561 matches
-
din Lipsca” (754, p. 56). Acest tip de eveniment nu pare accidental În zonă. N.V. Gogol a descris un episod similar În romanul istoric Taras Bulba (1835) : „Jidani afurisiți ! La Nipru cu ei, cazaci dumneavoastră ! Să-i Înecăm pe toți spurcații ăștia ! [...] Cazacii Îi Înșfăcară și-i aruncară În valuri. Strigăte jalnice umpleau văzduhul, dar neînduplecați, zaporojenii râdeau...” (660, p. 74). Prin 1900, prim-ministrul României, Petre P. Carp, declara următoarele În Camera Deputaților : „Nu mai trăim Într-o epocă În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În străinătate nu ai... Am chibzuit totul cu ochii <cadrelor>. Și apoi sînt bine văzut de superiori așa că...>>. Mai departe chiaburul spune: <<Aha! Marx! Dar că vă hrănesc, de asta nu se sinchisește Marx?! Trăiți aici de trei luni ca spurcații, pe spatele meu!>>”. Cu precizarea faptului că personajul Ian era milițian, vom trece acum și la cenzurarea unui pasaj din lucrarea „Cuza Vodă” scrisă de dramaturgul Mircea Ștefănescu (1898-1982) În anul 1959, din care reiese că cerberii se simțiseră grav
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
dur fusese textul ungurului din țara vecină, nu de la noi, Simon Magda, ale cărei replici au sunat În sensibilele timpane ideologice ale tovilor noștri precum niște ciocane pneumatice de mii de tone-forță: „Pag.31. Raczne: Topi-i-ar dumnezeu pe spurcații ăștia de comuniști (subl. În orig.) În frunte cu Szilagyi Imre că pînă ce el n-a Început...>>” sau: „Pag.47. Szilagyi (către mijlocașul Racz): <<Nu fă pe nebunul, ai aparținut clasei sărace și aceleiași clase aparții și acum>>”. Motivul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și televiziune. A doua zi dimineață, am vizitat în compania doamnei Rusu orașul, admirând zonele pietonale, printre care renumita Rua das flores, plină de la un capăt la altul de coșuri cu flori, am asistat la discuțiile din Boca Maldita Gura spurcată, Hyde Park-ul din Curitiba, unde fiecare spune ce-i trece prin cap celor dispuși să-l asculte, am vizitat apoi Catedrala și Muzeul de artă sacră. După-amiază aveam două întâlniri importante: cu rectorul Universidad Federal do Parana și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de academice ale lui Șișkin (Luminiș Într-o pădure de pini și ale lui Harlamov (Cap de tânără țigancă) ne-au oferit un pic de intimitate prin prezența unor șevalete cu desene - până când un veteran al campaniei turcești, cu gură spurcată, ne-a amenințat că o să cheme poliția. De la aceste mari muzee am avansat la unele mai mici, de pildă Muzeul Suvorov, din care Îmi amintesc o sală foarte tăcută, plină de armuri și tapiserii vechi, flamuri de mătase sfâșiate și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe Ștefan Voievod "Sabia lui Hristos", "Izbăvitorul Creștinătății!" continuă Ștefan înfierbântat, ironic, hohotind sarcastic, îl vezi în patru labe, lingând papucii Slăvitului Padișah, cerșind îndurare, vânzându-și țara în schimbul tronului pierdut?! Mă prind pe barba Profetului că Mahomed numai capul "spurcatului ghiaur al Moldovei" visează, bineînțeles, dat la sare să nu se împută, umplut cu paie și înfipt în suliță, cu care să deschidă cu mare pohfală alaiul de biruință pe ulițele Stambulului!... Dumnezeule! îngână Daniil îngrozit. ...Sau... sau și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mare pohfală alaiul de biruință pe ulițele Stambulului!... Dumnezeule! îngână Daniil îngrozit. ...Sau... sau și mai rău!... Îl vezi pe Marele Ștefan "Catapeteasma", "Sabia" și așa mai departe îl vezi lepădat, cetluit într-o cușcă zăbrelită, ca pe-o lighioană spurcată, dat în târg prin toată Împărăția, ca orice nespălat de osmanlâu să-l poată scuipa minunându-se cât de pricăjit și împuțit e "ghiaurul moldovan" plin de ifose, că s-a dat mare crezând o clipă că poate umbri gloria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
miratul, deși prea bine știe. Chiar așa a spus Slăvitul? De barbă? întreabă și își mângâie obrazul, cu un zâmbet șăgalnic. Regret: barba-rade... de musteață, poate... Boierii pufnesc în râs, o dată cu bubuitul pușcilor pe metereze. De nu era "Ghiaurul ista spurcat", nu știu, zău, dracu' ne lua, mărturisește Duma, fiul lui Vlaicu și văr bun cu Ștefan, un tânăr pârcălab, iscusit sol și cavaler de nădejde al Măriei sale. Ce vorbești, vere? zâmbește Ștefan înveselit. "Ghiaur"?... Ai?! "Afurisit"?... Ai?! Așa vorbești tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aista ce fu? Cum credeți că Luminăția sa Mahomed-Împărat, Stăpânul Lumii, Fratele Soarelui, Trimisul lui Allah pe Pământ, cum credeți că va primi vestea umilitoarei înfrângeri a gloriosului Aliotman? Și de către cine? De o spurcăciune de țărișoară, de niște ghiauri spurcați, de niște țărănoi prăpădiți care au făcut de ocară "a mai mare, a mai tare oaste de pe fața Pământului"! Și, încă, în văzul întregii lumi! E o palmă nu numai rușinoasă, ci mai ales, periculoasă: "Deci, turcii, pot fi învinși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
