565 matches
-
care tăifăsuiau lîngă o dugheană cu lumînări. După exterior, unul din ei se înfățișa gros, imens de gros (cînd s-a dat la o parte am constatat că în spatele lui era o uliță) și , ca semn caracteristic, avea o basma stacojie cu care își freca în răstimpuri cercelul din urechea dreaptă. Celălalt, dimpotrivă, îl întrecea cu o căciulă, avea cizme dintr-o vacă, un chip încins, parcă fricționat cu urzici și, neglijent, într-o mînă, un retevei cît un stejar, cum
Scene din campania electorală din București: Alegerile din 1927 văzute de Filip Brunea-Fox () [Corola-website/Science/295803_a_297132]
-
mumie"), Robert Louis Stevenson ("Straniul caz al Dr. Jeckyl și al Domnului Hyde"), Edmond About ("Omul cu urechea ruptă"), Jules Verne ("O dramă în văzduh"), Emilio Salgari ("Minunile anului 2000"), Karinthy Frigyes ("Călătorie în Faremido" și "Capilaria"), Jack London ("Ciuma stacojie"), Felix Aderca ("Orașele scufundate") și H.G. Wells ("Lumea eliberată"). A scris prefețe pentru romane și culegeri de povestiri: Edgar Allan Poe, Jules Verne, Edmond About, R. L. Stevenson, Villiers de l’Isle - Adam, Mark Twain, J. H. Rosny Ainé, H. G
Ion Hobana () [Corola-website/Science/299136_a_300465]
-
Gambia este extrem de bogată. Cel mai important curs este fluviul Gambia, care se varsă în Oceanul Atlantic printr-un estuar. Afluenții principali ai acestuia sunt Nianija Galon, Sandougou, Bao etc. În regiunile rurale cresc numeroase flori, inclusiv "cassia" galbenă și "combretum" stacojiu. Zona tropicală de arbuști are următoarele specii: bougainvillea, leandru și numeroase specii de hibiscus. Fauna este formată din numeroase specii de maimuțe. Economia este bazată pe agricultură, industria prelucrătoare a materiei prime vegetale, meșteșuguri și pescuit. PIB-ul (1994) provine
Gambia () [Corola-website/Science/297903_a_299232]
-
cum sunt caii, sau chiar mai mari. Corpul lor este alb, capul roșu-închis, iar ochii albastru-închis. Ei au un corn în mijlocul frunții, de circa un cubit lungime (45 cm); baza cornului este imaculat de albă...partea de sus ascuțită și stacojie, iar porțiunea de mijloc e neagră. Cei care beau din aceste coarne, transformate în pahare, nu se vor îmbolnăvi, se spune, nici de convulsii, nici de boli care să-i doboare de pe picioare. Acest animal este extrem de iute și de
Inorog () [Corola-website/Science/306570_a_307899]
-
atunci când pot mirosi mediul înconjurător. Cu toții posedă o frumusețe nepământeană, care le permite să-și ademenească prada. Pielea lor fără cusur are textura și aparența marmurii și strălucește în lumina soarelui. Vampirii nou-născuți au ochi roșii scânteietori, însă culoarea devine stacojiu închis pe parcursul primului an de viață. Dacă un vampir alege să bea sânge de om, care este cel mai revitalizant sânge pentru vampiri, atunci ochii lui își vor păstra această culoare. Dacă se hrănește cu sânge de animal, precum familia
Lista personajelor din Amurg () [Corola-website/Science/314668_a_315997]
-
unei comunități Utopice Transcendentaliste înainte de a se căsători cu Peabody în 1842. Cuplul s-a mutat într-o casă parohială faimoasă în Concord, Massachusetts, iar mai târziu s-au mutat în Salem, Berkshires, apoi în vila Wayside în Concord. Litera stacojie a fost publicată în 1850, urmată de o succesiune de alte romane. O numire într-o funcție politică i-a determinat pe Hawthorne și familia sa la o călătorie în Europa înainte de a se întoarce la vila Wazside în 1860
Nathaniel Hawthorne () [Corola-website/Science/314931_a_316260]
-
a fost numit secretar corespondent al Liceului din Salem în 1848. Printre oaspeții care au venit să vorbească acolo în acea perioadă au fost: Emerson, Thoreau, Louis Agassiz și Theodore Parker . Hawthorne a reînceput să scrie și a publicat Litera stacojie la mijlocul lunii martie 1850, incluzând o prefață în care face referire la perioada aceea de trei ani în care a deținut postul de la Vamă și face aluzie la politicienii locali care nu au apreciat modul în care au fost tratați
Nathaniel Hawthorne () [Corola-website/Science/314931_a_316260]
-
ca această carte "este de aceea aptă să devină, ca și Hawthorne, prea dureros de anatomică în prezentarea lor", deși D. H. Lawrence, scriitorul din secolul 20, spune că nu există nicio operă care să evidențieze mai bine decât "Litera stacojie" imaginația americană. "Casa cu șapte frontoane" (The House of Seven Gables)(1851), despre care poetul și criticul James Russell Lowell a spus că e mai frumoasă decât ""Litera stacojie"" și pe care a numit-o "cea mai valoroasă contribuție la
Nathaniel Hawthorne () [Corola-website/Science/314931_a_316260]
-
