642 matches
-
dragoste, afecțiune și respect. Părinții nu-și mai iubesc copiii și îi lasă în voia sorții. Pământul este mult mai frumos, dar lumea a devenit îngrozitoare și viața nu mai are nici un sens. Puțin speriată, l-am întrebat atunci pe spiriduș de ce mi-a povestit aceste lucruri groaznice. La această întrebare, mi-a răspuns că, dacă noi, copiii din anul 1999 vom continua să ne purtăm urât cu părinții, vom transforma Pământul în ceea ce mi-a povestit. M-am trezit deodată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sală a localului goală. Nici un zgomot. Nici o masă pusă. Nici o voce. Nici un zgomot de pahare ciocnite. Nici un fum de pipă. Nici un miros de bucătărie. Doar un foc mic în vatra imensă. Și Bourrache lângă ea, așezat pe un taburet de spiriduș, cu picioarele întinse spre cenușa din vatră, cu capul înclinat, înclinat spre vid. Un uriaș mort. Nu mă auzise venind. Am rămas în picioare lângă el și am rostit cuvintele. Nu s-a mișcat, nu a răspuns nimic. Am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care se continuă în partea de jos a trupului cu o pereche de pantaloni vișinii. Geaca ce întregește peisajul vestimentar e o combinație de alb-albastru-galben în dungi, o parodie la steagul Ucrainei. Vine, pleacă, vorbește tare, atrage atenția ca un spiriduș care a băut prea mult și e pus pe harță dacă se ia cineva de Irlanda lui. Tabloul se completează cu doi lucrători de la salubrizare, un el și o ea, el cu căciulă, ea cu glugă, de o parte și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
scaunul puțin mai în spate, dar în așa fel încât să vadă bine profilul și degetele pianistului. Închide ochii, inima a luat-o iar la galop. Sunetele cristaline care curmă liniștea așteptării sunt ca niște atingeri ușoare făcute de un spiriduș care pășește pe diamantele de gheață ale unei nesfârșite întinderi albe. La un moment dat, spiridușul începe să facă salturi și tumbe care încheagă o melodie de o armonie și încărcare emoțională fără seamăn. Fibre intime din Dora tresar atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pianistului. Închide ochii, inima a luat-o iar la galop. Sunetele cristaline care curmă liniștea așteptării sunt ca niște atingeri ușoare făcute de un spiriduș care pășește pe diamantele de gheață ale unei nesfârșite întinderi albe. La un moment dat, spiridușul începe să facă salturi și tumbe care încheagă o melodie de o armonie și încărcare emoțională fără seamăn. Fibre intime din Dora tresar atunci când recunoaște melodia : "Al treilea impromptu al lui Schubert ! De unde a știut oare că îl ador pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
impromptu al lui Schubert ! De unde a știut oare că îl ador pe Schubert ? Și cum reușește Dragoș să coloreze această improvizație de parcă ar încerca să sculpteze în ea clipele unice pe care le trăim ?" Dar iată că mișcările alerte ale spiridușului se prefac într-o cascadă învolburată. Dora este fascinată de degetele pianistului, care par prelungiri ale clapelor albe, aidoma reverberațiilor date de razele de soare când sărută zăpada. Melodia se sfârșește într-un ropot scurt care pare a opri curgerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o prăjitură. Gery și Marina Pavlova mi-au adus în dar două cărți cu ilustrate una despre corpul omului și una despre animale necunoscute. Păcat că ambele sunt scrise cu litere rusești. Vasili a cioplit pentru mine un fel de spiriduș caraghios din lemn pe care îl tragi de niște sforicele și face tumbe. Toată familia noastră formată din opt persoane a fost de față și mi-au cântat "Mulți ani trăiască" în limba germană și rusă iar mama și Vasili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ultima oară cu vreo cincisprezece ani în urmă, când reușise să vină la ei, în Franța pentru prima și ultima oară, este clară de parcă l-ar vedea în realitate. Îl vede îngenuncheat împreună cu Dorina, printre jucării, amuzându-se cu un spiriduș care face tumbe ciudate, jucărie simplă din lemn pe care o adusese în dar nepoatei lui. Bunic și nepoată șușotesc complice și râd din toată inima. Dintr-o dată, imaginea se tulbură. Chipul tatălui capătă rigiditatea unei măști de lemn. "Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ciudate, jucărie simplă din lemn pe care o adusese în dar nepoatei lui. Bunic și nepoată șușotesc complice și râd din toată inima. Dintr-o dată, imaginea se tulbură. Chipul tatălui capătă rigiditatea unei măști de lemn. "Nu-i semn bun, spiriduș cioplit din lemn a primit și Minodora în dar de la Vasili, așa cum mi-a spus Teo...", gândește Dora. Dar, deîndată ce prin minte i-a trecut numele Teodorei îi percepe și vocea, care pare să rostească cuvinte fără șir din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
