12,817 matches
-
de povestitor. Spre deosebrie de mulți literați care își prind urechile cu voluptate în limbajul filosofilor, el, care făcuse Filosofia, nu-și pierdea cumpătul, nici nu simțea nevoia să-și epateze cititorii vîrîndu-i în arcanele unui limbaj pe care îl stăpînea, dar căruia nu simțea nevoia să-i devină prizonier. Era un înțelept care putea vorbi cu simplitate despre orice. Și asta, atît cît pot eu aprecia, fără a deveni simplist sau vulgar în domeniul ideilor gingașe. Prețuirea lui față de Stere
Marea bibliotecă a lui Zigu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15720_a_17045]
-
răspundă la o serie de întrebări, dar el, considerîndu-se ,,prost la oral", s-a declarat dispus la un schimb de întrebări și răspunsuri scrise, cu condiția păstrării discreției pînă la aprecierea rezultatului de către cei doi complici. ,,Prost la oral", Pivot stăpînește un stil firesc și simplu, spumos, spiritual, de bună calitate, e drept, și în privința oralității, așa că repurtează victorii și pe acest teren. Ce secrete profesionale aflăm? Dezamăgire. Pivot nu are secrete, nici soluții miraculoase, ci respectă cu sfințenie o serie
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
o dovadă strălucită a spiritului prin cele două mesaje lirice nemuritoare: Tristele și Ponticele, cântecele tomitane. Soarta ar fi FAMA lui Virgiliu. Corespunzătoare - în scenariu - Massmediei de azi, Radio și Televiziunii, forța de răspândire a știrilor, veștilor de tot felul, stăpânind și diriguind lumea, publicul ascultător. Faima, Svonul din Eneida virgiliană, căruia îi căzu pradă însuși Poetul iubirii, rău-făptaș... Portretul pe care Virgiliu îl face acestui Monstru care e Svonul, Faima publică (până la radio-Televiziunea actuală): ,,Monstrum, horrendum, ingens, cui quot sunt
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
pricina. Un pic altfel al domnului Iorgulescu este o mostră de căutat nod în papură: toate observațiile pe care le conține sînt așa-zicînd de mîna a doua. De pildă: Moldova nu e provincia natală a președintelui Iliescu, Imperiul Austro-Ungar a stăpînit Ardealul după cel Habsburgic, Cadrilaterul n-a devenit parte a României după 1920, ci după 1913 ș.a.m.d. În schimb nici una din informațiile esențiale din eseu nu este însă infirmată. Surprinde (oare chiar surprinde?) absența oricărei referiri la capitolul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15738_a_17063]
-
s-a creat încă deprinderea de a construi, de a edifica, de a da lucrări fundamentale". Obsedat, uneori pe o irecuzabilă intonație cazonă, de "spiritul de sinteză și ierarhie", de "firul conducător al unei demonstrații strînse", dl Adrian Marino e stăpînit de un duh megaloman, tangent nu doar la "monumentalitatea" călinesciană, ci și, prin forța lucrurilor, la una mai apropiată în timp și mai puțin onorabilă, mustrîndu-ne pentru că n-am ridicat edificii mărețe, care, așa cum le descrie, ar putea fi și
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
perioada 1966-1970 în revistele Credința, Vremea și în caseta de literatură Noi, scoasă de Valeriu Anania în America pe când activa ca reprezentant pentru relațiile interbisericești în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America și Canada. Depărtarea de țară și dorul greu de stăpânit și departe de a fi o "abstracție" transformă puținele pagini de jurnal în notații mai mult sau mai puțin literare, menite să restabilească și să mențină un contact cultural cu ceea ce se întâmpla acasă: Citesc că Șerban Cioculescu a propus
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
forța să ierte. M-a impresionat realmente felul minuțios și riguros, atît de exact și de dramatic al Lamiei Beligan pe care n-am văzut-o niciodată pătrunsă de vibrațiile unui personaj ca aici. Urletul neputinței și al iubirii gîlgîie stăpînit în fiecare gest, în fiecare privire, într-un rol de maturitate; la Sanda Toma și Matei Gheorghiu care, deși în scene mici, au găsit cheia de a se face simțiți, cu greutatea experienței lor; la vocea calmă sau învolburată a
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
Traducere de Fănuș Neagu și Florica Dulceanu. Editura Cartea Românească, București, 2000 Ea în pielea lui Sensibil la farmecul lucrurilor moarte este și Schliemann, tînărul viitor arheolog din Auditorii lui Schliemann, prima proză semnată Ingrid Bachčr inclusă în volumul Să stăpînești umbra păsării. Titlul volumului reproduce o replică a acestui personaj, pentru care găsirea ruinelor unei cetăți distruse și îngropate reprezintă o victorie asupra timpului, o suspendare și o supunere a lui. Nu poezia lucrurilor moarte e exploatată aici, deci - ci
