649 matches
-
m-am transformat Într-un fruct stacojiu? Din melc m-am transformat Într-un fruct stacojiu. Nu mai face pe nevinovatul. O să urlu de furie. Cel mai mare urlet din istoria omenirii. Un urlet cosmic. Îmi e greață de fructul stacojiu care sunt. Îmi e silă. Numai minciuni și deșertăciuni. Numai mizerie și trufie. Mă ameninți cu despărțirea. Mai bine m-ai amenința cu moartea. Un scriitor care-și amenință muza cu moartea. Un titlu de-o șchioapă În cotidiane. Muza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de aiureală și stupiditate. Cât aș fi vrut să te cred! Cât de aproape Îmi era prăpastia, tot mai bine era la marginea ei. Ești o vulpe cu ochi lacomi, perfizi. Eu, ,,muza voluptuoasă,, , ,, marea ta dragoste,, , ,,inspirația ta,,. Fructul stacojiu nu mai e semnul ceresc al iubirii. Sunt o constelație veștedă, un imn uitat, o licoare tulbure. Îmi vine să asmut haite de lupi pe metaforele tale pricăjite. Știi cum se vede viața alături de tine? Ca un păduche strivit. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
București, 1988; Împăratul vrăjitor, carte pentru copii, Ed. Transilvania, Sibiu, 1990; Ce povestesc icoanele, Ed. Transilvania, Sibiu, 1991; Fluturele negru, roman, Ed. Imago, Sibiu, 1994; Neliniștea cuvintelor, versuri, Ed. Imago, Sibiu, 1995; A doua neliniște, versuri, Ed. Imago, Sibiu, 1997; Stacojiu, versuri, Ed. Imago, Sibiu, 2000; Și va fi ziua a opta..., roman, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001; Visul bufniței, versuri, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2003; Commentarius perpetuus 2, în colaborare cu Mircea Ivănescu, Ed. Imago, Sibiu, 2003; Anul 2000, simple exerciții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mele cronice și ajuns la vârsta la care Cel de Sus mi-a Îngăduit să ajung, la ce mă puteam aștepta?! La un anumit moment, am dat cu ochii de mine Într-o oglindă și m-am Îngrozit de cum arătam: stacojiu și transpirat, cu părul lipit de frunte, cu cămașa udă, cu haina și pantalonul mototolite. Și respirând ca un pește aruncat pe uscat, cu gura deschisă și ochii scoși din orbite! Și țiuitul acela neîntrerupt care m-a Însoțit toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și-a lăsat nevasta gata să nască. Altul avea de terminat casa pe care a început-o în toamnă. Altuia i s-a îmbolnăvit mama chiar cu două zile înainte de a pleca. Trebuia dusă la spital... Se însera. Un soare stacojiu își lua rămas bun de la cea de a doua zi petrecută în așteptare de cei chemați sub arme... ― Ia uitați-vă ce soare roșu, oameni buni! - s-a auzit un glas. ― Asta înseamnă că va fi ger zdravăn. S-ar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la mine că: „Ești un idiot! Nu știi să scrii citeț! Și cine-i ăla care ți-a semnat asemenea porcărie?...” în acea clipă a intrat domnul locotenent. „Eu am semnat, plutonier!” Când l-a văzut - cât îi majurul de stacojiu la față - s-a făcut alb ca varul. Nici nu știu când a dus mâna la chipiu, și-a aruncat bârdâhanul în față și a rostit un „Să trăiți!” de au zăngănit geamurile. „Ce-i, plutonier? Nu știi cum arată
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nopții, acum vrei s-o ștergi englezește? Aruncase pătura sub care dormea într-o parte și se ridicase în capul oaselor rămânând așezat la marginea patului. Piciorușele lui goale, nici măcar nu atingeau podeaua. Era îmbrăcat cu o pijama de mătase stacojie, mult mai mare decât măsura lui, ale cărei mâneci lungi îi acopereau mâinile micuțe. Pe cap purta o scufie de aceeași culoare, ce îi cădea mereu peste frunte, până la rădăcina nasului. Uriașul Godunov privea pieziș pe lângă el, ca să nu înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și Ionatan, care s-au plăcut și s-au iubit în timpul vieții lor n-au fost despărțiți nici la moarte; erau mai ușori decît vulturii, mai tari decît leii. 24. Fiicele lui Israel! plîngeți pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu și alte podoabe, care vă punea găteli de aur pe hainele voastre! 25. Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale! 26. Mă doare după tine, frate Ionatane! Tu erai plăcerea mea; dragostea ta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
