985 matches
-
emisferei drepte, ce poate fi de origine familială sau ereditară. Stângăcia se explică prin faptul că una dintre emisfere devine dominantă în raport cu cealaltă prin specializare. Stângăcia poate fi: a) stângăcie pură, atunci când se folosește preferențial mâna, ochiul, piciorul stâng; b) stângăcie mutațională, echivalentă cu ambidextria; c) stângăcie omogenă, care folosește preferențial toate segmentele ce aparțin jumătății stângi a corpului. Dextralitatea este opusă senestralității, concretizată prin predominanța mâinii drepte sau a părții drepte, ca urmare a dominanței emisferei stângi (Păunescu, Mușu, 1990
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
origine familială sau ereditară. Stângăcia se explică prin faptul că una dintre emisfere devine dominantă în raport cu cealaltă prin specializare. Stângăcia poate fi: a) stângăcie pură, atunci când se folosește preferențial mâna, ochiul, piciorul stâng; b) stângăcie mutațională, echivalentă cu ambidextria; c) stângăcie omogenă, care folosește preferențial toate segmentele ce aparțin jumătății stângi a corpului. Dextralitatea este opusă senestralității, concretizată prin predominanța mâinii drepte sau a părții drepte, ca urmare a dominanței emisferei stângi (Păunescu, Mușu, 1990). LAXITATE (< fr. laxité) - Relaxare, defect de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Dincolo de Brățările cu Talismane treceam În zona următoare, a Acelor de Kilt. Cea mai populată Încrengătură din vestiarul nostru, Acele de Kilt ocupau trei șiruri de dulapuri. Uite-le acolo, grase și slabe, palide și pistruiate, punându-și ciorapii cu stângăcie sau trăgându-și În sus lenjeria care le stătea prost. Erau exact ca instrumentele care ne fixau pliurile fustelor scoțiene: neînsemnate, mohorâte, dar utile În felul lor. Nu-mi amintesc numele nici uneia dintre ele. Trecând de Brățările cu Talismane și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și abdomenul, apăsă cu degetele În unele locuri. — Te doare? — Nu... Poate puțină sensibilitate... Nu, mai jos... Ajunsese și el ca ceilalți, neliniștit, rușinat de temerile sale și neîndrăznind să-și privească prietenul În față. Se Îmbrăcă la loc cu stîngăcie. Vocea lui Pardon nu se schimbase. — De cînd n-ai mai avut vacanță? — Anul trecut am putut să fug o săptămînă, pe urmă m-au chemat pentru că... — Și cu un an Înainte? — N-am ieșit din Paris. — Cu viața pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
priviri preț de câteva secunde bune. Mormăie într-un final: — Sper că l-ai eliberat în mod oficial. Libo pune tacâmul înapoi pe masă și dă să se scarpine încurcat în creștet. — Păi... tocmai asta-i... nu prea... Ridică cu stângăcie din umeri. — O eliberare oficială nu e nici ușoară și nici ieftină, iar eu... știi... Nu-și găsește cuvintele. Lasă asta! i-o taie scurt Gallus. Își controlează nervii, dar nu se poate împiedica să-l șfi chiuie cu ironie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un taxi spre Hampstead. Stă la colț, în față la Kilburn Herald, cu privirea plină de speranță și mâinile pline de plase, și face cu mâna unui taxi negru. ― În Hampstead, vă rog, îi spun eu șoferului, urcându-mă cu stângăcie în spate. ― Unde mergem, dragă? întreabă taximetristul, care e un tip de vârstă mijlocie, cu o figură amabilă. ― Știți unde e Waterstone? Dă din cap și pornim. Până în West Hampstead, trecem pe lângă o groază de persoane tinere care se întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de la sat în mahalaua unui târg. Femeia era probabil văduvă, căci altfel nu s-ar fi cuvenit să vină singură cu copiii la fotograf. Spațiul din spatele lor era artificial amplificat de un decor de mucava, pe care fusese pictată cu stângăcie o pădure de arbori exotici, așa cum înțelegea fotograful jungla pe care nu o văzuse decât prin cărțile de școală ale copiilor. Alăturarea acestui decor exotic grupului de oameni țepeni în hainele lor scrobite, țintuiți, emoționați și ușor speriați de importanța
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