întâlnească dar numai dacă o vei chema tu, numai tu Dora, fiica ei iubită. Dar spune-mi, vreau să știu câte ceva despre Dorina. Pe pământ am văzut-o o singură dată, era micuță. Mă jucam cu ea... Ne amuzam cu spiridușul din lemn cioplit de Vasili pentru Minodora. În lumea spiritelor am întâlnit-o pe sora ta și știu tot ce a pătimit aici, pe pământ. Pătimit... Și ea ca și mama ei." "Nu te chinui cu gândul ăsta, spirit drag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Îndreptat spre dormitorul bunică-sii, a deschis ușor ușa și a aruncat o privire Înăuntru. Iat-o dormind ușor, Însă cu seninătatea aceea fericită pe care o au doar femeile În vârstă Înconjurate de copiii și nepoții lor. O femeie spiriduș care avusese Întotdeauna un trup subțiratic și prea multe poveri pe umeri, slăbită și Împuținată acum de bătrânețe. Pe măsură ce Îmbătrânea, simțea din ce În ce mai mult nevoia de a se odihni ziua. Totuși, noaptea era la fel de trează ca Întotdeauna. Bătrânețea nu diminuase câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
grefierul, care totdeauna, după ce lua leafa, se întorcea în trăsură cu capu-n piept; Ioniță Mărculescu, secretarul primăriei, care era mai disprețuit dintre toți, din pricină că la dânsul în casă cânta găina, adică cucoana Frosa, subțirică, frumușică și iute ca un spiriduș; cuconu Toader Lascarache, ofițerul stării civile, însurat la tinereță, cu bătrâneța moașei Maria, unguroaică de neam, care-l bănuia totdeauna că umblă după muieri și se tânguia tuturora de necredința lui Todere - și alții mulți mai mărunți și mai neînsemnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Pyram este un tânăr deznădăjduit, care se sinucide din dragoste crezând că Thisbe, iubita lui, fusese răpusă de un leu; pe de altă parte, încântătoarea pădure luminată de razele lunii nu e deloc pașnică: prin ea roiesc tot felul de spiriduși năzdrăvani, ca Puck, de pildă, acest „duh năstrușnic și sprințar” în stare să-și schimbe mereu înfățișarea și să încurce cărările tuturor celor ce se aventurează prin partea locului. Oare noaptea din Visul... nu devine astfel ecoul nopții din Hamlet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
acest „duh năstrușnic și sprințar” în stare să-și schimbe mereu înfățișarea și să încurce cărările tuturor celor ce se aventurează prin partea locului. Oare noaptea din Visul... nu devine astfel ecoul nopții din Hamlet evocată de Marcellus, noapte a spiridușilor și a zânelor, dar totodată și a spectrelor? Iar acești spiriduși și aceste zâne nu sunt, ca și fantomele, solii amenințători ai unor tulburări, ai haosului, ai farmecelor și vrăjitoriilor? Noaptea din Visul... este și ea o noapte agitată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
înfățișarea și să încurce cărările tuturor celor ce se aventurează prin partea locului. Oare noaptea din Visul... nu devine astfel ecoul nopții din Hamlet evocată de Marcellus, noapte a spiridușilor și a zânelor, dar totodată și a spectrelor? Iar acești spiriduși și aceste zâne nu sunt, ca și fantomele, solii amenințători ai unor tulburări, ai haosului, ai farmecelor și vrăjitoriilor? Noaptea din Visul... este și ea o noapte agitată de certurile dintre Oberon și Titania (stăpâni peste lumea duhurilor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
lume apărute în noaptea Visului..., noapte care, uneori, poate rivaliza, pe bună dreptate, cu o noapte a spectrelor și a vrăjitoarelor. Pentru a înțelege cât de mult se aseamănă noaptea de vară din Visul... cu „noaptea impură” a spectrelor, în ce măsură spiridușii și fantomele - spirits and ghosts - sunt inseparabili în această dramaturgie a nopții care este cea shakespeariană, e de ajuns să ne amintim de dialogul dintre Puck și Oberon ce precede momentul când, la ivirea zorilor, spiritele se retrag. Puck se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
tărâmului ce desparte vizibilul de invizibil. Iar aceste epiloguri includ întotdeauna o reflecție asupra statutului a ceea ce a fost reprezentat, asupra veritabilului mod de funcționare a reprezentației pentru spectator. În finalul Visului..., Puck este cel care se adresează spectatorilor; e „spiridușul”, ca metaforă a actorului ce vorbește în numele întregii trupe: „If we shadows...”. La sfârșitul Furtunii, Prospero trage el însuși concluziile acestui teatru al vrăjitoriilor și al puterii asupra spiritelor, asupra umbrelor, putere ce încetează odată cu căderea cortinei. Nu trebuie uitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
