4,267 matches
-
Mai întîi e anunțat motivul: „Era o lumină grea, care se depunea pe lucruri, ca o pojghiță de metal. Brazii se stingeau într-o umbră plumburie, care cădea fără plutire“. Prozatorul nu mai e deloc „amabil“, nu mai evită să stăruie, ci apasă pe pedala laitmotivelor ce, prin insolitul lor, surprind ca niște disonanțe cu bătaie lungă: „De undeva, de sus, venea un foșnet metalic, un freamăt de arme, o fîlfîire grăbită de aripi metalice. Păsări mari nevăzute sau păduri urnite
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
despre părinții, familia și frații săi au continuat să rămână sărace, ceea ce ne determină să privim fiecare cât de mică descoperire de arhivă, de presă sau de corespondență ca pe o salutară restituire. O adevărată „ceață enigmatică”, cum spunea Călinescu, stăruie mai ales asupra biografiei fraților săi, în marea lor majoritate stinși înainte de vreme, în împrejurări tragice și nedeslușite. Iată de ce ni s-a părut că a dat cumva norocul peste noi, atunci când răsfoind cu atenție paginile revistei scoase de poeta
Eminescu, noutăți biografice? Un frate al poetului, participant la insurecția poloneză by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/5871_a_7196]
-
asupra acelor interpretări, pentru că, înainte de toate, plasticitatea lor excepțională pare să nu epuizeze niciodată asociațiile mentale, sugerate memoriei și imaginației, cu alte cuvinte gândirii entuziaste, dar întâlnirea cu aceleași lucrări, în Palatul Baroc de la Timișoara, decontează toate așteptările. Înainte de toate stăruie ideea reabilitării corpului uman ca semn plastic, după aventura, aproape obositoare, a minimalizării sale în arta modernă, surprinzând expresia lui prin atitudinea eminamente simbolizantă, așa încât bucuria și singurătatea, eroismul și lașitatea, dezamăgirea și tenacitatea în credința că poți fi victorios
Arta cu sufletul la gură? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5525_a_6850]
-
Și fiindcă sîntem molipsiți de o formă de cinism de natură descurcăreață, îngroșăm obrazul și ne exersăm facultatea disprețului. Mai mult, orice apel la norme morale ni se pare o impolitețe, ba chiar o indiscreție. De aceea, un autor care stăruie să publice un tom cuprinzînd dezbateri etice va avea un destin trist: fie va fi ignorat, fie va fi tratat cu compătimire. De cîtă naivitate trebuie să dai dovadă ca să mai vorbești de imperativ categoric, de caracter sau de onoare
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
se întîmplă înainte Păcatul pieri din deșerturi cînd l-am părăsit pe Adam El rătăci încoace și încolo, își pierdu desăvîrșirea. Eu l-am coborît pe pămînt și am aprins pentru el floarea de smochin. Sînt Lilith secretul degetelor care stăruiesc. Străpung cărarea, destăinuiesc visele, despic cetățile bărbatului prin potopul meu. Nu adun două făpturi de același fel pe arca mea. Mai degrabă mă preschimb eu, pentru ca sexul să se purifice de orice puritate. Eu, verset al mărului, cărțile m-au
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) () [Corola-journal/Journalistic/5584_a_6909]
-
mai ales de când există internetul, aș fi preferat să vorbesc în acest articol despre altceva, în legătură cu citarea surselor. Îmi rămâne doar atâta spațiu, încât să spun pe scurt că, în critica literară, citarea are două funcții. Asupra celei dintâi, am stăruit în Istoria critică. E firesc, când scriem despre o operă, nu doar s-o citim, așa zicând, cu ochii noștri, dar și cu ochii acelora care ne-au precedat. În paranteză fie zis, critica e o hermeneutică laică, așadar înrudită
A citi, a cita, a scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5591_a_6916]
-
să creadă că făptuitorul se află în una dintre situațiile prevăzute în art. 11 alin. 4 și 6, dovada acestor situații se va face întotdeauna cu înscrisuri oficiale*. Articolul 34 În pricinile în care se efectuează procedura de împăciuire, comisia stăruie că părțile să se împace; dacă s-au împăcat, comisia constată această printr-un proces-verbal. Cînd vreuna dintre părți și-a luat obligații în legătură cu repararea pagubei, plata unei sume de bani sau predarea unui bun mobil, acestea vor fi cuprinse
LEGE nr. 59 din 26 decembrie 1968 privind comisiile de judecată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106257_a_107586]
-
Mai întîi e anunțat motivul: «Era o lumină grea, care se depunea pe lucruri, ca o pojghiță de metal. Brazii se stingeau într-o umbră plumburie, care cădea fără plutire». Prozatorul nu mai e deloc «amabil», nu mai evită să stăruie, ci apasă pe pedala laitmotivelor ce, prin insolitul lor, surprind ca niște disonanțe cu bătaie lungă: «De undeva, de sus, venea un foșnet metalic, un freamăt de arme, o fâlfâire grăbită de aripi metalice. Păsări mari nevăzute sau păduri urnite
