980 matches
-
După o astfel de noapte, nimic nu ți se mai pare nefiresc. Și-apoi omiteți observația făcută adineauri. Fetița e plecată cu sorcova rău de tot. Ce să vă spun? Pe undeva e surioara mai în vârstă a cârnului. Râse stînjenit: Ciudat! Încerc sentimentul că aveți ceva cu ea și o așteptați la cotitură... În sfârșit, bat cîmpii! Maiorul îl privi iute apoi coborî pleoapele. " Eram convins că a fost ideea ei. A găsit și mijlocul de-a o comunica fără
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
oberlihtul. Apoi fără tranziție: Biletul... E curios, într-adevăr! Scarlat l-a citit... ― L-a citit vezi bine, spuse doamna Miga, dar ce-a făcut cu el? ― Poate l-a înghițit. Am mai auzit de cazuri din astea. Cristescu zâmbi stânjenit. ― Îmi dau seama că vă obosesc, dar amănuntul are pentru mine o importanță deosebită. Miga declară rituos: ― Nici vorbă de oboseală, domnule maior! Am trecut desigur prin momente îngrozitoare, atroce aș spune, dar am înțeles totdeauna să ne facem datoria
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ochii larg deschiși priveau cu încredere. Un optimism romantic. Rochia neagră, bine închisă la gât, avea mâneci bogate de dantelă, ce se strâmtau la coate. Cristescu puse albumul pe masă. ― Ați fost prietenă cu familia Panaitescu? ― Prietenă? Melania Lupu zâmbi stînjenită: N-aș putea spune asta... În orice caz, buni vecini. Nu uitați că sânt mult mai tineri. La vârsta mea nu mai interesez pe nimeni. ― Condițiile în care trăiți favorizau totuși o apropiere. Bătrâna clătină capul. Se juca, distrată, cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
O experiență tristă, de mult, foarte de mult... M-am obișnuit să trăiesc singură, ca și Marin. Când ne-am cunoscut, nici unul dintre noi nu mai era prea tânăr, nu se mai punea problema copiilor... Și-atunci, de ce? Maiorul zâmbi stînjenit: ― Oamenii găsesc o mie de motive pentru care să se căsătorească în afară de copii. ― O mie de motive care se reduc de fapt la două: fie un sentiment irezistibil, fie interese, să zicem, majore. Marile pasiuni izbucnesc până la o anumită vârstă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
toate funcțiunile minții dumitale, TOATE FUNCȚIUNILE, repet, nu numai curajul. Printre altele, aceasta ți-a ridicat Coeficientul de inteligență la cifra uluitoare de 287. Hedrock răspunse: ― Dumneata spui toate funcțiunile. Inclusiv idealismul și altruismul, presupun? Văzu că oamenii îl privesc stînjeniți. Cadron îi spuse: ― Domnule Hedrock, un om cu atîta altruism ar privi Arsenalele pur și simplu ca un singur factor dintr-un joc mai amplu. Arsenalele nu-și pot permite să fie atît de mărinimoase. Dar permite-mi să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
plecat imediat, dar urmează să vină să mă ia peste vreo șase luni. Hedrock încuviință din cap. Relatarea era satisfăcătoare: ― Și cam ce-ați simțit cînd a murit fratele dumneavoastră? întrebă el. Neelan se mișcă stînjenit pe scaun. Explică la fel de stînjenit că a fost vorba de o durere. Gil murise brusc în chinuri, fără nici un fel de presimțire. Agonia scurtase distanța de milioane de kilometri dintre Pămînt și meteor și-i răsucise nervii într-o comunicare simpatetică înspăimîntătoare. Imediat simțise sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SUTĂ. PLACA EXTERIOARĂ A PUȚULUI DE PROPULSIE PĂREA SĂ AIBĂ TEMPERATURA ȘI TENSIUNEA NORMALĂ. ERA EVIDENT ȘI SUPĂRĂTOR CĂ STĂTUSE MULTĂ VREME ÎN CÎMPUL DE FORȚĂ SUPRANORMALĂ CARE-I ANULASE RĂMĂȘIȚELE INERȚIEI, DINCOLO DE LIMITA REZONABILĂ SAU PRUDENTĂ. NERĂBDĂTOR ȘI CHIAR STÎNJENIT ÎN AȘTEPTAREA LUI, PÎNĂ LA URMĂ HEDROCK ADORMI PE UNA DINTRE CANAPELE. SE PRODUSE O IZBITURĂ CARE-I ZGUDUI OASELE. HEDROCK SE TREZI TRESĂRIND, DAR SE LINIȘTI REPEDE CÎND SIMȚI PRESIUNEA CONSTANTĂ ASUPRA TRUPULUI. ERA PUTERNICĂ, AIDOMA CURENTULUI UNUI VÎNT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
vreun tânăr, din moment ce nu a dat nici un semn de viață, negăsind-o nimeni. Sărmana mamă bătrână și bolnavă plângea zilnic, așteptând-o pe fetiță, fiind nădejdea ei la bătrânețe, interesându-se deseori la Miliție de ea. Ne simțeam neputincioși și stânjeniți că nu o putem ajuta nicidecum și fiind prinși cu alte evenimente grave mai tărăgănasem căutările, însă în primăvara anului următor, un grup de tineri au dat peste un cadavru. Fiind sesizate organele de miliție împreună cu procurorul și medicul legist