a fi, așa cum am văzut deja, spațiul tuturor capcanelor alterității. Privirea îndrăgostită și forța aproape hipnotică cu care personajele sunt „răpite” de imaginea „celuilalt” atunci când o au în fața ochilor sunt, desigur, opera unei abile manipulări a magicianului Oberon și a spiridușilor aflați în slujba sa. Terenul e însă pregătit cu grijă: încă din prima scenă, dualitatea fundamentală pe care e construită întreaga acțiune apare limpede formulată în vorbele lui Tezeu: în palatul ducal, în așteptarea sărbătoririi nunții sale cu Hipolita, regina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cât de firavă, a adevărului, temă a dialogului dintre Tezeu și Hipolita. Cu Visul..., Shakespeare ne antrenează în vertijurile unei realități pendulând între umbră (shadow) și substanță (substance)1. Iată de ce adresarea finală către spectator îi este încredințată lui Puck, „spiridușul”, cel ce trece neîncetat dincolo și dincoace de hotarul dintre substanțial și nesubstanțial. Puck este cel ce revendică pentru actorii din piesă statutul de umbre („If we shadows...”). Puck este și cel ce invită spectatorul să admită că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
venită dintr-o altă lume și străină de lume încă din pruncie. Nu lasă el să se înțeleagă că ar fi fost schimbat în leagăn cu Cerșetorul, dublul său hoinar, aflat mereu pe drumuri, și că ar fi copilul unui spiriduș? Nu are el, mai presus de orice, nostalgia pădurii, a mării și a spațiilor sălbatice? Firește, nu crede în poveștile cu spiriduși și alte arătări dintr-astea, dar recunoaște totuși că „sunt simboluri în parte adevărate”. Iar spiridușii în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
schimbat în leagăn cu Cerșetorul, dublul său hoinar, aflat mereu pe drumuri, și că ar fi copilul unui spiriduș? Nu are el, mai presus de orice, nostalgia pădurii, a mării și a spațiilor sălbatice? Firește, nu crede în poveștile cu spiriduși și alte arătări dintr-astea, dar recunoaște totuși că „sunt simboluri în parte adevărate”. Iar spiridușii în care nu crede nu se întorc și ei întotdeauna, precum fantomele? „Nu sunt oare spiridușii niște suflete zbuciumate ce-și așteaptă izbăvirea? Sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
copilul unui spiriduș? Nu are el, mai presus de orice, nostalgia pădurii, a mării și a spațiilor sălbatice? Firește, nu crede în poveștile cu spiriduși și alte arătări dintr-astea, dar recunoaște totuși că „sunt simboluri în parte adevărate”. Iar spiridușii în care nu crede nu se întorc și ei întotdeauna, precum fantomele? „Nu sunt oare spiridușii niște suflete zbuciumate ce-și așteaptă izbăvirea? Sunteți de acord, nu? Atunci nu mai încape îndoială că și eu sunt odrasla unor astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
spațiilor sălbatice? Firește, nu crede în poveștile cu spiriduși și alte arătări dintr-astea, dar recunoaște totuși că „sunt simboluri în parte adevărate”. Iar spiridușii în care nu crede nu se întorc și ei întotdeauna, precum fantomele? „Nu sunt oare spiridușii niște suflete zbuciumate ce-și așteaptă izbăvirea? Sunteți de acord, nu? Atunci nu mai încape îndoială că și eu sunt odrasla unor astfel de duhuri.” N-ar mai fi nimic de adăugat, în afara faptului că, într-adevăr, Necunoscutul este și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în stare să rupă a treia legătură cu care a fost pecetluit de zeii aseni, cu toate că aceasta „arăta netedă și moale la pipăit de parcă ar fi fost făcută din fir de mătase”. Ea fusese confecționată, la cererea zeilor, de elbi - „spiridușii cei negri” - „din zgomotul pașilor mâței, din barba femeii [= părul pubian], din rădăcinile muntelui, din vână de urs, din răsuflarea peștelui și din scuipat de păsărele” (75, I, 28). Astfel de „ingrediente” par a fi de tipul acelora folosite/evocate
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
n. trad. în varianta originală, versurile rimează ) Andy a repetat versurile de nenumărate ori, încântat de el însuși. Ascultă, i-a spus Danny. El citise The Hobbit, jucase Lord of the Rings în exces pe GameCube. Poate că într-adevăr spiridușii pădurii și zânele existau. Poate că lumea aceea inexplicabilă nu era doar o fantezie, ci realitatea vieții, pe măsură ce te maturizai. Ar trebui să plec. Dar Danny n-a plecat. Andy i-a oferit zmeură din coșuleț, iar Danny a mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]