699 matches
-
6,1), și hotărăsc să se însoare cu ele. Pentru aceasta, coboară pe vârful muntelui Hermon, după ce au jurat că vor rămâne uniți și că nu-și vor încălca legământul. Acești îngeri rebeli sunt în număr de două sute. Ei „se spurcă amestecându-se cu femeile” (7,1), care dau naștere unor uriași „înalți de trei mii de coți” (7,2) și atât de lacomi, încât nu se satură niciodată. Foamea lor, niciodată astâmpărată, îi face să mănânce oameni, animale, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
rebeli „în străfundurile pământului”, pregătind în același timp lichidarea uriașilor, ale căror suflete vor continua totuși să-i bântuie pe fiii bărbaților și ai femeilor „până în ziua sfârșitului” (16). Îngerii se fac de două ori vinovați: o dată pentru că „s-au spurcat amestecându-se cu sângele femeilor (15,4) - comportându-se așadar „ca fii ai pământului” (15,3), și nu ca „fii ai cerului” - și a doua oară pentru că au dezvăluit țiitoarelor lor taine importante (17,3). Reproșul cel mai puternic rămâne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
au îmbrăcat și firea omului, „ca să arate că e cu putință a duce o viață sfântă” (8, 13). Din păcate, ei au preluat și slăbiciunile acestei firi, lăsându-se învinși de patimile trupești. S-au amestecat cu femeile, s-au spurcat și și-au pierdut toată puterea îngerească. Atunci când „fiicele oamenilor” au cerut să fie răsplătite, ei au deschis măruntaiele pământului, le-au arătat strălucirea metalelor din mine, aurul, arama, argintul, fierul și alte materii asemănătoare și toate pietrele cele mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Micu 115. „Orice carte vie implică o meditație și cu atât mai mult, una în care existența e considerată din perspectiva omului modern.” Dumitru Micu 116. „Cărțile care le vezi că strică obiceiurile și năravurile cele mai bune și sunt spurcate și fără de rușine, să nu le iei în mână și în locul acestora citește altele, din care poți să înveți ceva bun.” Samuil Micu 117. „Cărțile sunt plăcute; dar dacă din cercetarea lor pierdem și veselia și sănătatea, cele două mai
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
În plasă cu două pîini, o litără de pălincă, o tablă de slană și o sticluță cu mir luat de la altă biserică. Nu se putu abține să nu se bage-n vorbă: Nu-i frumos, domnu’, a scăpa vorbe așa spurcate lîngă sfînta biserică, nu-i Îngăduit! — Lasă, tanti Luci, du-te cu Dumnezeu! interveni un con silier. — Ba nu las nimic! Să nu creadă domnu’ că, dacă-i de la București, poate sudui unde și cînd Îi vine lui, Înțelesu-m
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
va mai putea despleti ori că necurata o va Înturna de unde pornise. Nu recunoștea nici un crîmpei de cale, de vreme ce striga o Învîrtea numai prin desișuri. Degeaba se ruga În gînd. Nu se mai lipea rugăciunea de făptura ei dacă se spurcase nimerind cu piciorul drept În călcătura unui suflet rătăcitor cu chip, sub ochiul zilei, de muiere. Și a plutit ea tot așa, cale lungă și negîndită, pînă cînd, deo dată, a auzit că bate clopotul de ziuă. Atunci, așa, o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu imitarea pălăvrăgelii fără rost din viața de fiecare zi: ‹ „Nu te-nșeli dar ce mai faci / hihi peștele pute / mânca-l-ar mama // sunteți prea mulți și / de-asta vorbesc / iese madam cu aia și / cu asta“; „S-a spurcat nepoată-mea dar / mă uitai la tine // să nu mă nțelegi greșit / te uiți ca la porc măgarule // suntem obsedați și / veni vremea / te duci la Dumnezeu dar mai e și rahatul“ etc. Cine termină totuși de citit cartea are
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe deasupra. — Așa spun. Dar știi că nu poți avea Încredere În ele. Sunt animale, nu-i așa. — Pentru moment se pune accentul pe animal. — Nu mă las dus de aerele lor de mironosițe. Femeile sunt pline de pofte. Sunt mai spurcate la minte decât bărbații, după părerea mea. Cu tot respectul pentru experiența și cunoștințele dumitale de viață, unchiule Sammler, ăsta e un domeniu În care nu aș fi tentat să te cred pe cuvânt. Angela mereu zicea că dacă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Văzând că cei împricinați nu ajung la nici o înțelegere, se adună cinci, șase babe, vin la locul judecății, se întorc cu spatele, își ridică fustele cât pot de sus și învinuiții o iau la sănătoasa de teamă să nu fie spurcați. Procesul se termină și părțile se împacă. - Asta e un fel de sentință, nu? găsi avocatul să spună prefirând pe buze un zâmbet plin de înțelesuri. - Dacă altă cale nu e! Oaspetele își șterse subit zâmbetul asigurându-l pe staroste