groază, "Magnificul Mahomed" și-a făcut intrarea triumfală într-un oraș mort, numai ruine fumegânde, orașul ce era altădată "A opta minune a Lumii". S-a îngrozit și el... Dar își văzuse visul cu ochii: intra călare în Sfânta Sofia, spurcată, ajunsă lupanar de orgie turcească. Constantinopolul a murit! Trăiască Stambulul! A fost cumplit, unchiule! sughite ea printre lacrimi. Ai noștri, toți, cu mic cu mare, au fost măcelăriți sau cusuți în sac și aruncați în apele Bosforului cu bolovanul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Țamblac cu îngrijorare. Aflat, oftează Ștefan. În zorii celei de a patra zile, și-a chemat astrologii și i-a întrebat cum stă cu crugul vremii; dacă conjuncția constelațiilor îi este favorabilă. A jurat pe Coran cruntă răzbunare Moldovei și spurcatului ei ghiaur. Apoi, mânios foarte, a poruncit beilor, pașalelor, căpeteniilor, le-a poruncit, sub cumplită pedeapsă, degrabă să purceadă la tocmirea oștirii, cea mai teribilă oștire ce s-a pomenit pe fața pământului. El însuși, Luminăția sa în persoană, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sale!" Strașnic, Ioane! îl bate pe umăr. Limba mea n-ar fi grăit mai limpede... "Eu... eu..., a bâiguit Papa, știam că "acel" Stephano Voywoda nu singur, ci împreună și sub conducerea regelui său Mathias, au luptat contra neamului cel spurcat, într-un război așa de mare". Ha! Ha! Ha! Mi-am găsit un rege! Să-mi trăiască! rânjește Ștefan cam strâmb. De mult n-am râs cu mai multă pohtă! Boierii, revoltați, protestează: Mârșăvie! Halal "demnitate regală"! Un înfumurat! Prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apucă noaptea. "...Afurisitul domn al Moldovei plin de trufie și care în privința diabolicei viclenii întrece pe însuși diavolul s-a răzvrătit împotriva Sultanului Lumii care cere ascultare și care a aprins grozava mânie de răzbunare a Padișahului, că..." Știm, "Ghiaure spurcat"! Sari peste amenințări. Ce pohtește Luminăția sa? Tocmeală de pace! Tăutu caută, caută: Pohtește... pohtește: "Haraciul legiuit, pe care tu..." și Tăutu se oprește. Cetește! Tăutu cetește în bătaie de joc: "...Haraciul, pe care tu, Ghiaur afurisit al Moldovei, ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nestrămutată credință, maiestății voastre crăiești până la moarte!" Minciuni! Iată altul: "Tu, Sabie a Creștinătății, Viteazule, mergi înainte și noi te vom ajuta!..." Minți, încarnare a Sfântului Petru! acuză el și ia alt pergament. "De barbă te vom scoate din vizuină, spurcat voievod al Moldovei!..." Îndurare "Strălucite!" Încă unul, spune Ștefan și citește: "Soarta Europei s-ar schimba, dacă și ceilalți principi ar avea inima, măreția sufletului vostru!..." Frumos! Din păcate, numai vorbe pe buze; din inimă, nicidecum. Numai minciuni! spune el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
crengi, vor împodobi drumeagul în întâmpinarea falnicei armii, ca osmanlâilor să le strecurăm în oase frica de moarte; să cugete la nimicnicia vieții și la nemurirea sufletului în Raiul lui Allah; să-și blesteme zilele când au călcat pe pământul spurcat al afurisiților de ghiauri moldoveni... "Din muntele de scârnă ce aburește miasme de molimă, îndură-te Doamne, blagoslovește-i cu o boleșniță cinstită!" spune Ștefan cu ochii spre cer, batjocoritor, implorând Pronia Divină. De-ar bântui o drăgălașă de ciumă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lumină Tu le-ai dat din plin, Să-mi fie privirea Că cerul senin, Dar cu nepăsare Eu i-am ațintit Spre lucruri deșarte Care m-au orbit. Mi-ai dat Tu o gură Că să Te slăvesc, Dar vorbe spurcate Eu cu ea vorbesc. În urechi sădit-ai Auzul deplin, Dar tot spre satana Eu mi le închin. Vezi, dar, Doamne Sfinte, Cât păcătuiesc, Căci nimic din zestre Eu nu prețuiesc. Dar eu plâng, Stăpâne, Acum, când mă cerți Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
definiție a evreului, spunând: În genere „evreul este reprezentantul unei rase care din cea mai adâncă antichitate s-a dedat negoțului și a cărui credință a fost privită În sânul popoarelor creștine, pe drept sau pe nedrept, ca o religiune spurcată; așa Încât ori unde se ivea câte un evreu, el era privit ca un om cu care creștinii nu puteau fi În contact. Rezultatul acestei situațiuni a fost că aceasta seminție În viața practică și reală a concentrat Întreaga ei activitate