nu există nicio operă care să evidențieze mai bine decât "Litera stacojie" imaginația americană. "Casa cu șapte frontoane" (The House of Seven Gables)(1851), despre care poetul și criticul James Russell Lowell a spus că e mai frumoasă decât ""Litera stacojie"" și pe care a numit-o "cea mai valoroasă contribuție la istoria Noii Anglii făcută vreodată" și ""Poveste de dragoste la Blithdale"" (The Blithedale Romance) (1852), singura lui operă scrisă la persoana întâi, au urmat în succesiune rapidă. El a
Nathaniel Hawthorne () [Corola-website/Science/314931_a_316260]
-
pe parcele de pământ învecinate cu a lui Hawthorne. Hawthorne este cunoscut în zilele noastre mai ales pentru numeroasele sale nuvele (pe care le-a numit "fabule") și pentru cele patru romane de dragoste scrise între 1850 și 1860: "Litera stacojie" (The Scarlet Letter)(1850), "Casa cu șapte frontoane" (The House of the Seven Gables) (1851), "Poveste de dragoste la Blithdale" (The Blithedale Romance) (1852) și The Marble Faun (1860). Un alt roman de aventuri lung, Fanshawe a fost publicat anonim
Nathaniel Hawthorne () [Corola-website/Science/314931_a_316260]
-
erau pregătiți pentru moartea prin jertfă pentru biserică. Însă și femeile desfrânate erau înveșmântate în roșu, iar idolii popoarelor păgâne erau deseori vopsiți și fardați în roșu. În Apocalipsa Sfântului Ioan” desfrânata cea mare, Babilonul, era „înveșmântată cu purpură și stacojiu” și călăre pe un monstru cu șapte capete, o „fiară de culoare stacojie plină de nume de hulă”. Pornind de aici, roșul a devenit culoarea infernului și a diavolului, precum și a animalelor” presupus” subordonate acestui tărâm, cum ar fi vulpea
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
înveșmântate în roșu, iar idolii popoarelor păgâne erau deseori vopsiți și fardați în roșu. În Apocalipsa Sfântului Ioan” desfrânata cea mare, Babilonul, era „înveșmântată cu purpură și stacojiu” și călăre pe un monstru cu șapte capete, o „fiară de culoare stacojie plină de nume de hulă”. Pornind de aici, roșul a devenit culoarea infernului și a diavolului, precum și a animalelor” presupus” subordonate acestui tărâm, cum ar fi vulpea și veverița. Culoarea are o semnificație pozitivă ca expresie a iubirii biruitoare și
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
populație a lumii în mutanți. În ultima lupta, călăreții revin la normal și Apocalypse este trimis în timp. Rogue și Nightcrawler refuz scuzele mamei lor, Umbră și Avalanșă își găsesc din nou iubirea, Magneto se reunește cu Quicksilver și Vrăjitoarea Stacojiu, Furtună și Spyke se reunesc și ei iar Xavier își vede elevii reuniți că echipa X-Men. Serialul se încheie cu un discurs făcut de Charles Xavier ce a prins o privire către viitor, în același timp controlat de Apocalypse. Următoarele
X-Men: Evoluția () [Corola-website/Science/317067_a_318396]
-
pe marea Lillian, într-o evidentă încercare de a o îngropa de vie. Însă actrița Barbara Lamarr moare subit, lăsându-și neconsolat protectorul. Lillian Gish reușește încă să monteze și să joace două capodopere realizate de suedezul Victor Sjöström: Litera stacojie (The Scarlet Letter) 1926, după Nathaniel Hawthorne și minunatul film Vântul (The Wind) 1928, a cărui lansare a fost sabotată. În cele din urmă actrița hotărăște să ceară întreruperea contractului și Mayer o înlocuiește, pentru următorul mare film - Anna Karenina
Lillian Gish () [Corola-website/Science/319715_a_321044]
-
în timpul verii, într-un sat care era pe atunci puritan. O tânără, pe nume Hester Prynne, este condusă la ieșirea din închisoarea orașului, cu fiica ei bebeluș în brațe și pe piept, pe rochia ei având "o cârpă de culoare stacojie", care "avea forma unei litere. Era litera A mare". "A" reprezintă actul de adulter pe care l-a comis și este simbolul păcatului ei - o emblemă a rușinii - pe care să o vadă toți. Un om din mulțime îi spune
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
a mai venit la Boston. Părerea generală era că el a murit pe mare. Pe când își aștepta soțul, Hester a avut o aventură, dând apoi naștere unui copil. Ea totuși nu vrea să spună cine era amantul ei, iar litera stacojie, alături de rușinea publică este pedeapsa ei pentru păcat și pentru păstrarea secretului. În acea zi, Hester este condusă la eșafodul din centrul orașului și i se ține o predică moralizatoare de către patriarhii orașului, însă ea refuză iarăși să spună cine
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
păstra secretul. Trec mai mulți ani. Hester se întreține făcând cusături, iar fiica ei, Pearl, crește, devenind un copil îndărătnic, neastâmpărat, care este mai mult un simbol decât un personaj real, despre care se spune că este de fapt litera stacojie care a prins viață pentru a fi dragostea și pedeapsa Hester-ei. Evitând oamenii, ele locuiesc într-o căsuță la marginea Boston-ului. Funcționarii publici încearcă să o ia pe micuța Pearl de lângă Hester, însă cu ajutorul lui Arthur Dimmesdale, un preot
