578 matches
-
și, cu o bucurie deplină și crescîndă, i le enumeri pe toate. Și regăsesc aici, Îi spui, mirosul cleiului topit și al cauciucului ars. Se contopesc aromele pisicilor moarte ce putrezesc, parfumul de varză stricată, de ouă clocite, de roșii stătute; mirosul de zdrențe arse și de gunoi intrat În putrefacție Împletit cu aromele calului mort din curtea din dos, al unei piei de sconcs și cu putoarea grețoasă a unui canal stătut; mai Întîlnești și... Dar În această clipă gazda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de varză stricată, de ouă clocite, de roșii stătute; mirosul de zdrențe arse și de gunoi intrat În putrefacție Împletit cu aromele calului mort din curtea din dos, al unei piei de sconcs și cu putoarea grețoasă a unui canal stătut; mai Întîlnești și... Dar În această clipă gazda Își lasă capul pe spate și, cu o expresie de fericire Întipărită pe chip, trage adînc În piept, cu deosebită satisfacție, o gură de aer, ca și cum, În această panoplie uriașă de mirosuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și gunoi și tristețe și nebunie și atîta disperare, atîta crimă și cruzime și ură, atîta singurătate, Încît ar fi de ajuns ca să-ți umple măruntaiele cu seva cenușie a groazei și să-ți crape buzele de gustul rău și stătut al amărăciunii. Da, și există atîta timp, chiar și-n Brooklyn exista destul timp, un timp ciudat, un timp atît de Întunecat și de nepătruns, un timp cu milioane de chipuri Întunecate, ce curge pe lîngă tine ca un rîu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atomi ce se Înghesuiau și alergau mînați de dorința de a se arunca Înapoi În propriile lor celule, aceeași care-i Îndemnase să iasă pe stradă În seara aceea. Ne scurgeam, așadar, din noaptea liberă Înapoi În aerul fetid și stătut al metroului, ne Îngrămădeam și ne repezeam pe platformele de ciment cenușiu, ne Împingeam și ne Înghionteam să ne croim drum ca și cum am fi fost prinși Într-o Întrecere cu timpul, ca și cum ni se oferea o mare recompensă dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
intrigant, șiret, plin de o jalnică speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit, cu Încîlceala ta de Înjurături grosolane, cu strigătele și vorbele tale gîtuite și stătute, cu planurile tale mărunte și vrednice de milă, cu țelurile tale Înguste, cu numai un dram de minte și o fărîmă de curaj, cu povara ta uriașă de superstiții urîte și Învechite. Vai, tu, biată făptură plămădită din aluat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un bar. Înăuntru sînt cîteva mese, iar pe acestea cartonașe pătate de muște pe care este trecut meniul ce nu depășește șase feluri, dar la care nu se uită nimeni, și o tejghea de lemn Împodobită sărăcăcios cu sticle răcoritoare stătute, cîteva pachete de țigări și o cutie de țigări de foi ieftine, așezate sub o vitrină mizeră de sub un glob soios de sticlă, cîteva sandvișuri cu șuncă și brînză, care zac acolo de la deschiderea localului și vor continua să zacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Mai ieșiți odată de acolo, ce dracu’, și lăsați-ne și pe noi!“. Era o noapte sufocant de caldă, pe la mijlocul lui august: pe coridor aerul era Înăbușitor, istovitor, Încărcat de o abureală soioasă. Pretutindeni plutea fumul de tutun greu, apăsător, stătut și Împuțit, mirosul bărbaților, mirosul de pudră și parfum ieftin al femeilor și, Încă mai puternic decît toate, pătrunzător, cleios, aspru, proaspăt, de neuitat, nestăpînit ca natura și ca dorința primitivă a omului, se simțea mirosul lemnului de brad nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Într-o fundă marc, fotografia unui marinar tînăr cu dedicația: „Pentru Margaret, prietena mea cea mai bună - Ed“ și un pachet de țigări. Un ventilator electric se rotea Încet de la dreapta la stînga, zumzăind neîncetat și răcorind aerul Încins și stătut cu o adiere scurtă și fierbinte. Și din cînd În cînd, În rotirea sa În semicerc, ventilatorul bătea În plin pe fața și capul fetei care stătea Întinsă În pat Într-o atitudine de profundă istovire, vrednică de milă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ovăzului și al pînzei grosolane de sac, de parfumul proaspăt, curat și Înțepător al lăzilor de lemn, de mirosul emanat de trupul uriaș, amorțit și trist al digului - un