului 87 și i-au propus numele "alkaliniu", deoarece era cel mai greu metal alcalin. În 1930, Fred Allison de la Institutul Politehnic Alabama a pretins să fi descoperit
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
strălucitoare din constelația Peștele austral, și ocupă locul 17 în lista celor mai strălucitoare stele de pe bolta cerească. Numele ei provine din limba arabă فم الحوت "fum al-ħūt" și înseamnă „gură peștelui”. Steaua face parte din secvență principala, are tipul spectral A și este situată la o distanță de 25 de ani-lumină de sistemul solar. Este de 16 ori mai strălucitoare că Soarele. este prima stea la care s-a descoperit cu ajutorul unei fotografii optice o planetă extrasolară. Fotografia publicată la
Fomalhaut () [Corola-website/Science/314140_a_315469]
-
fost doar o primă dovadă directă, de heliocentrism experimental, de asemenea, a relevat, pentru prima dată, distanța mare dintre sistemul nostru solar și stelele. Apoi, în 1859, Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff, folosind un nou spectroscop inventat, au examinat semnătura spectrală a Soarelui și au descoperit că a fost alcătuit din aceleași elemente ca și cele existente pe Pământ, stabilind pentru prima dată o legătură fizică între Pământ și ceruri. Apoi, părintele Angelo Secchi a comparat semnătura spectrală a Soarelui cu
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]
-
au examinat semnătura spectrală a Soarelui și au descoperit că a fost alcătuit din aceleași elemente ca și cele existente pe Pământ, stabilind pentru prima dată o legătură fizică între Pământ și ceruri. Apoi, părintele Angelo Secchi a comparat semnătura spectrală a Soarelui cu cele ale altor stele, și le-a găsit aproape identice. Realizarea că Soarele era o stea a condus la ipoteza ca alte stele ar putea avea sisteme proprii, deși acest lucru nu a fost să fie dovedit
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]
-
perpendiculare, și oferă o procedură constructivă pentru identificarea lor. Matematic, teorema axei principale este o generalizare a metodei de completare a pătratului din algebra elementară. În algebra liniară și analiza funcțională, teorema axei principale este o contrapartidă geometrică a teoremei spectrale. Ea are aplicații în statisticile de analiză a componentelor principale și în descompunerea valorii singulare. În fizică , teorema este fundamentală pentru studiul momentului cinetic . Ecuațiile în planul cartezian R: definesc, respectiv, o elipsă și o hiperbolă. În fiecare caz, axele
Teorema axei principale () [Corola-website/Science/335351_a_336680]
-
poate fi aplicată tehnica de diagonalizare. Trucul este de a scrie ecuatia în următoarea formă: unde termenul încrucișat a fost împărțit în două părți egale. Matricea A din descompunerea de mai sus este o matrice simetrică. În special, prin teorema spectrală , are valori proprii reale și este diagonalizabilă de o matrice ortogonală (ortogonal diagonalizabilă) . Pentru a diagonaliza ortogonal matricea A, trebuie să găsească mai întâi valorile sale proprii, și apoi o bază ortonormată. Calculul arată că valorile proprii ale lui A
Teorema axei principale () [Corola-website/Science/335351_a_336680]
-
Procedeul poate fi executat în două feluri, în funcție de posibilitățile tehnice ale instrumentului ales: glissando propriu-zis și glissando fals (en. "discrete glissando"). Vocea umană va utiliza aproape întotdeauna glissando propriu-zis; excepții se găsesc în pasajele cromatice, dar și în muzica contemporană spectrală (microtonală), unde scriitura simulează uneori execuția unor glissandi falși. Figura de mai jos prezintă notațiile cele mai uzuale pentru glissando și cele mai răspândite modalități de aproximare (din punct de vedere vizual sau chiar în practica instrumentală) a sa. După cum
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
schemei Minkowski-Zwicky bazată pe liniile de absorbție care apar în spectrul sau . O supernovă este prima dată categorisita ca fiind tip I sau tip ÎI, si apoi sub-categorisită după diverse criterii. Supernovele de tip I nu au hidrogen în liniile spectrale, în contrast cu cele de tip ÎI care au. Tipul I este divizat în Ia, Ib și Ic. În supernovele de tip Ib/Ic lipsesc linile spectrale de absorbție de silicon unic ionizat cu frecvență de 635.5 nanometri.. Pe masura ce supernovele tip
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
si apoi sub-categorisită după diverse criterii. Supernovele de tip I nu au hidrogen în liniile spectrale, în contrast cu cele de tip ÎI care au. Tipul I este divizat în Ia, Ib și Ic. În supernovele de tip Ib/Ic lipsesc linile spectrale de absorbție de silicon unic ionizat cu frecvență de 635.5 nanometri.. Pe masura ce supernovele tip Ib/Ic îmbătrânesc, încep să prezinte linii de absorbție ale unor elemente precum oxigen, calciu și magneziu. În contrast, spectrul supernovelor de tip Ia devin
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
and may be redder. În the infrared portion of the spectrum, the light curve of a Type Ib supernovă is similar to a Type II-L light curve. (See Supernovă.) Type Ib supernovae usually have slower decline rateș for the spectral curves than Ic. Type Ia supernovae light curves are useful for measuring distances on a cosmological scale. That is, they serve aș standard candles. However, due to the similarity of the spectra of Type Ib and Ic supernovae, the latter
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
axiomaticii va conduce în secolul al XX-lea la definirea întregii matematici cu ajutorul unui singur limbaj: logica matematică. Secolul XX a fost martorul unei specializări a domeniilor matematicii, a nașterii și dezvoltării a numeroase ramuri noi, cum ar fi: teorie spectrală, topologii algebrice sau geometrie algebrică. Informatica a avut un puternic impact asupra cercetării. Pe de o parte, a facilitat comunicarea între cercetători și răspândirea descoperirilor, pe de alta, a oferit o unealtă foarte puternică pentru testarea teoriilor. Istoria logicii
Istoria matematicii () [Corola-website/Science/314232_a_315561]
-
cu 12,13418° față de ecliptică. Poartă numele lui Harold Masursky (1923-1990), geoplanetolog renumit, un participant major la programele Mercury și Apollo, precum și la misiunile Viking și Voyager. Deși aparține familiei Eunomia, datele obținut de Cassini-Huygens par să infirme că tipul spectral asteroidal ar fi S. Rezultatele sunt neconcludente.