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
destin la acceptarea unei sinistre martirizări într-un Assisi isterizat de dispariția inexplicabilă a moaștelor Sfîntului Francisc. Construcția este, ca și în primul text, fără fisură. Ea a intrat în pielea lui și și-a pierdut urma... Ingrid Bachčr - Să stăpînești umbra păsării. Traducere din limba germană de Andrei Zanca. Editura Paralela 45, 2000, 26.000 lei El foarte singur Jonathan Noel - ca și parfumierul genial (și criminal) Grenouille din Parfumul - celălalt roman al lui Süskind inclus în colecția Cartea de pe
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
în acest teatru-școală îi redă "Bulandrei" aerul de altădată, așezat și tulburător, în același timp, al performanței. Este o asemenea bucurie acest spectacol, încît rîsul și plînsul se concurează natural, ca și în scrierile lui Cehov, te invadează și te stăpînesc, aruncîndu-te unul în brațele celuilalt. Nimic din ce se întîmplă nu este ostentativ, demonstrativ, gol, neesențial. Profunzimea scufundărilor în textul lui Cehov este exact acea căutare care scoate la suprafață și o perlă, și o scoică, și o pietricică șlefuită
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
proprie. La fel interesantă ni se pare insistența criticului ieșean asupra reificării în cadrul poeziei bacoviene, proces tutelar, derivînd din starea ei agonică, din ceea ce Ion Caraion a numit "sfîrșitul continuu". Dacă în alte creații lirice întîlnim adesea însuflețirea, personificarea, aci stăpînește tranziția din organic în anorganic, mineralizarea. E un fapt scos în evidență încă de Vladimir Streinu: "Mișcarea poeziei bacoviene nu se ridică din amorfism spre organizare, ci, dimpotrivă, se înscrie ca o cădere din uman în mineral". Daniel Dimitriu precizează
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
nu mai puțin de zece ediții până în 1919, an în care expedițiile astronomice engleze confirmă una din predicțiile lui. Scopul cărții era de a facilita înțelegerea teoriei relativității celor interesați de aspectele general-științifice și filozofice ale problemei, dar care nu stăpâneau aparatul matematic necesar. Pe scurt, era o carte de popularizare într-o perioadă în care teoria nu fusese confirmată și avea oponenți serioși. Astăzi, cartea se citește de pe alte coordonate. Nu numai că teoria relativității a intrat în manuale, dar
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
femeie de sus, ușor ironic; în ochi i se citea poate spaima unor incendii viitoare; mai sigur, puțin necaz de a-l vedea pe altul atît de exaltat în conștiința cumnatei lui, în care își credea locul unic. Atît de stăpînit de obicei, nu se stăpînise totuși, dar izbutise să-și mlădie ciuda în ton de glumă". Maiorescu știe să-și stăpînească gelozia. Mai ales că el îl adusese pe poet în casa Mitei. Iată portretul lui psihofizic surprins de Mite
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
în ochi i se citea poate spaima unor incendii viitoare; mai sigur, puțin necaz de a-l vedea pe altul atît de exaltat în conștiința cumnatei lui, în care își credea locul unic. Atît de stăpînit de obicei, nu se stăpînise totuși, dar izbutise să-și mlădie ciuda în ton de glumă". Maiorescu știe să-și stăpînească gelozia. Mai ales că el îl adusese pe poet în casa Mitei. Iată portretul lui psihofizic surprins de Mite excelent recreat de Lovinescu: "Nu
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
-l vedea pe altul atît de exaltat în conștiința cumnatei lui, în care își credea locul unic. Atît de stăpînit de obicei, nu se stăpînise totuși, dar izbutise să-și mlădie ciuda în ton de glumă". Maiorescu știe să-și stăpînească gelozia. Mai ales că el îl adusese pe poet în casa Mitei. Iată portretul lui psihofizic surprins de Mite excelent recreat de Lovinescu: "Nu era înalt; din obișnuința de a se ține ușor înclinat, părea însă și mai scund; ochii
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
care pentru mulți, mulți critici, fie că o recunosc sau nu, înseamnă Literatura. Principalul aliat al lui Kermode este Ben Jonson. Lucidul Ben Jonson, care era convins de talentul lui Shakespeare, dar nu și de capacitatea acestuia de a-l stăpîni totdeauna cum trebuie ("his wit was in his own power, would the rule of it had been so to"). La fel, Kermode privește cu ochi critic performanțele poetice ale autorului lui Titus Andronicus sau Coriolan, comparîndu-le cu cele ale lui
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