insistat, nedând nici o importanță faptului, indignat numai fiindcă o așteptasem în ploaie. Acum revăd așa de bine scena, că mă mir cum am fost așa de neatent atunci. După plecarea Irinei, bănuielile mele aveau de ce să fie întețite. Observam toate stângăciile ei, dar nu le cercetam cu de-amănuntul. Sufeream pentru alte motive (sau fără motiv) și aveam nevoie să fiu mângâiat cât mai iute. Încetam deci toate întrebările de îndată ce vedeam pe fața ei cea mai mică părere de rău. Poate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îmi făcuse mărturisirea ei sau în urma sfaturilor unei amice care susține, că sunt unele minciuni inofensive, dar necesare pentru pacea dintre un bărbat și o femeie, Ioana se hotărăște să procedeze și ea la fel. Dar spune minciuna cu atâta stângăcie, se contrazice așa de ușor, încît încercarea ei numai mă amuză și mă face să am și mai multă încredere. - Întotdeauna îți găsești scuze! Într-adevăr este așa? E drept că atunci când o învinovățesc se scuză, găsește la fiecare tânguire
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
eu sunt sănătos, adică în stare să întreb, să mă interesez, pe când de un bolnav apatic poți dispune mai ușor. Desigur, când Ioana a făcut un asemenea plan, a arătat un imens spirit de sacrificiu, un suflet ales, dar și - stângăcie, căci și-a închipuit că se poate face ceva în felul acesta. Sau poate că hotărârea nu-i vine la sfârșitul reflecțiilor, ci dintr-o dată, cum i se întîmplă deseori să hotărască în ocazii importante și cum a decis despărțirea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întîlnirea noastră.Dacă n-ai fi trecut din brațele lui în ale mele, am mai fi putut încerca să fim fericiți! Așa mă agăț de iluzii. O! prima oară când am ținut-o din nou în brațe, goală, după despărțire! Stângăcia mea unde s-o duc! Ca și altădată? Pentru o clipă așa de mare, același decor? Să-i aduc aminte astfel de o mulțime de neînțelegeri pe care le avusesem în locul acela? Cu atât mai mult cu cât noi nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
structurii noastre. Îmi pot consola cu gândul acesta gelozia? În iubita mea se poate constata imediat că se găsește ceva anormal. Însăși inteligența ei care pâlpâie parcă, nu este rezultatul unor raționamente, ci al unor iluminări, intuiții uimitoare, întretăiate cu stângăcii față de unele întîmplări simple ale vieții. Pare un matematician care pe tablă face cine știe ce socoteli complicate, e pe cale de a demonstra cine știe ce secret ai universului și care se încurcă, din pricină că la un moment a înmulțit greșit pe 7 cu 8
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
odinioară, acum nu mai vine, căci simte că ar deranja. Curiozitatea și-o calmează de departe, sau acum a trecut la alte întrebări, deoarece despre noi știe tot. Ioana aranjează în cameră, prepară ceva de mâncare, și o face fără stângăcie, poate pentru că, având alte gânduri, nu se mai sinchisește de ceea ce face. Sau pentru că eu lăsîn-d-o în pace, nemaiobservîndu-i fiecare mișcare ca apoi să-mi spun observațiile răutăcioase, nu-i mai întețesc instinctul ei de împotrivire. Dar nu putem să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de la sat în mahalaua unui târg. Femeia era probabil văduvă, căci altfel nu s-ar fi cuvenit să vină singură cu copiii la fotograf. Spațiul din spatele lor era artificial amplificat de un decor de mucava, pe care fusese pictată cu stângăcie o pădure de arbori exotici, așa cum înțelegea fotograful jungla pe care nu o văzuse decât prin cărțile de școală ale copiilor. Alăturarea acestui decor exotic grupului de oameni țepeni în hainele lor scrobite, țintuiți, emoționați și ușor speriați de importanța
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
familia noastră. Se zice că eu îi samăn. Se poate. Dar eu sunt el amestecat cu o mulțime de lucruri de o valoare inferioară. Aurul lui s-a amestecat la mine cu multe metale inferioare. E ceva greoi, e o stângăcie, e o lipsă de gust, e o slăbiciune de logică la mine, care nu erau la dânsul. Când era mic, a voit mult să învețe mai departe. A plâns mult să-l trimită la Iași la școli mai înalte. Dar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
șorț murdar, de resturile unei gustări anterioare, am consumat fără furculițe, mezelurile obișnuite - tradiționale și reglementare - însoțite de obligatoriile pahare de vin cu borviz. Ca să ne conformăm complet locului și împrejurării, am ciocnit paharele pline. Adela oficia cu o delicată stângăcie acest ritual, în care era cu totul novice. În jumătatea de oră petrecută acolo, prin băcănia istorică s-a perindat o mulțime de lume, cea mai mare parte vilegiaturiști de la Văratic, Agapia și Neamț, cercând, gustând, întrebînd de preț, bărbații
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