și ofițerul care lua interogatoriile una-două pleca afară să ia aer, să fumeze. Le aduseseră și pe fetele fugite, de la gară. Lângă mine, la masa lungă, Zina îți face milă să te uiți la ea cum trebuie să scrie declarația: stacojie la față, bagă pixul în gură cu capătul care scrie, își dă cu limba albăstrită pe buze, își crăcește coatele în toate părțile, e clar că scrisu-i treabă grea. Când am ieșit din odaia îmbâcsită, în mod clar o clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
greșit spunând în ajun, era trecut de două, deci în ajun): trebuie să fi fost sindrofie sau vinerea libației... Stilul ăsta boem de trecere a timpului trebuia să-mi încarce lumea compensatorie, onirică, cu imagini de genul patului din petale stacojii de trandafiri din American Beauty; la mine, patul era roșu de gândacii pe care ți-am spus că venirea frigului îi revigora. După plonjarea în realitate, un corp continuă să îmi alunece pe spinare, între omoplații zgârciți de șoarece de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o înălțime rezonabilă, dar nu, tocurile erau pentru Doamna, care cred că și fără adjuvant era mai înaltă decât răposatul bărbatu-su). Ce-i acolo, draga mea, că nu văd? Eco, spune mirată mama. Doamna întinsese mâna cu unghiile ojate stacojiu spre o carte din bibliotecă. Probabil o s-o recuperăm de la nepoate după moartea ei, spune Tudor. Ei nu, de ce ești rău? Mama, care dăduse de gustul cititului noaptea datorită prozatorilor latino, e mult mai înțelegătoare față de pretenția doamnelor-pensionare de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dans. Mă încercau emoții inexplicabile și totuși în loc să fug, așa cum îmi stătea în fire, m-am trezit că deschid acea ușă. Dincolo de ea am găsit un hol pătrat, o masă exact lângă intrare, acoperită de o pânză plușată de culoare stacojie, roasă de ani, un teanc de bilete și un tip bâlbâit care-mi cerea șase lei ca să mă lase să intru. Am plătit imediat fiindcă auzeam voci cunoscute, am coborât scările spiralate apoi m-am întânit pentru prima oară în
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Cu aplicație, cu responsabilitate, cu profesionalism. Printr-o fatală compensație, atunci urmau nenorocirile: anestezia nu prindea, compresele erau prea ude pentru a fi folosite, mesele cu instrumente se răsturnau. Preambulul din afara sălii se muta în timpul operator. Chipul lui Pasquale devenea stacojiu sub masca prea strâmtă, nasul său de Cyrano înșelat străpungea tifonul cafeniu de la atâta sterilizare, amușinând liber dezastrul. Piedica piramidală se lubrifia, iar ochelarii îi aterizau scurt în plagă. Întregul univers era de vină - toți sfinții și toate ceasurile rele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pentru a aduce cu sine succesul? Să nu credeți una ca asta. Du reste, mai trebuie dovedit că prietenul dumneavoastră are ceva merite. Nimeni nu i le atribuie în afară de Monsieur Stroeve. — Și atunci cum vrei să recunoști meritele? întrebă Dirk, stacojiu la față de mânie. — Există o singură cale - aceea a succesului. — Ești un filistin. Nu te pricepi deloc la artă, îi strigă Dirk. Dar gândiți-vă la marii artiști din trecut - Rafael, Michelangelo, Ingres, Delacroix - toți au avut succes. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în împărțirea farmecelor și frumuseții ei. Și nimic nu poate fi mai împăciuitor decât intrarea în portul Papeete. Goeletele ancorate la chei sunt curățele și cochete. Orășelul desfășurat pe malurile golfului este alb și civilizat, iar copacii exotici cu flori stacojii își flutură culorile ca un strigăt pasionat pe azurul cerului. Sunt senzuali cu o violență nerușinată, care-ți taie pur și simplu respirația. Iar mulțimea care se înghesuie pe debarcader când trage vaporul la chei este viu colorată și degajată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
