1,757 matches
-
chirii, arenzi etc. Starețul în funcție primise dispoziții de la Mitropolie să-l împiedice să încaseze orice sumă de bani cuvenită mănăstirii”<footnote Ibidem, f. 97 footnote>. În octombrie 1863 conducerile mănăstirilor închinate depuneau la Casa Fiscului veniturile, fără însă a stânjeni funcționarea lor. Li se punea la dispoziție din partea statului bani pentru cheltuielile de reparații și administrație. După votarea legii secularizării bunurilor mănăstirești din 13 decembrie 1863, noilor egumeni li s-a cerut să se îngrijească să păstreze cu grijă tot
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
salopetă portocalie imensă mi-a trântit în față o farfurie cu cotlete și gulii. —Mulțumesc, am zâmbit eu cu grație. Dar sunt vegetariană. Și? m-a întrebat ea răsucindu-și buzele à la Elvis. Nu mănânc carne, i-am explicat stânjenită de agresivitatea ei. Ghinionul tău, a zis tipa. Ei, ai face bine să te apuci imediat. —P... poftim? am întrebat-o nervoasă. —O să mănânci ce ți se pune în față, m-a amenințat ea. N-am timp de prostii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a terminat. Josephine i-a spus lui Neil „Păstrează sentimentele“ - indiferent ce-o fi însemnat asta. Apoi, ea și una dintre asistente au luat-o pe Emer de-acolo. Pacienții și cu mine am rămas în Sala Abbot, privindu-ne stânjeniți. Chaquie și Clarence au dispărut bolborosind ceva despre așezatul mesei. Neil stătea cu capul așezat pe brațul scaunului. A ridicat capul și s-a uitat direct la mine cu o expresie imploratoare. I-am aruncat o privire disprețuitoare și plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai speli pe dinți? Ba da, am spus eu roșind. — Aha! a exclamat ea. AHA! Totul devine limpede. Ai o periuță de dinți nouă. Una care locuiește în apartamentul lui Luke. O periuță de dinți specială: periuța draaagostei. Am ridicat stânjenită din umeri. Poate. — Eu bag mâna-n foc, a sărit Brigit, urmărindu-mi reacțiile cu viclenie. Bag mâna-n foc că mai ai acolo și un deodorant nou și minunat și un borcan nou și superb de cremă de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aș spune că și acolo e o calitate destul de bună a vieții. — Sigur că da, mi-a dat dreptate Luke, părând surprins. Dar e așa de plăcut să inspiri aer curat. Eu am clătinat din cap, simțindu-mă, dintr-o dată, stânjenită de izbucnirea mea. De ce sărisem la gâtul lui Luke? Nu spusese decât că-i plăcea foarte mult la noi acasă. — O să ajung la New York curând, a intervenit mama, mângâindu-mă pe cap. știi cât de mult mă bucur să vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să-l răsfoiască rapid, speriat, văzuse că se referea la cu totul altă perioadă, dar nu-i mai păsa, voia să-l aibă. Ajuns acasă, îl aruncase pe masă, nu-l mai privi. Era și acum în același loc, îl stânjenea, dar n-avea nici o curiozitate să contemple acele fugare notații încâlcite, codificate, din care nu se prea înțelegea mare lucru. Enigme, să dezlege enigme? Era nervos profesorul, nu se putea elibera de urmele bizarei aventuri de sâmbătă. Capcana Venera... cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lui particular, nu ? — Se pare că n-a mai avut nici o relație de la moartea lui Pete Laidler, spune Artemis pe un ton sec. Așa că mă cam Îndoiesc că ai avea vreo șansă. — Ghinion, Caroline, spune Nick râzând. Mă simt destul de stânjenită de faptul că asist la discuția asta. Poate ar trebui să părăsesc Încăperea și să mă Întorc după ce termină. Dar, pe de altă parte, poate că chestia asta n-ar face decât să atragă atenția asupra mea. O clipă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
scria ca să nu vorbească singur - Tudor era copil pe-atunci, ți-am spus că rămăsese astfel până când au trebuit să se mute din Hristo Botev, undeva într-o casă mică, ca-n visurile lui din copilărie, care totuși acum îl stânjenește. Apartamentul uriaș, unde el și cu maică-sa ajunseseră să plătească cinci milioane întreținere, era totuși topos-ul primului roman al lui T., al romanului pe care nu l-ar fi putut publica decât economisind banii de la întreținere, adică mutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trimit puloverul prin poștă? — Nu! spun, oripilată. E al tău, ca să‑l porți. E un cadou. — Mulțumesc, spune Tarquin. Îți