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
aspră cu nasturii desfăcuți la piept, încît i se zăreau umerii și sânii, ce fuseseră odată pietroși, cu siguranță, dar cu timpul își mai pierduseră din obrăznicie, fără să-și piardă și provocarea tulbure pe care o aruncau bărbaților. Tăceam stânjenit. Vroiam să-i cer din nou scuze, îmi căutam cuvintele, ea aștepta și, văzîndu-mă încurcat, mi-a zâmbit. Ea sau destinul care vroia să mă scoată din încurcătură. Zâmbetul Martei m-a făcut să uit de scuze. Am rămas în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
frâu liber închipuirii, să mintă, să viseze, să-și remodeleze amintirile, de parcă timpul era de ceară, și se fereau cu grijă să se mire de alții pentru ca la rândul lor să fie crezuți. Numai când apărea Arhivarul deveneau reticenți și stânjeniți, stricând, atunci, totul. Antipatia pe care mi-o inspirase omul dintre hârțoage și care sporise destul de repede (se pretindea istoric de meserie, dar în afară de istoria azilului nu știa probabil nimic), mă făcea să nu văd cu ochi buni stânjeneala și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
După ritmul în care tăia acum cuvintele, amenința să rămână mut. Eu râdeam mai departe. Mă lăsaseră nervii după atâta încordare și mă eliberam prin râs. Bătrânii mă ascultau atenți, cu un aer foarte serios. Apoi au început să devină stânjeniți. Nu îndrăzneau totuși să mă oprească. Mopsul mă măsura bănuitor, pe figura lui se citea limpede întrebarea: "Ce ne facem dacă sculptorul nu încetează cu rîsul?" Singurul pe care râsul meu îl bucura era Siminel. El mă încuraja din ochi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
grozav de deștepți! Mersi mult, dar cred că aș face bine să mai studiez ca să fiu pregătită pentru treburile astea. Urați-mi noroc! După ce își luă rămas-bun, Maggie apăsă greșit tastele cu săgeți, basculând la întâmplare înainte și-napoi. Apoi, stânjenită, de parcă s-ar fi aflat într-adevăr într-o cameră împreună cu doi doctoranzi și ar fi orbecăit în căutarea ieșirii, apăsă pe tasta Zboară. Într-adevăr, avatarul ei încântător se ridică de la pământ și, cu puțin ajutor din partea săgeții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
doamna Reilly nu-și aduce aminte, îi spuse domnul Robichaux Santei, care surâdea fericită. Da’ ne-am mai întâlnit. — Aha, sunteți prieteni vechi, se miră Santa, voioasă. Ce mică-i lumea! — Ai, ia, ia, spuse doamna Reilly, înecându-se de stânjenită ce era. Mda, da. — Adu-ți aminte, îi spuse domnul Robichaux. În centru, la Holmes. Un polițai a-ncercat să-ți aresteze băiatu’ și-n locul lui m-a luat pe mine. Ochii Santei se măriră de uimire. — A, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
avem de ales. Henry ieși. Tracy și prietenele ei stăteau sub pom acum, arătând spre ramuri. — Uitați-vă la maimuță! Uite-o! — Nu, le zise Henry. Nu este o maimuță. Și vă rog să nu îl faceți să se simtă stânjenit. Dave suferă de un sindrom genetic rar ... Și le explică, în timp ce ele îl priveau cu ochii măriți. Jamie avea un pat pe rotile, pe care-l folosea când rămânea vreun prieten de-al lui peste noapte. Lynn îl scoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Este o maimuță care arată ca un om, tată. Și vorbește ca tine, atunci când ai nasul înfundat. Era gata să izbucnească în lacrimi. Este rudă cu tine, nu-i așa? continuă ea. Are genele tale. Haide, Tracy ... — Sunt atât de stânjenită, zise ea și începu să suspine. Aveam ocazia să devin majoretă. — Tracy, spuse el, sunt sigur că vei ... Ăsta era anul meu, tată! — Încă mai este. — Nu și cu o maimuță în casă! Se duse la frigider să își ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu stea în calea lui Billy. Markie Lester the Pester îi trimisese o pasă, iar când se dăduse în spate să o prindă, se împiedicase de Bucky Beaver și căzuse, luându-l pe Bucky cu el. Billy era nervos și stânjenit, întins așa la pământ, în fața tuturor, cu Sarah Hardy și ceilalți chicotind. Puștiul era întins în continuare la pământ, așa că Billy îi trăsese două șuturi cu adidașii lui Van. Nu ceva serios, doar un avertisment. Iar când puștiul se ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
