1,465 matches
-
cele mai greu de apărat. Până la sfârșitul zilei, două mici și izolate platouri, au fost cucerite, care au fost ulterior folosite împotriva apărării mai slabe în interior, realizându-se astfel obiectivele inițiale Ziua-Z în următoarele zile. La capătul fiecărei faleze stâncoase la Plaja Omaha creșterea apei în timpul fluxului este de 2,75m. Pe linia fluxului era un banc de pietriș de 2,4 m înălțime și 14 metri lățime pe alocuri. La capătul vestic al bancului e o faleză de piatră
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
la Plaja Omaha creșterea apei în timpul fluxului este de 2,75m. Pe linia fluxului era un banc de pietriș de 2,4 m înălțime și 14 metri lățime pe alocuri. La capătul vestic al bancului e o faleză de piatră (stâncoasă) de 1,5-4m înălțime. Pe celelalte două treimi de plajă la capătul falezei se întinde un dig de nisip. În spatele digului de nisip și a falezei, la fiecare capăt al ei și în interiorul plajei până la 180m este o întindere îngustă
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
și Kievul cu Podolia și cu coloniile genoveze și grecești de la Marea Neagră. Rolul fortificațiilor de peste râul Nistru era de a apăra acest teritoriu de invaziile popoarelor migratoare și de raidurile nomazilor din stepe. Fortificația a fost construită pe un teren stâncos, aflat pe un vârf care străjuiește curgerea Nistrului și valea înconjurătoare. Mai întâi era o fortificație de lemn, dar în decursul timpului ea a fost extinsă și reconstruită de multe ori, fiind dărâmată de diferiți cuceritori și ulterior refăcută. La
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
m și s-au format ghețari (în valea Prutului ghețari atingeau o altitudine de 1000 m și o lungime de 6,5 km). Pe urmele fostei glaciațiuni au rămas căldări — circuri glaciare, cu maluri abrupte, de multe ori cu margini stâncoase și deschideri largi, uneori umplând lacuri (sub Gutinul Tomnatic se află ); văile au declinații inegale (uneori cascade, de exemplu ), și morene laterale și terminale. Marginea Muntelui Negru este acoperită cu păduri. La marginea de nord în dealurile de la poalele masivului
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
Jupiter și nu a permis apropierea sondei. Deși nu s-au făcut poze, s-au extras niște informații prețioase în timp ce pe 7 decembrie 1995 Galileo se afla în apropierea satelitului, cum ar fi descoperirea unui centru de fier asemănător planetelor stâncoase din interiorul sistemului solar (între Soare și centura de asteroizi). Galileo a mai observat efectele unei erupții majore la Pillan Patera și a confirmat că erupțiile vulcanice sunt compuse din magme silicate, cu compoziții mafice și ultra-mafice bogate în magneziu
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
Pădurile de Nord, sunt acoperite de pădurile New Englandului și Acadiei. Mâine are aproape de linie de coastă. West Quoddy Head este cea mai estică bucată de pământ din cele 48 de state contigue ale SUA. De-a lungul celebrei coaste stâncoase a Maine-ului se află faruri, plaje, sate pescărești și sute de insule, inclusiv Isles of Shoals, aproape de granița cu New Hampshire. Sunt multe stânci abrupte și ascuțite și multe golfuri. Geologii au descris tipul de peisaj din Mâine, caracterizat
Maine () [Corola-website/Science/303875_a_305204]
-
Chipul regelui dac Decebal este un basorelief înalt de , aflat pe malul stâncos al Dunării, între localitățile Eșelnița și Dubova, în apropiere de orașul Orșova, România. Basorelieful îl reprezintă pe Decebal, ultimul rege al Daciei, și este sculptat într-o stâncă. Este cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa. Omul de afaceri
Chipul lui Decebal () [Corola-website/Science/303667_a_304996]
-
în linie dreaptă dintre punctele extreme. Fiind foarte sinuoasă, există un număr mare de golfuri, estuare și insule. În partea de nord, coasta este mult mai abruptă decât în partea de sud, dar o caracteristică generală este succesiunea de faleze stâncoase și golfuri cu plaje de dimensiuni variate. Porțiunile de coastă sunt denumite fie după culoare: "la Côte d'Emeraude" (Coasta de smarald), la Côte de Jade (Coasta de jad), "la Côte de granit rose de Perros-Guirec à Trébeurden" (Coasta de
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 10 hectare. Aria naturală este suprapusă sitului de importanță comunitară "Cozia - Buila - Vânturarița" și reprezintă o zonă cu un relief (dezvoltat în calcare) diversificat (cu abrupturi stâncoase, grohotișuri, ravene, hornuri, pereți verticali, văii, peșteri, avene); ce adăpostește, conservă și protejază o gamă diversă de floră și faună specifică Meridionalilor. Arealul „” a fost desemnat ca rezervație naturală în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare
