1,895 matches
-
casa-mi modestă de la Ieși Trec pe lângă ferestre și pereți Șoapte, versuri și povești Bădie lumea asta tare s-a schimbat ! De când spre veșnicie am plecat. Pădurile s-au defrișat ,apele s-au tulburat, Văile adânci răsună , bacii-s fără stână, Munți-s goi, Ștefan oastea cum ș-adună? Ape,, turburi'' ,mânioase vin până sus, Mătură-n cale din la răsărit pân'la apus... Se tulbură vremea ,cum mai văd orbii, Că soarele bătrân sălășluiește-n scorburi? Bădie....... pe pământ vorbesc
BĂDIE ÎNCĂ ÎȚI MAI SCRIU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366487_a_367816]
-
pe 1 iunie era, și mai este încă, un eveniment important în viața loviștenilor. În fiecare an era bătaie pe bătrânul Dumitru Costea, iar mai apoi și pe fiul lui, Dumitrică al Costii: toată lumea voia să-și dea oile la stâna lor din Vemeșoaia, fiindcă li se dusese vestea de cinstiți ce erau - ei făceau cea mai bună brânză de burduf din toată Loviștea, iar în fiecare an, la 1 septembrie, când coborau oile de la munte, dădeau și cea mai mare
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
pe 1 iunie era, și mai este încă, un eveniment important în viața loviștenilor. În fiecare an era bătaie pe bătrânul Dumitru Costea, iar mai apoi și pe fiul lui, Dumitrică al Costii: toată lumea voia să-și dea oile la stâna lor din Vemeșoaia, fiindcă li se dusese vestea de cinstiți ce erau - ei făceau cea mai bună brânză de burduf din toată Loviștea, iar în fiecare an, la 1 septembrie, când coborau oile de la munte, dădeau și cea mai mare
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
ridice ceva greu, se opintea și icnea din toți rărunchii: - Hooobza! A murit tînăr, bietul de el, la doar 56 de ani. Încă de copil se învățase cu munca. Fusese strungar la oi și apoi, crescând, devenise cio- ban la stâna tatălui său, Dumitru, alături de fratele lui mai mare, tot Dumitru, zis și Dumitrică al Costii, și de fratele lui cel mic, Ion, zis Clopățăl. I se spunea Dumitrică fra¬te¬lui mai mare ... Citește mai mult Moto I:„Diferența între
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
ridice ceva greu, se opintea și icnea din toți rărunchii:- Hooobza!A murit tînăr, bietul de el, la doar 56 de ani. Încă de copil se învățase cu munca. Fusese strungar la oi și apoi, crescând, devenise cio- ban la stâna tatălui său, Dumitru, alături de fratele lui mai mare, tot Dumitru, zis și Dumitrică al Costii, și de fratele lui cel mic, Ion, zis Clopățăl. I se spunea Dumitrică fra¬te¬lui mai mare ... XIII. PE CINE NU LAȘI SĂ MOARĂ
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
viața loviștenilor are loc un important eveniment, vechi de sute de ani: urcatul oilor la munte. Atunci, prin punerea în comun a oilor mai multor săteni, fiecare având semnul său specific la urechea fiecărei oi din turma sa, se constituie stânile formate din câte 500-1000 de oi. Stânile astfel formate sunt conduse fiecare de câte un baci având în subordine mai mulți ciobani și ajutoare de ciobani, de obicei copii sau tineri, rude ale baciului ori ale ciobanilor, dornici să învețe
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
având în subordine mai mulți ciobani și ajutoare de ciobani, de obicei copii sau tineri, rude ale baciului ori ale ciobanilor, dornici să învețe „meserie” și să câștige un ban pe timpul verii. Locurile de pășunat din munte și amplasamentul fiecărei stâni sunt și ele stabilite din moși strămoși fiindcă băcia în Țara Loviștei este o meserie care se transmite din tată-n fiu, iar fiecare stână poartă numele baciului respectiv, de ... Citește mai mult În fiecare an, la 1 iunie, în
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
și să câștige un ban pe timpul verii. Locurile de pășunat din munte și amplasamentul fiecărei stâni sunt și ele stabilite din moși strămoși fiindcă băcia în Țara Loviștei este o meserie care se transmite din tată-n fiu, iar fiecare stână poartă numele baciului respectiv, de ... Citește mai mult În fiecare an, la 1 iunie, în viața loviștenilor are loc un important eveniment, vechi de sute de ani: urcatul oilor la munte. Atunci, prin punerea în comun a oilor mai multor
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
viața loviștenilor are loc un important eveniment, vechi de sute de ani: urcatul oilor la munte. Atunci, prin punerea în comun a oilor mai multor săteni, fiecare având semnul său specific la urechea fiecărei oi din turma sa, se constituie stânile formate din câte 500-1000 de oi. Stânile astfel formate sunt conduse fiecare de câte un baci având în subordine mai mulți ciobani și ajutoare de ciobani, de obicei copii sau tineri, rude ale baciului ori ale ciobanilor, dornici să învețe
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
având în subordine mai mulți ciobani și ajutoare de ciobani, de obicei copii sau tineri, rude ale baciului ori ale ciobanilor, dornici să învețe „meserie” și să câștige un ban pe timpul verii. Locurile de pășunat din munte și amplasamentul fiecărei stâni sunt și ele stabilite din moși strămoși fiindcă băcia în Țara Loviștei este o meserie care se transmite din tată-n fiu, iar fiecare stână poartă numele baciului respectiv, de ... XXIV. CĂINȚA HOȚULUI, de Marian Pătrașcu , publicat în Ediția nr.