2685 Masursky () [Corola-website/Science/332537_a_333866]
-
lumina face parte din spectrul undelor" electromagnetice, și deci, ca și celelalte unde electromagnetice, se propagă prin aer cu viteza luminii. Lumina, spre deosebire de celelalte unde electromagnetice, este singura radiație ce poate fi sesizată cu ochii. Ziua ochiul are o sensibilitate spectrală relativ maximă pentru lungimea de undă de 555nm, de culoare galben-verde, care se află în centrul spectrului vizibil. Limitele acestui spectru nu sunt bine cunoscute, deoarece curba de sensibilitate a ochiului se apropie asimptotic de abcisă atât pentru lungimi de
Optică ondulatorie () [Corola-website/Science/326269_a_327598]
-
înalte se face pe baza radiației termice a corpului negru, în speță prin formula lui Planck, cu o etalonare într-unul din punctele fixe: unde formula 12 este una din temperaturile punctelor fixe ale argintului, aurului sau cuprului, formula 13 sunt radianțele spectrale ale corpului negru pentru lungimea de undă formula 14 la temperaturile respective, iar formula 15 = 0,014388 m K. Termometrul etalon pentru acest domeniu este pirometrul de radiație monocromatică. Unul din domeniile în care este nevoie de măsurarea temperaturilor foarte înalte este
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
în acest scop se deosebesc: În principiu, un colector solar are o carcasă metalică de formă dreptunghiulară în care se află montate celelalte elemente. Printr-un geam de sticlă, razele solare cad pe o suprafață care absoarbe aproape întregul domeniu spectral al acestora. Energia calorică rezultată nu se pierde, colectorul fiind izolat termic în toate părțile. Căldura de convecție spre exterior este limitată de unul sau mai multe geamuri. La colectoarele cu vacuum, aceasta este aproape în întregime eliminată. Căldura de
Colector solar () [Corola-website/Science/308793_a_310122]
-
invizibilă. Numai în interiorul unor benzi înguste a unor linii de absorție ("Hα" - hidrogen sau "H" și "K" ale calciului ionizat) de ordinul 1 Å, cromosfera devine opacă și vizibilă. Cromosfera poate fi studiată la aceste lungimi de undă, unde liniile spectrale care apar nu sunt complet negre. Centrul fiecărei linii este mai negru decât fondul continuu alăturat, dar se emit încă unii fotoni de la cromosferă spre pământ pe care cercetătorii îl recepționează cu ajutorul filtrelor monocromatice în benzi înguste ale liniilor spectrale
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
spectrale care apar nu sunt complet negre. Centrul fiecărei linii este mai negru decât fondul continuu alăturat, dar se emit încă unii fotoni de la cromosferă spre pământ pe care cercetătorii îl recepționează cu ajutorul filtrelor monocromatice în benzi înguste ale liniilor spectrale menționate mai sus. Pe fotografiile monocromatice (adică pe filtograme) în "Hα" sau "K" (Ca II) se pot observa formațiunile cromosferei. Dintre acestea se remarcă: Cromosfera este și sediul erupțiilor solare, de unde rezultă și importanța urmăririi sale continue. Studierea cromosferei este
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
și intensități, adică, echivalent, o suprapunere de radiații monocromatice. O caracterizare completă a luminii se poate face doar prin exprimarea puterii radiate pe fiecare lungime de undă (sau, echivalent, pe fiecare frecvență). Această caracterizare este dată de o funcție de distribuție spectrală a puterii (engl. "Spectral Power Distribution" — "SPD"). De remarcat că, de fapt, puterea radiată "exact" pe o anumită lungime de undă este nulă; ceea ce specifică funcția de distribuție spectrală a puterii este puterea radiată într-un interval de lungimi de
Culoare () [Corola-website/Science/299728_a_301057]
-
o suprapunere de radiații monocromatice. O caracterizare completă a luminii se poate face doar prin exprimarea puterii radiate pe fiecare lungime de undă (sau, echivalent, pe fiecare frecvență). Această caracterizare este dată de o funcție de distribuție spectrală a puterii (engl. "Spectral Power Distribution" — "SPD"). De remarcat că, de fapt, puterea radiată "exact" pe o anumită lungime de undă este nulă; ceea ce specifică funcția de distribuție spectrală a puterii este puterea radiată într-un interval de lungimi de undă sau de frecvențe
Culoare () [Corola-website/Science/299728_a_301057]
-
pe fiecare frecvență). Această caracterizare este dată de o funcție de distribuție spectrală a puterii (engl. "Spectral Power Distribution" — "SPD"). De remarcat că, de fapt, puterea radiată "exact" pe o anumită lungime de undă este nulă; ceea ce specifică funcția de distribuție spectrală a puterii este puterea radiată într-un interval de lungimi de undă sau de frecvențe, raportată la lățimea intervalului. Ca atare, distribuția spectrală a puterii luminoase poate fi dată sub două forme, după lungimea de undă, formula 2, sau după frecvență
Culoare () [Corola-website/Science/299728_a_301057]