Muntele Stogu () [Corola-website/Science/326260_a_327589]
-
("Capra ibex") este o specie de capră sălbatică ce trăiește în Munții Alpi. Rudele sale apropiate sunt Capra siberiană și Capra nubiană. Fiind o excelentă cățărătoare, habitatul său este hotarul dintre regiunea stâncoasă a munților Alpi și regiunea pădurilor alpine. Zona pe care o ocupă este teren abrupt, accidentat, la altitudini de până la 3200 m. are constituția specifică speciilor de capre, părul este cenușiu-brun, cu o nuanță de negru, coada este scurtă și
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
zile de la împerechere, femelele fată unul sau - destul de rar - doi pui. Aceștia trec repede la hrana solidă, dar rămân în grija mamei până în toamna anului viitor. În urmă cu 100.000 de ani, capra alpină era întâlnită în toate regiunile stâncoase din Europa Centrală. Capra alpină a fost vânată mult timp, fiind adusă aproape de extincție. În vremea romanilor era privită ca un animal mistic, unele părți ale corpului său erau considerate ca având puteri vindecătoare și erau folosite ca ingrediente pentru
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate" și are o suprafață de 5 ha. Arealul (inclus în situl de importanță comunitară "Munții Trăscăului") prezintă un relief diversificat: abrupturi stâncoase (cheiuri constituite din calcare jurasice și formațiuni cretacice, formate din marne, gresii și conglomerate), acoperit în mare parte cu vegetație de arbori și arbuști cu specii de fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), mesteacăn ("Betula pendula"), cununița ("Spiraea chamaedryfolia"), măceș
Cheile Tecșeștilor () [Corola-website/Science/325600_a_326929]
-
la Huahine, Raiatea și Borabora, ocazii pentru Cook de a le revendica pe toate drept teritorii britanice. O tentativă de a ajunge la țărm cu pinasa pe insula Rurutu din arhipelagul Austral a fost împiedicată de resacurile mari și țărmul stâncos. La 15 august, "Endeavour" s-a îndreptat spre sud pentru a explora oceanul deschis în căutarea "Terra Australis Incognita". În October 1769, "Endeavour" a ajuns la coastele Noii Zeelande, fiind primul vas european care a reușit aceasta după Abel Tasman
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
în sud, 113 km lungime și din Mykineshólmur, în vest, până în Fugloy, în est, 75 km lățime. Coasta crestată, care în mare parte este faleză, se întinde peste 1289 km. Singura insulă care este nelocuită este Lítla Dímun. Insulele sunt stâncoase, având câteva vârfuri joase. Înălțimea medie a arhipelagului este de 300 metri deasupra mării. Dacă atmosfera este senină, se poate privi de jur împrejur întreg arhipelagul, de pe vârful celui mai înalt munte, Slættaratindur, de la 882 m deasupra nivelului mării. Prin
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
broccoli. Mai poartă și denumirea de "borecole", lucru care, în limba olandeză (Boerenkool), înseamnă varza țăranilor. Varza creață derivă din varza sălbatică ("Brassica oleracea"), care își are originea în Sud-Vestul Europei și regiunea mediteraneană. Solurile benefice creșterii ei sunt țărmurile stâncoase. Cu timpul, varza sălbatică a fost descoperită de oameni, iar, mai apoi, a început să fie cultivată, dezvoltându-se astfel mai multe varietăți comestibile ale acesteia, printre care și varza creață. Deși originea verzei crețe este în zonele cu climat
Varză creață () [Corola-website/Science/325035_a_326364]
-
din roci calcaroase dolomitice situate în partea de vest a SUA, formațiuni geologice care au luat naștere prin acțiunea de erodare a vântului. Aceste formațiuni au luat naștere în urmă cu 40 - 60 de milioane de ani pe platoul înalt stâncos din Colorado și Northern Great Plains. Una dintre cele mai cunoscute dintre ele fiind în Parcul Național Bryce-Canyon. În general s se prezintă sub formă de coloane înalte și relativ subțiri de stâncă situate într-o regiune aridă de deșert
Hoodoo () [Corola-website/Science/313128_a_314457]
-
Ocenicii ce-i zic acum și satul Coadă Stâncii. Ocenicii erau vechii țărani care lucrau aceste pământuri domnești, care s-au așezat aici, la coadă dealurilor. Se presupune că în urma unor alunecări de pămân, care au lăsat dealurile golașe și stâncoase, sătul și-ar fi luat denumirea de Coada-Stâncii. Satul a aparținut de comna Holboca până la primul război mondial, apoi până în anul 1930 de comună Golăiești, când trece la comună Bosia. În prezent satul are aproape 650 de locuitori, peste 200