amestec unic, alcătuit din mii de arome diferite, parfumul combinat, pătrunzător, stătut, emoționant, de neuitat, al trecutului, ca și cum seva Întregului pămînt, cu uriașa sa bogăție, s-ar fi Învechit, s-ar fi alterat Încet și s-ar fi scurs, Îmbibînd ca o unsoare lemnul masiv cioplit. Dar acum Încetase orice muncă: Încetaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ropotul ascuțit, curat, tăios al ghindelor ce cad la pămînt? Nu pășiseră toți În nopți de iarnă pe drumuri pustii și nu zăriseră o lumină ce știau că vine de la casa lor? Nu cunoscuseră toți singurătatea? Nu cunoscuseră toți mirosul stătut al cărților uzate legate În piele, mirosul puternic de tutun și scuipat al juristului american, mirosul closetelor de tribunal, mirosul cailor, al hamurilor, al fînului și al țăranilor asudați, al sălilor de dezbateri și al sălilor de tribunal - mirosul puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aude exclamațiile și jurămintele lor pline de uimire neîncrezătoare, de veselă mirare. CÎnd se Întîmplă așa ceva, simte că ar fi În stare să-i strîngă de gît. Auzindu-le ironiile și glumele și exclamațiile - jalnice resturi de umor răsuflat și stătut, aceleași pe tot globul, invariabile, care și-au săpat albia tocită În inima și-n mintea omului Înalt, pînă ce le-a Învățat pe dinafară ca nimeni altul - simte că ar fi În stare să-i strîngă de gît pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
teatrului, iar oamenii urcau mereu În ele. Toți bărbații păreau chipeși, toate femeile erau frumoase: parcă toată lumea era bucuroasă și fericită ca și noi, parcă o dată cu sosirea primăverii se născuse o lume nouă, cu oameni noi - tot ceea ce era urît, stătut, vechi și aspru dispăruse, străzile scînteiau de viață și de lumină. Vedeam tot, mă simțeam o fărîmă din acest tot, voiam să stăpînesc tot și-mi doream atît de mult să spun ceva, Încît mă durea gîtul, și totuși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sosirea circului. Bolta liliachie a nopții care pălea treptat și se Îndepărta răsuna de răgetul fioros al leilor, de mîrÎitul feroce, neașteptat, al pisicilor mari ale junglei, de țipetele elefanților, de tropotul cailor, totul fiind Învăluit În mirosul neobișnuit, pătrunzător, stătut, al animalelor junglei: mirosul cămilelor arămii, mirosul panterelor, tigrilor, elefanților și urșilor. Apoi, pe lîngă rulotele circului, pe șine, răsunau strigătele ascuțite și Înjurăturile oamenilor circului, se zărea În Întuneric dansul fantastic al lanternelor, se auzea trosnetul greoi și neașteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pare mie că nu-i numai vorbă. Dac-ar fi numai vorbă“ - am zis - „apoi trebuie că-i vorbă foarte tare de se simte-n răsuflarea omului și-mpute locul de nu te poți apropia.“ Pfu! un miros Îngrozitor de rachiu stătut, de-l tăiai cu cuțitul. „Să-ți spun drept, și eu am stat de vorbă de multe ori la viața mea, dar asta n-a avut niciodată asemenea urmări asupra mea.“ „Ba, după cîte văd“ - zice Luke „aveți o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nasol. Auzi la el, îi spune hohotind bodygard-ului. Mai are și nervi, după ce că nu știe pe ce lume trăiește. Îmi umple palma cu vreo cinșpe monede fără valoare. Le strâng pe toate în pumn, apoi le azvârlu în sus. Aerul stătut al cabinei se umple de bănuții tranziției, umiliți de inflație. Pe capul casierei și al bodyguard-ului cade o ploaie de nichel. Se aud țipete. Românii încolonați la ghișeu mormăie: după ce că îi mai dă și restu’, uite ce face nebunu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
camera pedagogului“, a fost destinată (și Încă mai este) păstrării lenjeriei de pat de la toate camerele de la etajul Întâi. Grințu privește din nou ceașca plină de mucuri și Își amintește sau descoperă cu neplăcere că a dormit În acest miros stătut de fum de tutun. Încearcă să folosească această informație pentru a-și explica indispoziția lui din această dimineață. Totuși nu se grăbește să deschidă geamul, i-a fost frig toată noaptea, s-a trezit de mai multe ori clănțănind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Julius, căci nu-i plăcea să i se vorbească despre asta, dar enervarea i-a trecut în clipa în care a observat că vederea acelei cicatrici l-a înviorat pe doctor. În ochii lui, tulburi și verzi, ca ai bălților stătute, s-a aprins o luminiță de interes. "Atunci, să vorbim despre bolile noastre", a exclamat doctorul. Era vădit încîntat că găsise un subiect interesant pentru amândoi. Vreo jumătate de oră, apoi, și-au răcnit mărturisiri despre frică, despre speranță, despre