6, p. 247). Același complex al modestiei se observă când se raportează la unchiul său, Teodor, om de o inteligență excepțională. Regretul este evident: "Aurul lui s-a amestecat la mine cu multe metale inferioare. E ceva greoi, e o stângăcie, e o lipsă de gust, e o slăbiciune de logică la mine, care nu erau la dînsul" (p. 250). Ce înseamnă aceste "inexactități"?! Poate și modestie, și prețuire reală a înaintașilor săi, și pudoare, și autoexigență, plăcerea autochinuirii, nemulțumire de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care le opune unor împrejurări ostile. Cauza fundamentală a semieșecului său ar consta în absența familiei, factorul stimulator al unui complex de deprinderi social-culturale. Această lacună presupune un efort intelectual în plus, menit să suplinească spontaneitatea. S-ar putea ca stângăcia, abstractul expresiei să-și aibă rădăcina în această stare de frustrare, de orfan cultural și de inadaptat în fond: " Dacă m-aș fi obișnuit de la 3 până la 18 ani, în viața de familie, să vorbesc cum se cade, acum acest
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
obțin ceva mai multă viteză din resursele corpului meu, dar fără nici un rezultat. Apoi am simțit o mână înșfăcându-mi maioul chiar în locul unde ar fi trebuit să se găsească numărul echipei câștigătoare și, speriat, mi-am frânat fuga cu stângăcia unui albatros care se oprește din zbor. Urmăritorul meu era, bineînțeles, Seymour, care arăta și el la fel de speriat. Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat? m-a întrebat înnebunit. Continua să mă țină de maiou. M-am descătușat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
iar femeia lui alese un copan pe care-l tăvăli bine prin usturoi după care intră În casă. Reveni În scurt timp aducând trei pahare alături cu două sticle pline cu vin negru, pe care le așeză cu o oarecare stângăcie În dreptul fiecăruia, umplu paharele cerându-și scuze. „Pentru mine vinul negru, e moarte sigură! Tensiunea...!” „Recoltă propie - preciză fermierul. În caz de vă place, vă spun Înainte, nu vând. Dacă-l consum rațional, abea dacă-mi ajunge până’n primăvară
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un vas de oțel. Nuanța ciudată a degetelor masculine În clăbuci. Femeia În halatul alb, cu fiecare fir de păr de pe capul fără gât vopsit În același negru, fără variație, era posomorâtă, cu picioare trândave În pantofii albi, ortopedici. Cu stângăcie, se apleca cu instrumente asupra unghiilor lui, concentrându-se asupra muncii. Avea un nas lat, gravid de lacrimi. Doctorul Gruner trebuia să curteze reacții din partea ei. Chiar și de la o asemenea grozăvie de creatură. Așa cum putea să nu mai fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
întrerupt-o și i-a spus ce frumos vorbește. N-ar fi fost nevoie să se facă profesoară, ar fi putut să-și găsească un job spunând vremea la televizor sau ceva de genul ăsta. Sheba a zâmbit, amuzată de stângăcia lui. Avea să țină minte pontul, i-a spus ea. Săptămâna următoare, n-a mai venit cu caietul de schițe. Nu făcuse nici un desen în săptămâna aceea, a zis. Doar trecuse să mai stea de vorbă. Sheba, bucuroasă că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de pluș. I-ar fi plăcut să vadă mai mult, dar simțea că asta îl făcea pe Connolly să se simtă prost. La ușa băii, el s-a tras în spate în același timp cu ea. Au râs amândoi cu stângăcie. E o nebunie, își amintește ea că s-a gândit când rămas singură. Pur și simplu nebunie. Dar își spusese aceste lucruri sau altele asemenea de atâtea ori în ultimele luni încât n-o mai impresiona. Stătea pe veceu încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
era o operație matematică foarte complexă, care se afla încă în plină desfășurare în mintea lui. Starea asta a lui nu era decât o fază. Pe care, la un moment dat, avea s-o depășească, așa cum toți tocilarii își depășesc stângăciile și se transformă în computeriști milionari și fizicieni. Unii oameni își cheltuiesc doza de fericire în copilărie. Dar Danny nu făcea parte dintre acești oameni. El nu se grăbește, își spunea Jina. El așteaptă dreptatea sățioasă a testelor de aptitudini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
comune. Am scris poezii din dorința de-a mi pune ordine în gând și am căutat să-mi răspund singur la întrebările care-mi măcinau banala existență. Îi dădeam să citească tot ce așterneam pe hârtie fiindcă nu-mi critica stângăcia exprimărilor și puteam discuta împreună despre viața văzută prin ochi de adolescent. Într-o zi mi-a întins jurnalul ei. Am înțeles gestul ca pe un act de încredere și pentru prima oară în viață, versul mi s-a părut
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]