1,769 matches
-
să fie cu părul ciufulit cînd se uita În oglindă și acum, În timp ce se bărbierea, se instala În această nouă zi simțind siguranța brațului său bărbătesc care făcea să alunece În sus și În jos briciul. Îndepărta treptat crema albă, spumoasă, de pe obrazul bronzat și se identifica tot mai mult cu parfumul fin al apei de colonie, al flacoanelor de Yardley For Men, trei, patru flacoane pentru diferite Împrejurări, așezate elegant pe policioara de porțelan, alături de alte articole bărbătești de toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
soare ca lămâia, un colț de odaie. Pe măsuța rotundă se aflau un tort mic din șocolată cu șase lumânări roșii, serviciul de ceai, ustensile de argint. Alături, o frapieră umplută cu zăpadă în care se răcea o sticlă de Spumos. ― Ar fi trebuit să cumpărăm șampanie, explică bătrâna, dar în ultima vreme am fost extrem de nesăbuiți cu cheltuielile, nu-i așa, Mirciulică? Cristescu se uită uluit la motan. Stătea impasibil în fotoliu, pe o pernă de catifea, cu o fundă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ta, dar mai ales, Îmi spuneam eu, Îi vei epata. Ar fi fost Într-adevăr epatați dacă ar fi aflat că, În loc să mă duc la cinema Între două cursuri, mă foloseam de banii de la ei ca să ofer sticle de vin spumos unor animatoare de bar, care nu stăteau să le bea, ci, În schimb, mă lăsau să le sărut sînii În vreme ce mă masturbau mult mai bine decît aș fi făcut-o eu Însumi. Eram În octombrie, la puțin timp de la Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
rămîne una cvasitradițională: s-a observat de la început faptul că mimul Minulescu „maschează” sub forma verslibrismului o prozodie clasică, alexandrină, similară celei a pașoptiștilor munteni, prin puneri în pagină improvizatorice: rimele devin astfel interioare, încorporate ritmului acestui discurs paradoxal-grandilocvent, afectiv, spumos ca o șampanie franțuzească bine agitată. Destructurarea sintactică nu afectează nici pseudosimbolismul bonom al simulantului Minulescu, nici estetismul ostentativ polemic, antiromantic al imagistului Adrian Maniu; înainte de război, ea se exprimă timid mai ales în experimentele poetice din underground ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
teracotă pentru băut. Din seara în care luasem masa cu negustorii, nu mai pusesem în gură o picătură de vin, și mare poftă mi-era. În schimb, la masă erau aduse doar niște mici amfore cu soiul acela de urină spumoasă pe care longobarzii o numesc bere. Servitorii au adus tăvi de lemn cu bucăți mari de mistreț fript la proțap, picurând de grăsime, și buchețele de cicoare sălbatică. Faroald lua fiecare tavă, tăia în bucăți mai mici carnea și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acelui barbar la petrecere, deschise ușa cea mare și șopti disprețuitor: — Treceți. Recepționera În uniformă albastră Îl Întrebă dacă voia să-și lase geaca la garderobă, un ospătar În haină albă Îl Întrebă dacă vrea un aperitiv, un pahar de spumos, sau o Coca-Cola - dar Antonio nu pierdu timp să le răspundă și intră În salon. Zeci de balonașe roșii pluteau - suspendate la câțiva metri deasupra pardoselii - sau săltau pe aceasta, Îndepărtându-se cu unduiri pline de grație. Cântecelul cu cădița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bătând cafenelele și văietându-se că nu-și găsește de lucru ori făcându-și planuri fanteziste despre filme care nu vor fi făcute niciodată. În realitate, Giulia își găsise deja un job în PRO TV. Din toamnă începeau lucrul la un serial spumos, unde urma să filmeze. Mai lucrase periodic, ca aproape toți colegii ei, în special când începeau filmările în Buftea la câte un film străin și când salariile erau mai mari. Un asistent de platou primea 500 de euro pe lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un gând De iubire... Iubesc vara Că-mi este în fire. Iarna Fulgii-și caută cărarea Prin țipete de copii Și aleargă înspre zarea Înecată-n bucurii. Noi ieșim la derdeluș Ca să facem gălăgie Și să zburăm pe ghețuș În spumoasa feerie! Toamnă Toamnă, aur de poveste, Toamnă, zâmbet auriu, Toamnă, ruptă dintre astre Ca o falsă poezie... Toamnă, Spune-mi unde-ai pus Vechea cheie a uitării Ca să nu mai suferi, toamnă, De tristețea destrămării! Duță Ana-Maria, clasa a VII