s-a adăugat în epoca modernă cea de ordin religios, nu mai puțin ambițioasă, chiar dacă nu a ajuns să prevaleze asupra primeia. Pe vremea Habsburgilor, de exemplu, italienii veneau în grupuri restrînse în Banat ca să presteze propria muncă bine retribuită; stăpîni pe o meserie sau o anume tehnică, împinși nu de foamea de pămînt, ci de cîștig; era vorba mai ales de muncitori foarte apropiați, ca mentalitate și obiceiuri, de mica burghezie, numai că puțini s-au stabilit aici, majoritatea preferînd
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
primordial și, tocmai de aceea, "neștiut". Apare astfel imaginea unui "loc" ale cărui coordonate sunt "câmpia verde", "casa albă", "copacul înflorit", "mormântul mamei" (Enigmă) sau "grădina", în care eul poetic sapă ca în "propriul trup" (Grădina). Dorința, nevoia, imposibil de stăpânit, de a pătrunde în interiorul propriei ființe creează abisul, o figură geometrică ce se adâncește, prelungind în interior, la infinit, imaginea din afară, și la al cărei capăt ar trebui să se afle mult căutatul punct: "Ochiul tău privește/ un ochi
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
asemenea premiu sper să nu-mi dăuneze prea mult. Cu cîțiva ani în urmă, la Uniune s-au mai dat și niște premii Nobel. Și iarăși am fost trecut cu vederea. Dincolo de toate, zeci de ani am trăit pentru alții, stăpînit de dorința de a fi util. Am scris cu gîndul la alții, mereu și mereu la alții, atent, firește, să nu fac o singură concesie în ce privește calitatea. Cel puțin așa cred și așa îmi văd acum romanele. Într-o zi
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
în natură... Spre exemplu, un jurnal scris de un amator poate fi mai puțin autentic decît un fals al unui profesionist, din simple motive de tehnică. Așadar, cînd citim un anunț de tipul "Un ultim avertisment pentru părinții care nuș stăpînesc copii și care nui educă pe copii ca-să nu facă rele"... (și continuă cu încă vreo douăzeci de rînduri cu nici o cratimă pusă ca lumea), rîdem, dar nu credem. Autentice ar fi fost niște hipercorectitudini, niște amestecuri de ortografie corectă
Vieți fără copyright by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16295_a_17620]
-
rece de dorință, înfuriat de propria-i slăbiciune: portretul acesta îi trezea Anei un fel de milă necurată, ca la melodrame, când știi că ți se provoacă înadins starea aceea greu suportabilă dar îți curg lacrimi fără să te poți stăpâni și ți-e rușine că plângi ca prostul." Construcția povestirii este mai complexă decât rezultă din aceste citate: fotografia examinată de Ana face parte dintr-un fel de fotoreportaj prin care se sugerează o mecanică a relației amoroase, lipsită de
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
care, multilateral dezvoltați, au devenit horticultori în Piața Universității în iunie 1990. Discursul de la Foșcani demonstrează că în sferele înalte politice mentalitatea stalinistă se perpetuează și că ea este împărtășită și de academicieni, căci cine tace consimte. Iar câtă vreme stăpânește o asemenea mentalitate, drumul spre Europa ne este închis.
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
Cinematograful poate da convingător aceste răspunsuri și este minunat că poți asista - grație acestei "mașini de creat speculații" - la desfășurarea vieții altora și poți fi martor - fără nici un risc - la jocul vieții și al întâmplării." Ca și în "Lola...", Tykwer stăpânește la perfecție limbajul cinematografic, se mișcă cu nonșalanță prin hățișurile și meandrele poveștii, dând forță și suspans fiecărui cadru. Dar, dincolo de acestea, ceea ce face cu adevărat valoros și atașant acest film și-l deosebește de un exercițiu perfect, dar rece
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
că muzica e un limbaj fără cuvinte și, oricât ar fi de ciudat pentru un scriitor, am un mare respect pentru tot ce e fără cuvinte. Lucrurile nepuse în vorbe sunt adesea cele mai însemnate. Nu mi se pare că stăpânesc cuvintele, ci că trebuie să le aflu, și e sarcina scriitorului să încerce să exprime lucruri care pot fi în esență mult dincolo de cuvinte, sau greu de exprimat cu claritate. Deși iubesc cuvintele, nu cred nici o clipă că ele sunt
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
șef de secție la Secția de Propagandă a P.M.R., membru în prezidiul Academiei, directorul Institutului de Istorie a partidului, controlînd și Institutul de Istorie care mult mai tîrziu va căpăta numele lui N. Iorga. De pe aceste poziții ce păreau inexpugnabile stăpînea totul, nimic important nepetrecîndu-se fără avizul lui. Manualul de istorie unică, din 1948 și 1952, valabil în licee și facultăți, purtau semnătura lui sinistră, după precizarea de circumstanță "elaborat de un colectiv coordonat de...". Institutul de Istorie, unde funcționau, din
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]