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
și să câștige un ban pe timpul verii. Locurile de pășunat din munte și amplasamentul fiecărei stâni sunt și ele stabilite din moși strămoși fiindcă băcia în Țara Loviștei este o meserie care se transmite din tată-n fiu, iar fiecare stână poartă numele baciului respectiv, de ... XXIV. CĂINȚA HOȚULUI, de Marian Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015. CĂINȚA HOȚULUI Anul în care Marinică începuse să învețe la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Râmnicu Vâlcea, fusese unul bun pentru
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
visează veșnic prin ochii săi cuminți, Cărări și taine ce-a iubit cu stelele-n dorinți. Pe tâmple-n vrajă-i curge cerul, prin stânci înnourate, Izvoarele îi cântă-n murmur, în susur lin de ape, Prin munți cutreiera la stâne, ciobanii-i cântă dorul, Din piepturi îi răsună Doina ce-a dezmierdat poporul. Pe câmpuri lin vuiește vântul și buciumul răsună, Sunând în taină-a sa sosire cu basmul său cunună, Un mândru voievod domnește prin slove-a sa psaltire
LUI EMINESCU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366564_a_367893]
-
vechi și lama tocită. Beldie își dorea și el un asemenea briceag. Și i-a spus asta lui Grapă. Beldie alerga cât era ziua de lungă după vite și desigur nu părea să obosească, dar seara adormea cum ajungea la stâna lor, imediat după ce mânca seara. Beldie nu avea nici haine prea strălucite, astfel că prin grija lui moș Lică a început să aibă ,,garderoba” sa. Baba Leana surda îi împletise din lână un pulover să-l aibă pentru vreme rea
BELDIE LA IARMAROC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366583_a_367912]
-
aplicație a regimentului din Fălticeni, când toate dealurile din jurul pășunii lor era plin cu soldați înarmați, de credeai că a început un nou război. Atunci un ofițer i-a dat un fel de cutie de chibrituri care o păstra la stână pentru aprins focul. Grapă se uita să-i găsească lui Beldie un briceag, dar nu unul oarecare ci cu plăsele de os. Oamenii când întorceau capul și vedeau cine e lângă ei, lăsau drumul liber să treacă omul cel înalt
BELDIE LA IARMAROC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366583_a_367912]
-
de pologari ce abia se zăresc cum mișună în aerul irespirabil și fierbinte al soarelui nemilos, pregătind copițele și țarcurile clăilor ce vor păstra neatins locul cu fânul gata de iarnă în fața animalelor sălbatice sau ale altor rumegătoare flămânde de la stânele și hareapele din vecinătățuri. O cheamă Filofteia, și-atât! Din când în când iese din colibă în poiană să scruteze cerul, să dea ocol cu privirea costișelor cu fâneață proaspătă, cautând un petec de umbră binefăcătoare în care să-și
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
aminte când mama scotea pâinea rotundă, caldă și crescută din cuptorul de cărămidă care se afla în curte, rupeam un codru de pâine caldă, luam o bucată de brânză proaspătă de oaie (din putinica din lemn) adusă de tata de la stâna unde avea oile la cioban, luam câteva fire de ceapă verde din grădina de legume sau roșii când erau coapte și mâncam cu poftă, că nu mai îmi trebuia altă mâncare gătită. Mie îmi plăcea să adun frunzele de dud
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]
-
de metafore ce nu poate muri, întorcându-se în cuvinte: „Poeții nu mor niciodată, se-ntorc în cuvinte,/eterne vorbe încolțite-n brazdă,/în frunze, în flori și în întoarceri din cele sfinte,/ sau în zborul păsărilor ce torc la stână/ cântece pregătite să fie gazdă/ în care intrăm cu ei de mână.” După ce se preumblă prin răbdarea pietrei, ca printr-un templu, unde locul și vremea devin axe ale reflecției poetice, Al. Fl. Țene își așază frunte pe iarbă, alunecând
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361745_a_363074]
-