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și la bărbați trebuie să fie acoperită. Toate țigăncile poartă fuste lungi, care separă partea de jos de cea de sus a corpului, iar bărbații poartă pantaloni lungi, niciodată scurți. Fusta nu se îmbracă pe cap, pentru a nu-l spurca. Cămășile bărbaților și bluzele părții muierești se spală separat. Până și apa în care s-a spălat partea de jos a corpului se aruncă departe de cort. Totul ține de pur și impur, ca o lege sfântă intrată în sângele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
băiatul dădea fuga în spatele coșmeliei unde spânzura de crengile unui dud, de picioarele dinapoi, câte un berbec înjunghiat pe care îl belea mânuind cu dibăcie brișca, dând la iveală carnea roșie, umedă și fierbinte încă a animalului, lăsând sângele să spurce iarba pălită de arșiță și colb. Bătrânul intrase după o țigancă cu galbeni în păr și lulea în gură, care îi îmbia pe cheflii să-și afle viitorul în "planete de tânăr". Dar cui îi pasă de rostul stelelor, cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o adevărată cascadă de salivă. - Am uitat de slănină! Mariana își introduse degetele în gura lui Horațiu, atingându-i ușor limba. Pe el îl gâdilară plăcut obrajii, ca atunci când bea vin roșu. Mariana mâncă delicat slăninuța. - Gata. Nu te-ai spurcat. Horațiu ar fi vrut să se spurce. - Deci nu umbli cu broșuri cu Viața de Apoi? Mariana zâmbi gândului că azi era cât pe ce să vadă cu ochii ei viața de apoi... - Nu. - Atunci ești student? - Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de slănină! Mariana își introduse degetele în gura lui Horațiu, atingându-i ușor limba. Pe el îl gâdilară plăcut obrajii, ca atunci când bea vin roșu. Mariana mâncă delicat slăninuța. - Gata. Nu te-ai spurcat. Horațiu ar fi vrut să se spurce. - Deci nu umbli cu broșuri cu Viața de Apoi? Mariana zâmbi gândului că azi era cât pe ce să vadă cu ochii ei viața de apoi... - Nu. - Atunci ești student? - Într-un fel. Aha. Într-un fel era mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pe mine. Ba nu! O să te las, dar, mai Întâi, să-mi treacă, mie, bine de tot, supărarea! Că, știi că eu sufăr mai mult decât noi, toți trei, când mă supăr și-ncepem să ne certăm, și să ne spurcăm, cum ne vine la gură. Ei, iaca, acu, mi-a venit și mie, bine, la gură. Lasă-mă, să-mi treacă, de tot, supărarea! Ei, na, gata! Mi-a trecut, pentru o vreme. Acum, treci tu la rând. Ce să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
bântuind prin casă. Acum vizitatorul Îi vorbea În dodii despre nu știu ce spirite ce se ascund În praf și În lucruri. Bunica ei Tatiana Îi povestise și ea de atâtea ori despre demonii ce se oploșeau pe lângă casa omului și-i spurcau mâncarea și băutura. De aceea căldarea cu apă nu trebuia să rămână neacoperită peste noapte și nici cana pe care o lăsa pe masă. Dacă nu aveai capac, puteai să pui o foaie de hârtie, un ziar sau două bețigașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cel mai bun lucru ar fi să lege un bolovan sau o nicovală de cutie și s-o arunce Într-un iaz sau Într-o fântână, dar, procedând astfel, nu cumva ar fi păcătuit și mai mult față de cei vii, spurcându-le apa, cât și față de cei morți, pe care nu i-ar fi lăsat să-și ispășească, după cum era voia Domnului, păcatele? Faptul că se afla și ea-n cutie n-o sperie din calea afară. Întorcând lucrurile și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai bogat om, Alexei Trandafilov, și a vrut să fie scris cu doar o baniță de orz, oamenii au refuzat să-l înscrie și l-au cam poftit să plece de-a cucu. Erau prea bogați în suflet ca să se spurce cu micimea bogătașului! * Examenul de definitivat trebuia să-l susținem la Ceatatea Albă, în luna mai 1937. Dar cum să pleci? Un copil de trei ani, altul de un an, probleme...probleme...Și iată-ne, claie peste grămadă, noi, familia