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu raze slabe, parcă moleșite și ele de tristețea fetei, dorindu-și să-i ofere un îndemn, o încurajare, o urmă de speranță. Vântul șuiera și el pierdut printre florile decolorate și nuanțele tulburător de înfiorătoare ale nopții, iar valurile spumoase ale mării de cleștar nici nu se gândeau să scuipe globul cu plete de aur care strălucea mai devreme pe cerul din lumea copilei. Dar ea nici nu mai era acolo, sufletul ei plutea pierdut prin timp și spațiu, în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
binecuvântează pe același, cu laude și promisiuni nesfârșite. Dar te aștepta pe tine, Iosif. Pe tine și pe fiii tăi. În timp ce Iuda vorbea, am început să-i recunosc pe câte unii din spatele lui. Unul era Dan, cu părul negru și spumos ca al mamei lui, cu fața încă neridată și cu ochii liniștiți ca ai Bilhei. Pe Naphtali și pe Issachar nu mai era greu să-i separi, pentru că Tali era șchiop, iar Issachar, cocoșat. Zabulon încă semăna cu Iuda, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
praf, îmi pun fusta și sutienul, o ținută cât de cât acceptabilă și vin lângă el pe iarbă. Îmi întinde sticla și iau o înghițitură, precaută. E prima oară când beau bere în viața mea. Dar așa cum e, rece și spumoasă direct din sticlă, e cea mai răcoritoare băutură pe care am băut-o vreodată. Mă las pe spate, rezemându-mă de trunchiul copacului, cu picioarele goale în iarba rece. — Dumnezeule, mă simt atât de... Ridic o mână și o las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sunt așa convinși că e ziua mea ? Oare le-am dat eu o dată de naștere fictivă la interviu ? Nu-mi aduc aminte să fi făcut asta... — Șampanie pentru sărbătorită ! Eddie desface o sticlă de șampanie cu zgomot, iar șampania curge spumoasă în pahar. — La mulți ani fericiți ! Eamonn se apropie de mine surâzând. Ah, dacă ți-ai vedea fața ! — E de milioane ! e de acord Trish. Așa, acum vrem un toast ! Nu pot să mai las chestia asta să continue. — Îhm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
zboare din selvă până în aeroport. Se lăsară să cadă pe terasa unui bar și cerură două sticle de bere foarte rece. Foarte rece! E atât de ușor...! Chelner! Încă o bere... Și, după o clipă, sosea atât de rece, de spumoasă, galbenă, transparentă și îmbietoare ca și cea dinainte. Și ca să le țină tovărășie, un ceviche cu raci, și niște creveți la grătar, și niște gustărele cu șuncă slabă, și niște feliuțe de brânză... — Spuneți ceva, părinte! — Taci din gură, fiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Ai mânca niște sardeluțe prăjite, fiule? — Aș mânca „toate“ sardeluțele prăjite, părinte. Pe toate! Dar aici nu sunt sardele. Încă puțină șuncă? — Bine. Încă puțină brânză? — Bine. Încă o bere...? — Îhî! — Chelner! Două beri... Și, după o clipă, soseau: reci, spumoase, galbene, transparente, îmbietoare... Ia, uitați-vă, părinte! — Nu fi bestie, că eu sunt preot... Oricât ați fi de preot. Ia, uitați-vă. Ce fustă are...! Lasă-mă în pace. Mai dă-mi niște ceviche! — Poftiți niște ceviche. Și negresa aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
secție, parcă mașina și traversă în fugă cei câțiva metri care despărțeau parcarea de intrarea principală. Fu salutat într-o doară de subofițerul de serviciu ce părea captivat de ceea ce citea pe pagina mondenă a ziarului de seară - vreun cancan spumos, o altă poveste amoroasă insipidă sau orice altceva -, iar el luă o cafea de la tonomatul din holul principal, apoi urcă la etaj fără să bage pe nimeni în seamă. Se trânti pe scaun, în fața biroului, trase sertarul și scoase pachetul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
balurilor și al recepțiilor. îmi imaginam cu ușurință caleștile și trăsurile, iar mai tîrziu mașinile de epocă defilînd prin fața acelei intrări impozante, vedeam domni în smoking și cu joben ajutînd să coboare pe peron doamne cu rochii lungi și pălării spumoase, iar apoi intrînd cu ele în holul de marmură al Casei monteoru și urcînd cu ele la etaj în salonul prevăzut pentru recepții. Fostul palat devenit „Casa scriitorilor” era un martor tăcut al unei epoci galante și mondene, al unei
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