artistului avea o notă fermecătoare, jucăușă. Cuprindea aspecte de la concursurile la care a participat și rezultatele obținute, la vacanțele petrecute la bunici, precum și poznele făcute, de cele mai multe ori cu fiul unui cioban, acolo, la poalele munților unde acesta își avea stâna, de unde furau caș dulce și-l vindeau, pe te miri ce, celorlați copii, pe prundișul gârlei. Urma apoi adolescența. Aici se împleteau harul povestitorului cu cel al scriitorului. Apăreau numele câtorva fete de care se îndrăgostise și de care legase
PROMISIUNEA DE JOI (V) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351918_a_353247]
-
fiecare 3 zile să-i faci un ou fiert, moale. Cu mămăliguță. Poate să-l mănânce și cu usturoi. Nu mujdei. Cățel. Vezi unde poți găsi, pe la vecini, pe unde crezi matale, lapte de capră... - Avem noi capre, sunt la stână, sări ca arsă femeia, ca și cum asta era salvarea bărbatului. - Foarte bine! Dimineața, în fiecare dimineață și seara, înțelegi? Și seara! să-i dai câte o cană de lapte de capră nefiert. Numai să fie strecurat bine! - Am înțeles domn doctor
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
Pribeagu-i uluit... Ce-a văzut și-a auzit; La vecina s-a oprit, Și cum era bâlbâit, Îi vorbi puțin răstit: - Tu mă știi că-s om cinstit? Am oii multe, și-un măgar, Am căruță, am și car.... * La stână dacă-ai urca, Brânză, caș, lapte ți-oi da... Nu te pun să faci nimic, Numai țuică, în ibric, Să-o fierbi când m-am trezit, Să am poftă de muncit. Fata a strâmbat din nas, Că mi-l lăsă
DUPĂ FETE CU MARIN STICLETE (DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351962_a_353291]
-
scâteii: - Ce te uiți așa mirată?... Ești smintită, dragă fată?! O fecioară cum o-aude, Nici atât nu-i mai răspunde. Cumătra, vădana Stanca... Începu să dea cu fleanca: - Ce crezi că nu-s mamă bună? Merg cu Ion acum la stână, Stau de probă,-un an și-o lună; Trimit măgaru’ să-ți spună. - Daică Stanca, ai dreptate, Le gândiși cum nu se poate... - Așa-i, spune-un proverb bizar: „La fata mare rage și-un măgar”. * * * * * Vreți să știți ce
DUPĂ FETE CU MARIN STICLETE (DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351962_a_353291]
-
Pribeagu-i uluit... Ce-a văzut și-a auzit; La vecina s-a oprit, Și cum era bâlbâit, Îi vorbi puțin răstit: - Tu mă știi că-s om cinstit? Am oii multe, și-un măgar, Am căruță, am și car.... * La stână dacă-ai urca, Brânză, caș, lapte ți-oi da... Nu te pun să faci nimic, Numai țuică, în ibric, Să-o fierbi când m-am trezit, Să am poftă de muncit. Fata a strâmbat din nas, Că mi-l lăsă
DUPĂ FETE CU MARIN STICLETE (DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351961_a_353290]
-
scâteii: - Ce te uiți așa mirată?... Ești smintită, dragă fată?! O fecioară cum o-aude, Nici atât nu-i mai răspunde. Cumătra, vădana Stanca... Începu să dea cu fleanca: - Ce crezi că nu-s mamă bună? Merg cu Ion acum la stână, Stau de probă,-un an și-o lună; Trimit măgaru’ să-ți spună. - Daică Stanca, ai dreptate, Le gândiși cum nu se poate... - Așa-i, spune-un proverb bizar: „La fata mare rage și-un măgar”. * * * * * Vreți să știți ce
DUPĂ FETE CU MARIN STICLETE (DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351961_a_353290]
-
lui Ion, un flăcău voinic și arătos de-ți venea să crezi că este cu adevărat Făt-Frumos. Pe când soarele, din slava cerului se pregătea să o ia încetinel spre apus, oițele se odihneau la umbră. Sub un copac, la marginea stânii sta Ion cu Miorița lui cea dragă, cânta din frunză, când un cântec plin de veselie, când o doină de-ți smulgea suspinele din piept sau te punea pe gânduri. Din când în când se oprea si vorbea cu ea
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]
-
și ea o îndrăgise pe Ana. După un timp, Ion s-a ridicat în picioare, s-a dat puțin de-o parte și a pus mâna streașină la ochi să vadă dacă nu cumva o zărește pe Ana venind la stână. Dar a tresărit deodată fiindcă a simțit mișcare în preajma lui, iar dulăii au sărit lătrând a primejdie mare. Când s-a intors, a văzut că lupul o înhățase de ceafă pe Miorița lui dragă și fugea cu ea spre pădure
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]