mulțumesc... foarte mult, Becky. Face un pas spre mine și îmi dă un țoc pe obraz, iar eu îl bat stânjenită pe mână. În clipa în care dispare pe ușă, mă trezesc sperând să aibă noroc la petrecere și să‑și găsească pe cineva. Merită. Mașina lui Suze se îndepărtează și mă duc la bucătărie să îmi fac un ceai, întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu-mi dau seama cât m-am schimbat, pentru că aici, la voi, oglinzile sunt acoperite, toate... * Ce plictisitor, ce sfâșietor! De câte ori n-ai mai trăit scena asta la fel! Ei În jurul mesei Întinse, pentru botez, pentru parastas, pentru nuntă, zâmbind stânjeniți În tăcere, și tu strigând, nervos: Eu sunt, doar c-am luat niște kilograme În plus când am trecut de la țigări la pipă! Dar nici atât de gras n-am ajuns, ca să nu mă mai recunoașteți! S-au ridicat de pe scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și nici trăsăturile umile, descurajate sau, dimpotrivă, șirete, perfide, nesățioase, calculate și răzbunătoare, chiar malefice ale femeilor singure. Ea nu se încadra în nici o categorie. Nu era nici înger, nici demon, dar nici muiere propriu-zisă. Era liberă și stăpână, deloc stânjenită de libertatea ei. Dovedea o putere deosebită asupra bărbaților, dar nu se arăta interesată să cucerească anume pe cineva. Dincolo de conturul ei deosebit de feminin, simțea totuși autonomia, determinarea și gândirea unui bărbat. La un moment dat se trezise cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
împreună atelierele sticlarilor din Murano. Și, urmărind flăcările, prefacerile și moliciunea sticlei topite, Fabio îi dezvăluise tainele desfătării. De fapt, la Murano, sub cerul înstelat, în legănarea gondolei, a și fost prima lor noapte de dragoste. Fabio nu era deloc stânjenit de privirile gondolierului. Ba chiar îl încuraja mereu să-i privească. Încă de pe atunci ar fi trebuit să-și dea seama de înclinațiile lui. Dar nu auzise, nu văzuse, încă nu citise despre devierile și manifestările întunecate, infernale ale sexului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe care le luase fuseseră neinspirate. Întâi bucătarul și insultarea cotletelor lui, apoi inspectorul sanitar șef și concediul lui. Și acum problema cu maimuțele se va agrava, va izbucni un scandal, tatăl lui va auzi despre asta și va fi stânjenit... Oh, era o treabă îngrozitoare. Mai bine s-ar fi apucat de computere, viața sa ar fi fost mai frumoasă și mai liniștită... După o vreme se urniră din nou. Dar: — N-o luați pe-acolo, domnule, îl sfătui un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și și-a dus o mână la gură. —Doamne Dumnezeule! Și Paul a știut? — Nu. Prima dată când a bănuit ceva a fost când moașa i-a dat copilul în brațe și Paul a văzut-o aruncându-i o privire stânjenită doctorului. —Doamnă? Julia a simțit o bătaie ușoară pe umăr. S-a întors și-a văzut-o pe asistenta de stilist care stătea în spatele ei cu o expresie îngrijorată pe față. —Trebuie neapărat să vă scot vopseaua de pe păr. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu fie observată trecând și am interzis să fii trezit În fiecare dimineață. Să nu te Îndoiești nici o clipă, acest pavilion este casa ta, vreau să ții minte acest lucru. Dar trebuie să-ți vorbesc despre această femeie. Omar e stânjenit. N-a gustat deloc felul În care prietenul său a rostit „această femeie“, n-are nici un chef să-și discute dragostele. Deși nu-i spune nimic celui mai În vârstă, chipul său se Întunecă vizibil. Știu că vorbele mele te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
răceală, nu Întârzie să le Înțeleagă pricina. Îndreaptă spre carte o privire bănuitoare, ca și cum ar fi vorba de o rivală. — Iartă-mă! Eram atât de nerăbdătoare să te revăd, Încât nu mă gândeam că sosirea mea ar putea să te stânjenească. Îi desparte o tăcere grea, pe care Khayyam se grăbește s-o destrame. — E cartea asta, nu-i așa? Adevărat, nu mă gândisem să ți-o arăt. Am ascuns-o Întotdeauna În prezența ta. Dar persoana care mi-a dăruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi, pur și simplu, acela de a te afla acolo. Hotărârile vor fi luate și Împlinite de alții! — Altfel spus, tu vei fi adevăratul vizir, iar stăpâna ta, adevăratul sultan, asta Îți dorești, nu-i așa? Cu ce te-ar stânjeni? Vei avea parte de onoruri, fiind totodată lipsit de griji, ce ai putea râvni mai mult? Terken Hatun intervine, pentru a nuanța cuvintele ei. Djahane traduce: — Stăpâna mea spune: pentru că oamenii asemenea ție Întorc spatele politicii, suntem atât de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