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
Chillingworth și foștii amanți decid să fugă în Europa, unde pot locui, alături de Pearl, ca familie. Ei vor să se îmbarce pe un vapor care pleacă din Boston peste patru zile. Amândoi se simt ușurați, iar Hester își îndepărtează litera stacojie de pe piept și își despletește părul. Soarele apare imediat printre nori și îi luminează bucuria. Pearl, jucându-se în apropiere, nu își mai recunoaște mama, văzând lipsa literei. Ea este lipsită de vlagă și dă un țipăt prelung, până ce mama
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
Hester-ei și a lui Dimmesdale ne amintește de povestea lui Adam și Eva pentru că, în ambele cazuri, păcatul duce la alungare și suferință. Însă duce și la cunoaștere - mai precis, a cunoaște ce înseamnă a fi om. Pentru Hester, litera stacojie funcționează ca “pașaportul ei către regiunile în care alte femei nu îndrăznesc să calce,” făcând-o să “speculeze” asupra societății în care trăiește și asupra propriei persoane “mai îndrăzneț” decât oricine altcineva din Noua Anglie. În ceea ce îl privește pe
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
cărții constă în faptul că preotul este propriul său amăgitor, convingându-se la fiecare etapă a pelerinajului său spiritual că este salvat. Tufa cu trandafiri, a cărei frumusețe contrastează cu tot ceea ce o înconjoară - așa cum va fi mai târziu litera stacojie A frumos brodată - este evidențiată parțial ca o invitație de a găsi “vreo dulce floare morală” în ceea ce urmează, o poveste tragică și parțial ca o imagine a faptului că “adânca inimă a naturii” (posibil a lui Dumnezeu) se poate
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
evidențiat pe măsură ce înaintează romanul, asemănător modului în care boala lui Dimmesdale dezvăluie agitația sa interioară. Omul exterior reflectă starea inimii sale. Deși Pearl este un personaj complex, funcția ei fundamentală în cadrul romanului este aceea de simbol. Pearl este întruchiparea literei stacojii, iar Hester o îmbracă într-o frumoasă rochie stacojie, brodată cu fir de aur, la fel cu litera de pe pieptul lui Hester. Pot fi făcute paralele între Pearl și personajul Beatrice din "Fiica lui Rappaccini". Ambele sunt îndreptate în aceeași
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
lui Dimmesdale dezvăluie agitația sa interioară. Omul exterior reflectă starea inimii sale. Deși Pearl este un personaj complex, funcția ei fundamentală în cadrul romanului este aceea de simbol. Pearl este întruchiparea literei stacojii, iar Hester o îmbracă într-o frumoasă rochie stacojie, brodată cu fir de aur, la fel cu litera de pe pieptul lui Hester. Pot fi făcute paralele între Pearl și personajul Beatrice din "Fiica lui Rappaccini". Ambele sunt îndreptate în aceeași direcție, deși din puncte de vedere diferite. Beatrice este
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
trec cu vederea contrabanda și sunt supravegheați de un inspector care “nu are deloc puterea gândirii, nici adâncime sau sentiment, nici acuitate a simțurilor care să îl jeneze,” care este destul de cinstit însă fără a avea o busolă intelectuală. "Litera stacojie" a fost publicată în primăvara lui 1850 de Ticknor & Fields, marcând începutul celei mai productive perioade din viața lui Hawthorne. Când a predat ultimele pagini lui James Thomas Fields în februarie 1850, Hawthorne a spus că "unele fragmente din carte
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
Prima publicație a cărțiia provocat reacții de protest masive din partea locuitorilor din Salem, care nu erau de acord cu modul în care Hawthorne îi descrisese în introducerea lui numită "Vama". A doua ediție, de 2,500 de copii, a "Literei stacojii" includea o prefață scrisă de Hawthorne și datată 30 martie, 1850, în care preciza că a hotărât să retipărească introducerea "fără schimbarea vreunui cuvânt... Singurele trăsături remarcabile ale schiței sunt buna dispoziție sinceră și autentică... Cât despre antipatia, sau ostilitatea
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
ficat, motiv pentru care s-a încercat folosirea lui în așa-zisele produse vegetale care înlocuiesc produsele din carne. În industria textilă cochinealul este folosit pentru vopsirea fibrelor de origine animală cum este lâna. Coșenila este folosit pentru a produce stacojiu, portocaliu, și alte nuanțe de roșu.
Dactylopius coccus () [Corola-website/Science/326687_a_328016]