3,144 matches
-
soția lui Simion neguțătorul, dăruiește lui Manolache Ruset satul Filipeni, cu siliștea, moara, heleșteul, viile, țarina, partea de pădure și cu tot venitul, lasă să se înțeleagă că noul proprietar este singur stăpân, deși nu știm cum a ajuns Anghelușa stăpâna satului Filipeni, deoarece nu e amintită în actele de vânzare -cumpărare. Conținutul documentului amintit este imprecis în legătură cu localizarea satului Filipeni, așezat de autoarea daniei pe apa Berheciului, în loc de Dunavăț și Dunavicior (Sălașu Roșu), afirmație atenuată de precizarea „din gios din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la vremea sa a fost Gheorghi Pintilescu. Nu se mai poartă sumane și a dispărut și meșteșugul. Ciubotari și cizmari încălțămintea de bază pentru țăranul român a fost opinca, pentru care nu era nevoie de meșteri specializați; se confecționau de stăpânăul casei pentru toți ai lui care aveau treabă în gospodărie. Copiii umblau desculți, iarna erau în casă, pe cuptor. Țăranii răzeși au purtat cizme, ghete și bocanci. Pentru ei era o rușine să poarte opinci și, cu siguranță, nici în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Adio curte, în care și-au dusă viața Atâtea păsări sprintene cu glasul și tu, cocoșului, ce dimineața, Mereu ne-ai anunțat cât este ceasul. Adio tu, Grivei, amică bătrân, și credincios, de când erai cățel; Abia acum, ți-am devenit stăpână, Când vai! Te lasă pe drum, ca un mișel! Adio tu, Joiano, voi mioare și voi, găini avide de iubit. Ne despărțim și inima mă doare; Adio somn în car cu fân cosit! De-acum în bloc, eu viața-mi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un prilej cât de mică se transforma într-un chiolhan cu lăutari. Era un timp când câmpurile erau pline de vite și de oi, semănăturile erau puține, atât cât să ajung până la recolta cealaltă, obligațiile materiale și financiare erau suportabile, stăpânăii interni și externi erau moderați în cereri. În a doua jumătate a secolului al XVIIIlea erau țărani, dependenți, așezați cu învoială pe moșia boierească care avea 18-20 capete de vite, aveau livezi și vii și, deci, nu se punea problema
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
asemenea faptă putea să-și răscumpere vina față de familie, plătind cu averea, dar împăcarea între părți nu scutea făptașul de judecata și de pedeapsa domnească, decât în cazuri de excepție. ranii dependenți de pe moșiile mănăstirești și boierești erau judecați de stăpânăii lor, egumenii mănăstirilor și boierii, prin slugile boierești. În mod frecvent se aplica bătaia, punerea în butuci și ținerea în fum, în apă înghețată. Preoții și diaconii erau judecați și pedepsiți de mai marii lor: egumenii mănăstirilor, episcopii și mitropoliții
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
diaconii erau judecați și pedepsiți de mai marii lor: egumenii mănăstirilor, episcopii și mitropoliții. Robii țigani și tătari se conduceau după „dreptul robilor”, deosebit de „dreptul românesc”, puteau fi vânduți, de regulă cu întreaga familie, puteau fi bătuți și omorâți de stăpânăii lor. Chiar după eliberarea lor din robie, țiganii bănuiți de furt (o faptă nedovedită) erau bătuți în mod barbar de către organele comunale, așa cum s-a întâmplat în Lunca cu fierarul țigan Cararău. Când s-a întâmplat de a lipsit ceva
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu un imperiu; ea ar fi investită cu o misiune salvatoare la scara întregii omeniri. Ei se comportă ca și cum timpul, adică Dumnezeu, n-ar servi decât interesele lor; ca și cum America, invulnerabilă și fără să-și reproșeze nimic, ar mai rămâne stăpâna lumii pentru încă multe veacuri. Mulți oameni de altă naționalitate din anturajul lor, inclusiv unii dintre cei mai înverșunați adversari, cred același lucru. Unii acționează chiar ca și cum propria sinucidere ar putea amenința cât de cât eternitatea puterii americane. Toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Statele Unite, Brazilia, Mexic, China, India, Egipt, Rusia și Uniunea Europeană îchiar dacă aceasta din urmă nu va prezenta toate atributele unui stat). Lor li se va alătura Nigeria, dacă va mai exista, ceea ce este puțin probabil. împreună, aceste nouă națiuni, devenite stăpânele ordinii policentrice, vor forma un guvern informal al lumii, despre care voi vorbi atunci când voi aborda al treilea val al viitorului. Le vom regăsi mai întâi în Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite și în G8. O asemenea ordine policentrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