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mi-ar fi trecut niciodată prin cap să-mi cumpăr o plantă de apartament și încercam să-mi imaginez cum ar fi să trăiesc în același spațiu cu un organism viu care creșetea și în același timp cu învălmășeala mea stătută de filme și reviste. Mi-am mai turnat o bere și ei i-am mai adus un suc de portocale și de data asta m-a rugat să-i torn puțină vodcă în el. Mi-am dat seama că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
asta un Circle Line, la fel de aglomerat ca ultimul. Când s-au deschis ușile și câțiva pasageri conestionați la față reușiseră deja să-și forțeze înaintarea prin mulțimea care aștepta, m-am strecurat înăuntru și am luat prima gură de aer stătut și împuțit: îți puteai da seama din acea singură mostră că acel aer intrase și ieșise deja în și din plămânii tuturor persoanelor din vagon de cel puțin o sută de ori. În spatele meu se înghesuiau tot mai mulți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în întuneric, se închise în urma lui fără nici cel mai mic sunet. Când Michael încercă s-o împingă din nou, nu se deschise și înțelese că deocamdată singura cale era înainte. Nu vedea și nu auzea nimic; dar aerul era stătut și umed și pereții netencuiți din cărămidă de pe ambele părți erau uscați și jupuiți. Cu multă prudență, punea un pas în fața celuilalt și imediat își dădu seama că stătea în capul unei scări; dar coborând doar trei trepte pardoseala de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tu, în loc să te gândești că...ai fimeie tânără lângă tine, dormi butuc și mai și visezi bazaconii, bătute-ar!...Eu mă perpelesc...și tu sforăi de se zgâlțâie pereții...” Intr-o noapte, fimeia nu avea somn deloc...De, ca fimeia stătută... Se învârtea în pat ca șarpele pe jăratic. Bărbatul sforăia de nu se auzea nici în cer nici în pământ. In noaptea ceea, pe biata fimeie o apucat-o o mâncărime strașnică...Si pe unde n-o mânca?...Peste tot
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
doi ochi fără culoare, ce te priveau arar în față. „Ce-o fi găsit Zâna lui Mitruță la slutu’ ista? Da’ te pui cu fimeia? Singurică, iar Mitruță vine acasă pe dor și atunci vlăguit de drum și muncă...Fata stătută...Ce mai? Poate să fie și un măturoi, da’ bărbat să fie.” - comenta în gând și își răspundea moș Dumitru, privindu-l atent pe Cocoșitu... Ei ce zici, Iordache, mergi cu noi în cărăușie? Ihâ! Merg, dacă mă luați. Numai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a eșecului lui, putoarea unui om pe care l-au ajuns din urmă propriile-i limite. E o duhoare cu care ne-am obișnuit În ultima vreme. Emană din fiece por bolnav al trupului meu, la fel de veritabilă ca și sudoarea stătută de whisky ce o Însoțește. După ce noi, eu, noi plecăm din cabinet și mergem prin sat, mototolim rețeta Într-un ghemotoc și o azvîrlim În Water of Leith din Colinton Dell. Apoi ne ducem la Royal Scot să bem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pe toată lungimea golului urît format din cloacele de orașe, cartierele muncitorești, proprietăți industriale, fabrici și mine vechi, care se Întindeau Între Edinburgh și Glasgow. Înăuntru, mirosul. Dezinfectantul. Nu există alt miros ca el. Asemănător cu un spital, dar mai stătut și mai infect. Tremuram cînd gardianul Josh Hartley mi-a deschis ușa celulei. Toate informațiile despre el fuseseră spicuite din fotografia aia deformată din Daily Record. Mă gîndisem că arată aidoma celui mai rău lucru pe care l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
te facă să-i dai atenție. Râzi și tu, n-ai Încotro. Acum, strigă la colegele ei cu voce groasă de șantan, le Înjură pe Mariana și pe Angela: „Bă boarfelor, voi nu vedeți că ăștia din grupa noastră sunt stătuți, s-au jigărit ca vai de ei. Ce-așteptați? Săriți pe ei! Nu-i lăsați să umble... prin alte locuri!“. Râdem cu toții. Nimeni nu se poate ofusca de directețea ei. E mică, blondă, pistruiată, scurtă În picioare. Aleargă după mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]