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
țineau zălog la masa de scris riscau să eșueze într-un exercițiu fără consecință. Mai aveam două ore pînă la decolare, cînd am pus punct acelor pagini. Urgență și gratuitate, ca să nu spun zădărnicie, - semnul care le acompaniase producerea îmi stăruia precum un ghimpe de-a curmezișul amintirii. Olga Morărescu- Mărginean, beneficiara glosselor trimise atunci, să opereze un mesaj resemnat, printre continente, s-a ostenit a le recupera într-un fel, - exordiu necanonic, adaos coborînd parcă pe neștiute în deschiderea albumului
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
care nici măcar nu știau ce înseamnă asta și se duceau la școală fără văl. La moartea bunicii, casa în care își petrecuse copilăria tatăl meu a fost vândută și fiecare a primit partea lui de moștenire. Atunci, unchiul Abbass a stăruit pe lângă el să ne mutăm la Teheran: „Frate, aici nu mai e de trăit... să punem laolaltă părțile noastre de moștenire, să deschidem un magazin, să muncim împreună - eu însumi mă voi îngriji să-ți închiriez o casă aproape de noi
Parinoush Saniee - Cel care mă așteaptă (fragment) by Cerasela Barbone () [Corola-journal/Journalistic/4494_a_5819]
-
că e posibilă completarea ciclului de originale programat pentru decembrie c[u]r[en]t, îți voi mai trimite zilele următoare încă două sau trei bucăți, ademenit și de făgăduiala că le vei pagina ca lumea și că ai să stărui să nu apară cu greșeli de tipar. Iar pentru numărul pe noiembrie, la Panopticum vei avea, însoțit de niște vorbe, un portret inedit al lui Brâncuși, scris de criticul Heinz Ohff8 de la Neues Forum din Viena. Pregătesc o mică Antologie
Noi contribuții la biobibliografia lui Ion Caraion by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4932_a_6257]
-
teamă de oameni. I se păreau imprevizibili, dar mai cu seamă perverși și murdari. Statuile, în schimb, îi dăruiau o fericire senină, făceau parte dintr-o lume orânduită, frumoasă și curată. Îi era însă cu neputință să vadă statuia: îi stăruia imaginea fugară a necunoscutei, pata albastră a fustei ei, părul negru, întins și lung, paloarea chipului, privirea ațintită asupră-i. Erau doar niște pete de culoare, ca o schiță făcută la repezeală de un pictor, fără nici un amănunt care să
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
în cuvântul acela, după cum o dovedea faptul că se aplecă spre el și-l privi scrutător. - Ai roșit, comentă ea. - Eu? întrebă Martín. Și, cum se întâmplă de obicei în asemenea împrejurări, roși și mai tare. - Ei, ce-ai pățit? stărui ea, oprinduse din ronțăit. - Nimic, ce să pățesc? Surveni un moment de tăcere, apoi Alejandra se lungi din nou pe iarbă, cu fața în sus, apucându-se să ronțăie mai departe tulpina. Martín se uita la o bătălie navală cu
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
ani, când Martín vorbea cu Bruno despre întâlnirea aceea, abia dacă-și mai aducea aminte de niște fraze răzlețe, de vreo expresie, de vreo mângâiere, de sirena melancolică a vaporului necunoscut. Erau ca niște fragmente de coloane și, dacă îi stăruia vreuna în memorie, poate datorită uimirii pe care i-o stârnise, era aceea pe care ea i-o spusese atunci, privindu-l cu grijă: - Noi doi avem ceva în comun, ceva foarte important. Cuvinte pe care Martín le ascultă surprins
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
chiar la extrem deoarece Mântuitorul venind de bună voie către patimile cele mântuitoare, s-a jertifit pentru păcatele noastre și răscumpărarea noastră. De aceea în această săptămână tot creștinul trebuie să se îngrijească de suflet mai mult ca oricând, să stăruie în rugăciune încât să nu aibă timp nici să mănânci și nici să facă rele. Un copil este o binecuvântare de la Dumnezeu. Ca să faci un avort, oricând ar fi acesta, este ca și cum te-ai lepăda de binecuvântarea lui Dumnezeu, mai
Paște 2014: Un preot răbufnește în Săptămâna Mare: "Femeia care face avort nu poate fi numită nici măcar animal, ci DIAVOL" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/36770_a_38095]
-
de al doilea front n.n.] Să-i descifrăm - la vreme - semnalele și să le urmăm fără șovăire. Să ținem astfel pasul cu Istoria.” În numărul din 18 iunie, Analist comentează situația războiului în „A 250-a săptămână” de la declanșare și stăruie asupra întrebărilor: Uniunea Sovietică își va continua neabătut ofensiva pe teritoriul Germaniei? și Cum se vor rezolva problemele din Franța, De Gaulle și partizanii francezi, ale căror acțiuni militare sunt elogiate, cu deosebire, de „ruși și americani”? În 2 iulie
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