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
porția, nici de-ar fi odată cu capul Însă, cum eu nu pregetam, îndemnându-l, el își luă palmele de pe gură, dând drumul la vorbe tânguioase și zicând: Că Mehmet drept credincios estem și pentru slănin atât de puțin, el nu spurcă atât de mult, încât Profet nu recunoaște la el în Rai Ci, iar a dat să se apropie necazul de echipa noastră de oropsiți ai sorții, ridicându-și iar capul între noi veninoasa zâzanie, că atunci Enea Căpută a propus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
domnule, uite-așa, uite-așa, uite-așa. Am făcut-o. Normal, am vrut să fac altceva și uite ce-a ieșit.“ Mai dădeam un pumn, mai tăiam pe unul cu briciul, mai nu știu ce. Mai închidea ochii... Acuma, că m-am spurcat la fier... Deja se vedea și ea victimă. Acuma, femeia probabil că știa ce are la ușă. A văzut ea ceea ce trebuia să vadă și bine-a făcut. Ei, m-a condus la gară, la doișpe patruș’ cinci pleca trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
când ți-e lumea mai dragă... - „O, săracă inima mea cea rănită și sângerată...” - Bine mai zici, ce adevăr ți-a ieșit pe gură... dar nu deschidem decât sticla de vin din bucătărie, tirbușonul, paharele-s acolo, sufletul nu, fermentează spurcatu’ și face bulbuci, câhhh, ca berea cu detergent. Se tolănește pe pat, aruncă pantofii, își masează picioarele. Urmăresc curburile, până la bata din dantelă neagră. Nu-mi dă atenție. - Acum vreo două sute de ani, tot îți puneau creștinii adevărați cărbuni sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe gât. - Era tare amărât omul... - Da, măi Sandule, era negru de supărare, mai ales că, de când îi murise nevasta, nu prea mai dădea nimeni pe la el și numai Șarik îi mai ținea de urât. - Lasă că și Petrache era spurcat la gură și-i alunga pe toți... - Ei, și el... s-a hotărât povestitoarea să pună capăt întreruperilor. Era la Ghiocel, a băut vreo două pahare, a mai cerut un rând, a venit și Andronic, pe urmă au mai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
apoi, când lumea trâmbiță deșteptarea, să te ascunzi ca un laș la umbra lui, criptă goală, închisă pe dinăuntru, închisă pe dinafară? Cine-i mai vierme ca viermele: cel care poartă sau cel care se lasă purtat? Cine pe cine spurcă? Viața, un fals asumat în vreme de pace, un adevăr rostit în gând, când se întâmplă mai sus de tâmplă, furtună. La naiba cu cel ce crede că reușește să deosebească norii după culori! Aici, sub ruinele mânăstirii, cerul pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
demantela fiecăruia în parte biografia. Dumnezeii mamei voastre de derbedei! Ați futut lumea cu pula îndoită, ați supt la o mie de țâțe, i-ați mâncat sufletul pe grătar, i-ați călcat inima în picioare, ați tocat nervii pământului, ați spurcat fântânile, ați pârjolit cimitirele și, deodată, vi s-a făcut de pocăință, așa cum ți se face de o futută dimineața pe nepișate! Bă, cu mine nu vă merge! Am mai văzut eu mecle evlavioase ca ale voastre! Nu sunteți primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
niște muguri pocniți prea devreme; dorul, 21 de zile fără ea, m-au durut mai mult decât în 7 ani de singurătate. M-a așteptat. Frate, este păcat să asemeni chipul cu închipuirea, să o necinstești pe Maica Domnului, să spurci sfânta icoană cu gândul de a o atinge. Sărutul catapetesmei este umilință, și nu patimă. Cine privește sfântul în ochi își ia porția de albastru și pentru lumea cealaltă. Ești un om bun, în curând vei înțelege spusele mele, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lozinci iluzorii, acum iluzia poartă cizme, boandă, căciulă de miel; iluzia are piele și sub piele curge ceva tulbure; pe semne, inima îi este mâlită; pe semne, noaptea întunecă izvoarele sau poate cineva mușcă adânc, adânc din absență, mușcă până ce spurcă și cea mai vagă intenție de așteptare. Starea de om liber i s-a sfârșit într-o primăvară de mai. Era duminică, înfloreau castani pe dealul Copoului. La mijlocul parcului, o poartă din fier forjat, șotronul s-a ridicat în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]