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
aromă de fân cum nici un meșter de om n-a făcut, numai un meșter de dincolo, amestecând ierburile, florile, buruienile și roua, a putut face. Uite că am ajuns. Nici urmă de fân, nici de aromă de câmp. Acum miroase spurcat, a pește cam stricat. Am învățat în școală, până la tâmpenie, că istoria înșiruie pe ață numele domnitorilor. Dar istoria înseamnă și o schimbare a aromelor. Acum pe Strada Fânului sunt tot blocuri, ca în cele mai multe părți, înșirate ordonat, egale, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
adultere. Toate aceste povești sunt neglijate în statutul pe care îl au femeile în Biserica Ortodoxă. Însăși semnificația sângelui, care în alte biserici creștine este un sânge care renaște, mântuie, în Biserica Ortodoxă sângele femeiesc este privit ca un sânge spurcat. Dacă nasc un copil se păstrează ritualul după care femeile sunt necurate, pentru că au născut un copil, ceea ce mi se pare complet nedrept și grotesc, și sunt spurcate cu două măsuri: o femeie e șase săptămâni spurcată, dacă a născut
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ca un sânge spurcat. Dacă nasc un copil se păstrează ritualul după care femeile sunt necurate, pentru că au născut un copil, ceea ce mi se pare complet nedrept și grotesc, și sunt spurcate cu două măsuri: o femeie e șase săptămâni spurcată, dacă a născut o fată, și trei săptămâni dacă a născut un băiat. După care trebuie să-și facă moliftă de curățire. În aceeași privință, a nașterii unui copil, tatăl nu trebuie să treacă prin nici un ritual de purificare. Cu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de adineauri. De aceea te-am sărutat. Nu știai? Nu. — Știi la ce se gândește bunicul meu? — Nu. — La nimic. El e capabil să-și golească mintea de tot. Se spune că numai geniile pot face așa ceva și atunci aerul spurcat nu mai are cum să pătrundă acolo. Nu mai spune! Fata avusese dreptate. Panta devenea din ce în ce mai abruptă și la un moment dat ne-am trezit cu o stâncă ce părea greu de escaladat. Între timp m-am gândit la Ben
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în toate bestiarele, de monstru absolut, lipsit de sentimente. Justificarea ticălosului trădător aduce în discuție un aspect esențial al Inorogului, simbol al perfecțiunii, mască auctorială nedisimulată. Autorul are însă grijă să își avertizeze, din start, cititorul: "îndată minciuna zămisli și spurcata basnă născu".44 Ceea ce urmează nu reprezintă, prin urmare, decât o scorneală de-a Hameleonului, menită să arunce asupra celui pur cu ocară și noroi. Și totuși, episodul are o prea mare forță sugestivă pentru a fi ignorat. Dacă lucrurile
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
măcar că cu nestâmpărată vrăjmășie într-acela chip îl goniia și nepărăsit de atâta vréme îl întiriia, însă în sine socoti că acel félu de scărăndăvicioasă vânătoare preste toată fărădelégea covârșéște, și așé, primejdiile dintr-îmbe părțile în cumpăna drépții socotéle cumpănind, spurcata aceasta faptă decât frica, carea despre partea monarhiilor purta, mai grea a fi află, și batgiocura isteciunii viclene decât lauda carea socotiia că cu prinsoarea Inorogului își va agonisi cu multul mai mare și mai neștearsă a fi cunoscu"16
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
îl are de a-și devora, rapace, cum îl recomandă absolut toate sursele, prada: "Crocodilul, cuvânt ca acesta de la Inorog audzind, lăcomiia fălcilor își înfrână și numele Corbului la mijloc adus ce va să fie cu de-adins cercetă (că spurcatul Hameleon nici crocodilului tot vicleșugul descoperisă). Inorogul deodată nici împotrivă, nici după voie ceva răspundzind, ca mielul spre giunghere adus, mulcom tăcea și numai dintr-adâncul inimii: "O, dreptate, o, izbândă!" striga"24. Prin urmare, monstrul este sensibil la nedreptatea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
trecut În revistă pentru prima oară modul În care evreii din Iași - bărbați și femei - au condus „lupta” Împotriva armatelor româno-germane. Bărbații s-au furișat În podurile caselor și de acolo au tras, iar „evreicele au avut alt rol, tot atât de spurcat. Au inventat șo metodă de luptăț pocnitoare pe care le aruncau cu praștiile ș!ț În direcții cu totul opuse pentru a produce panică, dezorientare. Grecescul plan nu le-a reușit, căci În mai puțin de o oră totul a
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]