și eu din copilăria mea brașoveană, când vecini de-ai mei români, sași sau unguri o porneau spre, cu precădere, Germania. Lumea lui Pora se colorează, în respectiva perioadă, dinaintea plecării, într-un cenușiu și mai accentuat. Imaginea care îi stăruie înainte e aceea a cozii la alimente, la care românii se așază pregătiți ca pentru o luptă. Autorul însuși taxează respectivul spectacol drept „grotesc”. El este, în aceeași măsură, dezumanizant, dar, din nou, ferit de tezism de umorul negru în
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
duci cu mașina. și să-ți amintești cândva. Ce vrei să-ți cant? — Îmi plac romanțele. — Am să-ți cânt atunci romanțe. și doamna a cântat, În surdină, o romanță pe care am auzit-o doar atunci, dar care Îmi stăruie Încă În memorie: „De-a vremii Întrebări sătui, La margine de drum uitat, Am Întâlnit doi ochi căprui, Ce-oprindu-mă, i-am Întrebat.” și romanța, ca un tânguit, pe versurile din Cântece a lui Octavian Goga: „Dorurile mele, n-au Întruchipare
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
Septuaginta, termenul a ajuns să-și restrângă valențele, însemnând, fără ocolișuri, „osândă”. Și cum, la romani, legea nu admitea erori, autoritarismul fiind în floare, consecința a ajuns să se substituie cauzei, iar crimen să reprezinte delictul (pp. 60 - 64). Am stăruit asupra acestor găselnițe (sunt mult mai multe în carte) nu numai pentru că, pur și simplu, îmi plac (și, drept urmare, vreau să le-mpărtășesc), ci și pentru a le evidenția extraordinara portanță narativă de care pomeneam la început. Toate conțin nuclee
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
lungă și ascuțită și ținea mâna dreaptă în semn de rugăciune, întruchipând brațul arhanghelului Mihail. Ar fi trebuit să te mulțumești cu o singură privire ca să te mângâie prezența unui om care răspândea un așa aer de sfințenie, căci dacă stăruiai cu privirea, observai că, de fapt, binecuvântarea pe care o strângeau degetele sale era un chiștoc de țigară pe care, de altfel, îl duse la buze, trăgând din el, cu un ochi pe jumătate închis. Chiar și așa, cu buzele
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
unor convingeri. Sunt mai degrabă toane. Nu o dată, adevărul e sacrificat de dragul unei formulări memorabile. Imprecațiile lui Fănuș Neagu nu sunt credibile pentru că nici măcar el nu crede în ele. Stilistica lui, de fapt, e una nonreferenț ială. Simt nevoia să stărui un pic asupra acestei observații, care, din câte știu, nu s-a mai făcut. Recitind de curând Frumoșii nebuni ai marilor orașe, am fost surprins să constat că, în mod frecvent, imaginile de acolo (pline de o anume muzicalitate și
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
urmă la Yazd și Teheran, se face firesc, dar parcă abia înapoi pe terenul așa-numitului exotism care a consacrat-o își dă autoarea măsura întregului talent: aici, unde dervișii nu sunt îngropați, ci se transformă în abur parfumat care stăruie în aer înaintea nopților cu lună plină (cum se întâmplă cu Yassin, tatăl lui Shams, bunul prieten al lui Omar), unde o simplă incursiune într-o ceainărie devine prilej pentru dezlănțuirea simțurilor. Pentru prima oară însă (sau pentru prima oară
Lumile lui Omar cel orb by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3631_a_4956]
-
personale au străbătut până departe. Există nenumărate mărturii care vorbesc despre marele impact ce l-au avut predicile lui Ioan asupra ascultătorilor acestora: În fiecare zi mulțimile îl ascultau cu plăcere datorită folosului (duhovnicesc) pe care îl aveau și toți stăruiau în cele spuse de el13. (...) Mulți care l au auzit (vorbind) în biserică, și-au îndreptat viața spre virtute și au început să gândească la fel ca el despre Dumnezeu 14. Despre puterea sa persuasivă, istoricul Sozomen ne relatează: Nu
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
au făcut mulți dușmani. Arhiepiscopul Ioan n-a fost pe placul tuturor, și de aceea a deșteptat uneori invidia, gelozia și pofta de răzbunare ale unora, deoarece biciuia fără nici o cruțare răul, ori din ce parte ar fi venit. Eutropiu stăruise pentru aducerea Sfântului Ioan la scaunul de arhiepiscop al Constantinopolului și-l ajutase în lucrările sale de început. Dar Eutropiu era lacom și vicios. De aceea Sfântul Ioan îl critica de pe amvon. Eutropiu voise {\footnote 49 Idem, Comentar la Evanghelia
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
pic altfel: în cele din urmă cititorul (marele cititor, aș adăuga) care este Sorin Mărculescu a triumfat asupra scriitorului cu același nume (cu toate puseurile lui eliberatoare și toate nesiguranțele sale de etapă). Ca să nu fiu cumva greșit înțeles, aș stărui preț de un paragraf asupra acestei afirmații. Nu mă număr printre aceia după care cultura ar dăuna talentului. (E o judecată de un primitivism atroce). Atunci când cea dintâi e veritabilă, când are subtilitate și luciditate, ea devine aproape automat un
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]