câțiva agricultori și un guvernator desemnat de Nizam al-Mulk, un brav castelan pe nume Mahdi Alauitul, care nu se Îngrijește de altceva decât de apa sa de stropit, de recolta de nuci, struguri și rodii. Tulburările din imperiu nu-i stânjenesc somnul. Hasan a Început prin a trimite câțiva tovarăși, fii ai locului, care se strecoară În garnizoană, predică și convertesc. Câteva luni mai târziu, aceștia sunt În măsură să-l anunțe pe maestru că terenul e pregătit și că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a capului, o umbră de răceală - Fazel corespundea, În totalitate, imaginii pe care mi-o alcătuise despre el exilatul din Istanbul. Aveam să devenim cei mai buni prieteni din lume. Dar cel dintâi contact fu distant, limbajul său direct mă stânjeni și mă tulbură. Ca atunci când am vorbit despre Mirza Reza. Voi face tot ce-mi stă În putință ca să vă ajut, dar nu vreau să am nimic de-a face cu acest nebun. E un martir În viață, așa mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spune el, asta era ziua în care mă vedeam cu ea de obicei, iar eu râd, deodată totul mi se pare incitant, tot ceea ce mă incomodase ani de zile, chiar și gândul la grăsimea care se va dezveli de sub haine, stânjenindu-mă asemenea unor obiecte furate, mirosul disperării trupului meu, tot ceea ce numai Udi putea să iubească, deja nu îmi mai pasă de ele, tot ceea ce ar fi trebuit să se întâmple în tinerețe experimentez eu acum și îmi este mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în cazul vostru, supraveghetorul sunt eu. Îmi pare rău, dar trebuie să te împaci cu ideea asta, bine? Nu mă deranjează, am răspuns eu, zâmbind. — Te rog să nu te jenezi și să discuți orice cu Naoko, să nu te stânjenească prezența mea absolut deloc. Știu aproape totul despre tine și Naoko. Totul? — Aproape totul, a spus ea. Știi, avem aici program de discuții în grup, așa că știm, în mare, totul. În plus, eu și Naoko discutăm orice, nu prea există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
prost că aflasem de moartea lui Naoko. Eram sigur că nu vroiau ca lumea să știe că a fost vorba de sinucidere. Poate ar fi fost mai bine să nu mă fi dus. De aceea m-am simțit atât de stânjenit. Apoi, imediat, am pornit la drum. — Watanabe, nu facem și noi o plimbare? Poate cumpărăm ceva pentru cină. Mor de foame, să știi. — Bine, hai! Ți-ai dori ceva anume? — Sukiyaki, spuse ea. N-am mai mâncat de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gîndea Însă la asta. Și nici altcineva din mașina aia. Cele două fete, Ioana și Maria, nu aveau nimic În comun, cu excepția acestei siguranțe bizare care venise exact cînd aveau nevoie de ea. Dar toți ofițerii din mașină erau foarte stînjeniți cînd o vedeau pe Maria acum, așa cum stătea dreaptă cu fața strălucind În lumina felinarului. Mașinile porniră și pe bancheta din spate a primei mașini bărbații Își băgau mitralierele În cutiile lor grele, le scoteau patul și-l băgau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ceea ce simțea și, în loc să urce în mașină și să plece, a venit să discute cu mine în seara asta, să vadă dacă și eu simt ceva sau doar el e dus cu pluta, iar dacă ceea ce mi-a spus mă stânjenește, să-i spun numaidecât și el o să plece și n-o să mă mai deranjeze niciodată. În cele din urmă se oprește. Aș fi vrut să continue așa la nesfârșit. Niciodată în viața mea n-am mai auzit o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bem! zice el, turnându-și o porție zdravănă. Zâmbindu-și, ciocnesc paharele. Părăsesc în grabă terenul și mă aciuez pe un scaun pe lângă Davey, de unde puteam să urmăresc mai bine evenimentele. Nu aș fi vrut în nici un caz s-o stânjenesc pe Daisy. Ce se întâmplă? întreabă Davey. În câteva cuvinte, îl pun la curent cu mersul lucrurilor. Pare îngrijorat. Am văzut că Vanessa l-a monopolizat pe Finn, zice el, și situația mi s-a părut... să zicem... sugestivă... Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]