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
este o arie protejată, situată la vest de satul omonim din raionul Rezina, Republica Moldova. Rezervația cuprinde un defileu stîncos cu peșteri, râul Saharna și cascade. Unele peșteri au fost locuite încă de oamenii primitivi. Pe versanți creștre o pădure de stejar pufos. Aria naturală de Stat "Saharna" a fost încadrată în Etajul fitoclimatic: FD1 - Deluros de stejărete și FD2
Rezervația peisagistică Saharna () [Corola-website/Science/329708_a_331037]
-
au o distribuție continentală și trăiesc mai ales în lacurile cu ape salmastre, râuri de coastă și estuare. Se întâlnesc la adâncimi de la 1 m la peste 200 m. Carangidele se întâlnesc în habitate asociate cu diverși corali și recife stâncoase care variază de la fundul apelor (acoperite cu nisip, pietriș, nămol, bancuri cu alge și ierburi marine, blocuri de roci stâncoase și pe cursuri vechi de lavă) până la straturile de apă din apropierea țărmului și din largul oceanului. Majoritatea speciilor sunt gregare
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
la adâncimi de la 1 m la peste 200 m. Carangidele se întâlnesc în habitate asociate cu diverși corali și recife stâncoase care variază de la fundul apelor (acoperite cu nisip, pietriș, nămol, bancuri cu alge și ierburi marine, blocuri de roci stâncoase și pe cursuri vechi de lavă) până la straturile de apă din apropierea țărmului și din largul oceanului. Majoritatea speciilor sunt gregare și formează bancuri mari sau grupe mici, iar unele ("Alectis") sunt pești solitari, trăind singuri sau în perechi. Majoritatea carangidelor
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
potecile marcate. Aria protejată reprezintă o zonă montană (regiune biogeografică alpină) aflată în Masivul Piatra Mare care face parte împreună cu Masivul Postăvarul din "Munții Bârsei" (grupă muntoasă ce aparține Carpaților de Curbură). Situl prezintă un relief diversificat (abrupturi calcaroase, vârfuri stâncoase, ace, coloane, văi, cascade, cheiuri), delimitat la nord de Depresiunea Brașovului, la est de valea Gârcinului Mic și râul Gârcin, la sud de râul Timișul Sec de Sus și "Platforma Predealului" și la vest de Valea Timișului Sec. Aria naturală
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
a lungul pâraielor, la altitudini de până la 800 m.; Tufărișuri alpine cu specii sub-arctice de salcie de-a lungul văilor montane, la altitudini cuprinse între 1.350 și 1.400 m.; Tufărișuri alpine și boreale pe versanți și coame; Abrupturi stâncoase cu vegetație chasmofitică dezvoltată pe roci de calcare (stânci verticale pe substrat calcaros cu expoziții sudice, la altitudini cuprinse între 400 și 1.050 m); Grohotișuri și șisturi calcaroase din etajul montan-alpin ("Thlaspietea rotundifolii"), habitat aflat la peste 1.250
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
se afla pe o poziție ușor de apărat din punct de vedere al reliefului. Anglo-francezii și-au stabilit tabăra pe malul nordic al râului, într-o porțiune care cobora ușor către malul râului. Malul pe care se aflau rușii, era stâncos, înalt de aproximativ 100 m, zona accidentată continuând și spre sud încă aproape 5 km. Atacatorii ar fi trebuit să treacă printre două dealuri, către satul Bourliouk. În vederea apărării zonei, rușii au construit două redute, una mai mare și alta
Bătălia de la Alma () [Corola-website/Science/303169_a_304498]
-
să-i preocupe suficient de mult pe apărători pentru ca aceștia să nu remarce atacul britanic principal pe flancul stâng și în centru. Pe flancul drept, divizia generalului Bousquet, sprijinită de tunurile flotei franceze, a traversat râul și a escaladat zona stâncoasă, de unde a alungat infanteria și artileria rusă din zonă. Bousquet nu a reușit să mai înainteze fără întăriri, care nu puteau veni rapid. În stânga lui Bousquet, francezii comandați de generalul Canrobert a traversat râul, dar nu au reușit să-și
Bătălia de la Alma () [Corola-website/Science/303169_a_304498]
-
artileria rusă din zonă. Bousquet nu a reușit să mai înainteze fără întăriri, care nu puteau veni rapid. În stânga lui Bousquet, francezii comandați de generalul Canrobert a traversat râul, dar nu au reușit să-și urce și tunurile pe pantele stâncoase. La stânga lui Canrobert, divizia Prințul Napoleon nu a reușit nici măcar să traverseze râul. În fața tirului puternic al rușilor, avansarea francezilor a fost oprită, iar atacatorii au fost obligați să se adăpostească în viile de lângă satul Bourliouk. Între timp, britanicii au
Bătălia de la Alma () [Corola-website/Science/303169_a_304498]