sfârșit, unii oameni politici vor încerca să instaureze o dictatură mai mult sau mai puțin planetară destinată creării unui „om nou”, demn să trăiască în hiperdemocrație. Ei vor susține că, într-o zi, vor putea fi concepute niște ființe destul de stăpâne pe ele însele pentru a fi lipsite de dorința de a acumula, de a risipi și de a cunoaște invidia, fericite doar atunci când îi văd pe alții fericiți, programate pentru a le plăcea să fie ceea ce sunt, debarasate de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pierduse, practic, darul folosirii cuvântului. Comisarul retrăia conversația pe care o avusese cu soția medicului și soțul ei, chipul unuia, chipul celuilalt, câinele care se ridicase mârâind când l-a văzut intrând și se culcase din nou la auzul glasului stăpânei, o candelă de alamă galbenă cu trei fitiluri care-i amintea de una la fel din casa părinților, dar care dispăruse, nimeni n-a aflat cum, amesteca aceste amintiri cu ceea ce auzise adineauri din gura inspectorului și a agentului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aici, așteptându-le, albatros, Noapte bună, papagal-de-mare, Noapte bună, albatros. În ciuda urărilor convenționale ale ministrului, puținul care mai rămânea din noapte nu i-a prea folosit comisarului. Somnul nu venea, coridoarele și ușile creierului erau închise, iar înăuntru, regină și stăpână absolută, domnea insomnia. Pentru ce a cerut el fotografia, se tot întreba, ce a vrut să spună cu amenințarea că voi avea vești de la el înainte să se termine săptămâna, cuvintele, luate fiecare în parte, nu prea erau de amenințare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
N-a revenit acasă la medic, nici nu avea motiv să se ducă din nou în parcul unde se împăcase cu câinele lacrimilor, Constante pe numele său oficial, și unde, ochi în ochi, spirit cu spirit, stătuse de vorbă cu stăpâna lui despre vinovăție și nevinovăție. Nici nu s-a dus să pândească la ce făceau tânăra cu ochelari fumurii și bătrânul cu legătura neagră ori divorțata de cel care fusese primul orb. În ce-l privește pe acesta, autorul dezgustătoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
uită din nou la fotografie, medicul și soția în centru, tânăra cu ochelarii fumurii și bătrânul cu legătura neagră la stânga, tipul cu scrisoarea și soția la dreapta, băiețașul cu strabism îngenuncheat ca un jucător de fotbal, câinele așezat la picioarele stăpânei. Reciti explicația, Identificarea completă trebuie să fie dată publicității mâine, trebuie să fie dată publicității, mâine, mâine, mâine. În acel moment o hotărâre subită veni și puse stăpânire pe el, dar în momentul următor prudența deja protesta că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și simte răcoarea metalului. N-o putem întreba dacă a auzit cele două focuri de armă succesive, zace moartă pe jos și sângele se prelinge și picură în balconul de jos. Câinele a venit alergând dinăuntru, adulmecă și linge fața stăpânei, apoi întinde gâtul în sus și sloboade un urlet înfiorător pe care un alt foc de armă îl curmă imediat. Atunci un orb întrebă, Ai auzit ceva, Trei focuri de armă, răspunse celălalt, Dar era și un câine care urla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mâna cealaltă se odihnea pe capul unui leu de piatră. Am rămas multe minute privind-o pe cea pe care nu o văzusem niciodată, pe care nu apucasem să o cunosc: Clălis de Vincey... Clălis Destinat. Ea era, în fond, stăpâna casei, cea care mă urmărea mută, pe mine, vizitatorul cel stângaci. Nu a lipsit mult să mă întorc pe călcâie și să-mi iau tălpășița. Cu ce drept veneam eu aici, să tulbur aerul acesta încremenit, locuit de fantome bătrâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cinci rânduri de sârmă. La mijlocul lui octombrie 2005, în grădina aceasta, sub unul dintre merii care adăpostește o masă din nuiele împletite, uscate de timp, și trei fotolii așezate de jur-împrejur, stau două femei, Frumoasa Neli, grădinăreasa, iar în fața ei, stăpâna casei, o tânără actriță despre care nu știm ce să spunem: e frumoasă, nu e frumoasă?... lăsăm cititorul să-și imagineze personajul, căci, doar fizic vorbind, Loredana seamănă perfect cu Jodie Foster. Ei?... În fața Loredanei, pe masa rotundă ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