unul din obișnuitele și dezgustătoarele trucuri ale nenorocitelor de muieri. O scutură pe cordoaică, cu labele lui mari, de pe șolduri. Și, când se ridică de pe canapeaua desfăcută și ea direct pe parchet, căutând să pescuiască vreuna din fiolele de vin spumos și șampanie, răspândite peste tot și care, desigur, azi-noapte îi puseseră capac, se împiedică, părîndu-i-se că rămăsese înfășurat în cearceaf. Și, mult mai târziu, se dumiri că era înțolit într-o cămașă de noapte, cât toate zilele. Ale cărei poale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Coinaci... Gheorghe murise de frică la spatele căruței. Coardele cântau bete de gâtul lui Sandu și-al lui Piele. Acesta le umbla în sân, vîrîndu-le zăpadă între țâțe. Starostele s-a urcat deasupra butoiului, din care țâșnea un vin negru, spumos. Hoții chiuiau în gura mare și lumea ieșise pe la porți. În zăpadă rămânea o dâră neagră și roatele droaștei scârțâiau. - Cântă, Neacșule! Să audă toți cum chefuiesc eu! urla de sus Bozoncea. Mitică Ciolan abia se ținea într-o margine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să nu mă mai întîlnesc nicicând cu mine. Ajută-mă să-mi înec duhul în raiul simțurilor, smintite de cer! Omul n-are drept să se creadă pierdut, atâta vreme cât deznădejdea îi oferă încă distrugerea voluptuoasă în Dumnezeu. O dată ce dorințele devin spumoase, ajungi să trăiești prin consimțirea dată fiecărei clipe. Silit să-ți acorzi ție existența, mărești spațiul dintre tine și lume în repetarea neîncetată a străduinței. Timpului apucat de streche, veghea spiritului îi pune surdina hotărârii de a fi. Nu ne-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sferi, De lumi nenumărate, dînd forme, dînd puteri, Mișcări, compuneri, viață p-o lege de dreptate, Atît aceste două lucruri sînt depărtate!” Însă clipa trece, divinitatea se retrage din lume și rămîne lucrarea ei. Bolintineanu este atras de formele ei spumoase, fosforescente, azurate, cu toate că În spatele lor stă umbra unei mari tristeți. Conrad aruncă o ultimă privire lumii („o privire și fie cea din urmă!”) și privirii se arată o lume de corespondențe misterioase, obiecte aflate În dimineața existenței lor: „Plutește dulce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tunetul, bate cavalele Ca un balaur.” Cavalcada se repetă În Peștera Muștelor aproape cu aceleași elemente: „Zmeul Încalecă, fuge cu vergura, Fuge pe vale; Calul se turbură; zboară, se spumegă, Mușcă-n zăbale. Zmeu-Îi ia frînele, repede-i sîngeră Coasta spumoasă; Calu-i se-naripă, fuge ca negura Vijelioasă, Cerul se scutură, munții se leagănă... Brazii săltară, Cerul cu stelele, brazii cu stîncele Se confundară. Văile murmură, frunzele freamătă, Aerul sună; Pletele verginei, sparte, sub aure Scîntei la lună. Însă la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în puterea lui să prevadă evenimentul, totuși acceptă măgulit eventualitatea. Gaittany însoți sosirea unui soi de meringe cu frișcă cu mari demonstrații. Era prăjitura la care ținea îndeosebi, fără vreun motiv material. Corpul prăjiturii era fad, frișca prea G. Călinescu spumoasă și zaharoasă. Ioanide explica astfel lucrurile: la vederea meringii, Gaittany, neavând nici un fel de senzație personală, a exclamat odată din pură obișnuință: "Perfect!" Nefiind contrazis de nimeni, a luat tăcerea drept aprobare și de atunci e "convins" că prăjitura e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
stau în față. Când privești oameni ciudați, poate să devină periculos pentru omul propriu-zis în sinea lui, de care trebuie să ai grijă foarte exact. CÂRCIUMAREASA: Spre norocul meu, am primit înainte de Crăciun de la domnu Jürgen o sticlă de vin spumos veritabil, că altfel nu aș fi putut îndeplini comanda dorită de acești oameni. Eu sunt un om, la care vin alții oameni, ca să se poată simți serviți, și ca să primească acest confort în propriul trup. Trebuie să îndeplinesc toate comenzile
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sunt o cârciumăreasă, trebuie să le aduc oamenilor ceea ce este în dreptul lor după lege. Fiecare om are o soartă și fiecare om are dreptul la o comandă pe care trebuie să i-o îndeplinesc. JÜRGEN: Cu toate astea, acest vin spumos l-am achiziționat pentru una din orele d-voastră fericite dintr-un magazin extrem de fin, doamnă cârciumăreasă și acum ați vândut cadoul meu înspumat acestor persoane care probabil sunt foarte superficiale. CÂRCIUMAREASA: Dar ce-a fost cu dumneata, domnu' Jürgen
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să comunic persoanei d-voastră. Pentru un mic serviciu cu privire la plăcere era cât p-aci să dați ortu' popii în pat, dar a fost frumos gândit din partea d-voastră ca o zi mai târziu să îmi faceți cadou un vin spumos ca o echilibrare a slăbiciunii din noaptea de dinainte. KARLI: Ha, ha, domnu' învățător șef nu poate nici el să și-o tragă. Oamenii citesc prea multe cărți și nu-și mai cunosc corpul, că și-au lăsat trupul să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]