urechii cuiva pe peluză. Mama celuilalt copil se ridica în picioare, strigând după poliție, dar Hummer-ul plecase, coborâse pe stradă, cotise după colț și dispăruse. Se simțea slab și vlăguit, ca și cum el ar fi făcut ceva rău, și se simțea stânjenit să se afle lângă prietena lui Lynn, așa că intră în casă și se așeză la computer. Chiar acolo se aflase cu cinci minute înainte, când Dave țipase și începuseră toate acestea. Avea încă site-ul TrackTech pe ecran, unde introdusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fără să mai piardă timpul, trecu la altă Întrebare al cărui răspuns Îl bănuia deja. — Îmi permiteți să vă Întreb dacă sunteți măritată, domnișoară? Cu coada ochiului, Zeliha observă că blonda durdulie din dreapta și femeia cu batic din stânga se foiau stânjenite. În timp ce privirile curioase ale tuturor celor din Încăpere o apăsau din ce În ce mai mult, grimasa Lui Zeliha se preschimbă Într-un zâmbet beatific. Nu că ar fi savurat acel moment chinuitor, Însă indiferența Îngropată adânc În sufletul ei Îi șoptise să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ai venit, bine ai venit! a exclamat veselă mătușa Banu, Însă imediat a rămas În pană de cuvinte englezești. Pe când o urmăreau apropiindu-se, cele patru mătuși care stăteau la masă au Început să se foiască Într-un fel straniu, stânjenite, Însă cu zâmbetele largi, de la o ureche la alta, Încă Întipărite pe chip. Curios să vadă cum mirosea străina, Sultan al Cincilea a sărit imediat În picioare și a Început să-i dea târcoale, descriind cercuri din ce În ce mai strâmte În jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
deloc vestici. Turcii sunt orientali, Însă neagă tot timpul asta. Și dacă ne lăsați să rămânem În casele noastre și noi puteam fi orientali În loc să ne transformăm În niște oameni ai diasporei, a replicat Armanoush și s-a simțit imediat stânjenită, fiindcă nu intenționase să fie atât de dură. Asya și-a mușcat buzele pe dinăuntru, Însă după ce a terminat, nu a făcut decât să Întrebe: — La ce te referi? — La ce mă refer? Mă refer la jugul pan-turc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era chiar atât de preocupată? N-ar trebui să-și dea seama și ea dacă era atât de confuză? Dintr-odată mătușa Banu a observat că cele două fete se uitau la ea de pe scaunele lor și s-a simțit stânjenită, poate pentru că și-a dat de asemenea seama că acum, că telenovela se terminase, puteau fi În căutare de noi ținte de ridiculizat. Însă Asya părea să-și fi pus altceva În gând. — Armanoush se Întreba dacă i-ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sufletul ei e Încordat. Apoi văd un oraș cu poduri roșii. Apoi apa, marea, vântul și... ceața. Văd o familie, multe capete - ia te uită, mulți oameni, multă dragoste și atenție și multă mâncare... Armanoush a dat din cap, puțin stânjenită să fie dată În vileag În felul ăsta. — Apoi... a spus mătușa Banu - sărind peste veștile proaste aflate pe fundul ceștii - flori ce vor fi În curând aruncate pe un mormânt, departe, tare departe. A rotit ceașca de cafea Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Își putea da seama că femeia nu se Înnebunea după transportul În comun, că disprețuia masele și, dacă ar fi putut, ar fi aruncat toți pasagerii sărăcăcios Îmbrăcați peste bord. Ascuns În spatele unor ochelari cu rame groase, fiul părea oarecum stânjenit de comportamentul trufaș al maică-sii. Seamănă cu niște personaje din cărțile lui Flannery O’Conner, și-a spus Armanoush. — Povestește-mi mai multe despre Baron ăsta, a zis Asya din senin. Cum arată? Câți ani are? Armanoush a roșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era mult mai surprinzător pentru Asya decât cel că-i oferea o țigară. Și-a aprins-o pe a ei și apoi pe a maică-sii. Pe când fumul se Încolăcea În aerul dintre ele, mama și fiica și-au zâmbit stânjenite. Semănau surprinzător de mult din unghiul și În lumina aceea, două chipuri modelate de un trecut despre care una nu știa nimic, iar cealaltă prefera să nu-și amintească. Tocmai În clipa aceea Armanoush a simțit pulsul orașului pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a lungul vieții atrăsese atenția multor femei, nu-și Înșelase niciodată soția. Ironia era că, cu cât evita mai mult celelalte femei, cu atât acestea erau mai atrase de el. Trecând de rândul pe care stătea bruneta, Mustafa a remarcat stânjenit că femeia purta o fustă provocator de scurtă și stătea picior peste picior Într-un fel care te putea face ușor să crezi că puteai să-i vezi chiloții. Nu-i plăcea sentimentul de discomfort pe care i-l dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]