wol’n wir uns da wieder she’n/ Ben der Laterne wolen wir steh’n/ Wie einst Lili Marlen. Rece, nici un alt sentiment decât fiorul gheții pe șira spinării merilor din jur. Merii de când lumea... Frumoasa Neli își ascultă atent stăpâna, pe care o mai auzise și o mai văzuse cântând pe casetele video din livingul celor doi, în piese de teatru înregistrate, actrița cântase în câteva spectacole, dansa foarte bine și regizorii exploatau corpul ei atletic, ușurința mișcării, avea ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e roșu, frunzele și fructele la fel, roșii, un pom cum nici Loredana nu văzuse niciodată, i se pare că are vedenii, se uită și ea mirată la copac. La ce-o fi privind doamna? Neli se uită lung la stăpână. Ce-o fi văzut? Pe mine, până acuma, nu m-a speriat cu nimicuța, ce nimicire cu poveștile ei, despre ce vorbea doamna mea? Cățeaua latră ușor, mârâie ciudat, e tot la picioarele Loredanei, culcat!, comandă iarăși, taci din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sclipea în soare -, cade ca-ntr-un picaj reușit de avion și pescărușul se lovește straniu de termopan, zgomotul e greu ca o durere, te înfioară. Tara își ascute urechile, e gata să sară spre curtea cealaltă, culcat!, strigă iarăși stăpâna, încercând s-o liniștească. A murit o veste!, geme grădinăreasa neliniștită, ea crede în semne, în pământ și în cer, în vise, ea știe că în viață nimic nu e întâmplător, ea știe că moartea își are semnele și prevestirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
zgomotos, vesel, Loredana se pregătește să treacă din bucătărie spre masa din living, aducând castronul de borș de miel, leușteanul plutind deasupra își amestecă mirosul cu tăriile deja degustate, pe blatul din bucătărie, e pregătit cuptorul electric, rotund și rapid, stăpâna casei trebuia să pună la copt antricoatele de miel, împachetate în fân, apoi închise în folie de aluminiu, și pac!, la cuptor, îi ieșea teribil friptura asta, nu mai mirosea carnea a oaie deloc. Loredana e îmbrăcată domestic și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la tânăra actriță, o femeie despre care unii spuneau că e frumoasă, pe fața căreia, de când povestea, apăruseră niște riduri adânci, două șanțuri săpau de la nas spre gură, coborau, tipăreau vizibil o oboseală ciudată. E rândul ascultătoarei să-și cântărească stăpâna, să mai împletească în funie o altă ceapă coaptă și grasă, strălucind în soarele de octombrie, care prevestea, așa cum scria T.S. Eliot, the cruelest months... — Acuma, doamna Neli, mai lăsați-mă-n durerea mea, vorbesc așa cum pot și cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Mi-a fost și milă de ea. De asta am divorțat de prima nevastă, chiar dacă mama mi-a zis într-o zi să nu fac asta. Nici dacă e curvă?, am întrebat-o timid, mama este pentru mine, și acum, stăpâna. Și dacă e o curvă, mamă? — Să revin la Vichi, cea de-a doua nevastă a mea, pe ea am luat-o ca să nu dorm singur, atât. Dispăruse Anita din lumea aceasta și trebuia să fiu și eu cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ții legată și tu, și societatea, în loc să vă luați viața în mâini, să vă gândiți la sufletul vostru, voi sunteți stăpâniți de obiecte, de case, de mașini, de bani, depinde cum e cazul și persoana, obiectele astea au devenit și stăpânele tale, mami, dacă-ți explic mai mult, un orgasm mi se pune la creier... (E orgolioasă, aparent, în înfumurarea ei, superioară, le știe pe toate...) Știi cum sunt astea micile: blugi, talia goală până sub sâni, tricou decoltat. Fiică-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
grădina la care dumneavoastră, Frumoasă Neli, munciți, în care acuma împletiți cununile astea de ceapă, iar eu povestesc, nu mai pot să păstrez atâtea întâmplări numai în sufletul meu, chiar dacă taina, misterul, secretul, ele creează împărăția femeii, acolo este ea stăpână, ăla e regatul ei: secretul bine păstrat. Iar eu nu mai vreau să am nici un secret, nu-mi trebuie mistere, nu mai vreau, eu vreau să povestesc, poate mă voi simți mai bine... Ăștia suntem noi, Frumoasă Neli, acuma îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
acuma, nu vreau!, ar pierde ceva și nu știe ce, nu acuma, nu vreau! Jos, lângă picioarele din față ale lui Galben-de-soare, voinicul vede un inel de aur, zace la margine de drum, să-l iau, să nu-l iau?, stăpâne, de nu îl vei lua, amarnic te vei căi, e mai bine să-l iei, trebuie numai să știi ce să faci cu el, nu-l vreau!, calul cabrează nervos, tot ridică un picior, apoi altul, preotul, de-abia acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]