strigând trecătorii cu glas răgușit, iar altele citesc apatia. Sunt franțuzoaice, italience, spanioloaice, japoneze și chiar și negrese. Unele sunt grase și altele slabe. Și sub stratul gros de fard de pe fețele lor, sub negrul greu de pe sprâncene și rujul stacojiu de pe buze, vezi totuși ridurile bătrâneții și urmele desfrâului. Unele poartă combinezoane negre și ciorapi de culoarea pielii. Altele au părul încrețit, vopsit blond, sunt îmbrăcate ca fetițele cu rochițe scurte de muselină. Prin ușa deschisă vezi o pardoseală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
crotoni - odogaci - de jur împrejurul proprietății, și aceștia creșteau într-o luxură de culori vesele și strălucitoare. Alcătuiau un adevărat gard de flăcări în jurul proprietății. În fața casei era un mango, iar la marginea luminișului - doi copaci poinciana îngemănați, care prin strălucirea florilor stacojii se luau la întrecere cu aurul cocotierilor. Aici a trăit Strickland din roadele pământului, venind prea rar la Papeete. În apropiere era un pârâu în care se scălda, iar uneori mai avea și ce pescui. Când venea bancul de pești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
feminin, și o laudă Naturii sublime - indiferentă, frumoasă și crudă. Îți dădea un sentiment îngrozitor al nemărginirii spațiului și al nesfârșirii timpului. Pentru că pictase pomi pe care îi văd în fiecare zi în jurul meu, cocotieri, smochini indieni, poinciane cu florile stacojii, cei ce dau perele avocado. De atunci încoace i-am văzut altfel, de parcă ar fi existat în ei un spirit și un mister pe care sunt mereu pe punctul de a-l prinde și care îmi scapă de-a pururi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
centimetri de Gosseyn astfel că prima viziune a bărbatului fu laterală și posterioară. Un om la patruzeci de ani, cu păr negru, foarte frumos, dar de o frumusețe caustică. Purta un costum colant albastru dintr-o bucată și o capă stacojie drapată cu grijă pe umăr. Gosseyn avea deja impresia unui om viclean, rapid, alert și ingenios. Enro vorbea. - Nu pot să înțeleg că Nirena i-a vorbit. Sechos se îndreptă către unul dintre scaune și se plasă îndărătul lui. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de așteptat. Când barca pornise de la castel, o altă barcă plecase de la Nasul Broaștei. Aceasta îl aducea pe martorul lui Hideyoshi, Horio Mosuke. La proră, fusese fixat un mic fanion roșu, iar pe puntea de lemn era întinsă o carpetă stacojie. Mica luntre care-l purta pe Muneharu, în roba morții, plutea ușor, așteptând ca barca lui Mosuke, cu pavilionul ei roșu fluturând în vânt, să oprească alături. Apa era liniștită. Munții din împrejurimi erau împăcați. Nu se auzea decât vâsla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Plini de sânge, oamenii lui Sakuma fugeau urlând spre locul unde era Maeda. — Nu intrați în panică! Nu vă faceți de râs! Genba, care fugea și el în aceeași direcție, însoțit de un grup de călăreți, sări din șaua sa stacojie, începând să-și mustre trupele, cu țipete răgușite: — Ce-i cu voi? O ștergeți după atât de puțină luptă? Certându-și războinicii, Genba încerca să se încurajeze și pe sine însuși în același timp. Când se așeză, greoi, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de la cea dinăuntru, din magazin. Ehei, dar era cale lungă de la magazin până jos în prag. Înainte de a ajunge jos, lumina făcea un popas pe palierul dintre etaje, unde se zbenguia misterios printre faldurile rochiei unui manechin, confundând culorile galben, stacojiu, alb-strălucitor și mai ales negru difuz și discret, și negru adevărat, negru-negru, înspăimântător, în colțul dintre pereți, unde cădea umbra manechinului. O femeie-manechin, parcă ușor înclinată înainte, făcea un gest de bun-sosit, cu o mână ridicată un pic mai mult
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în fața țevii, a luat țeava în gură, iar eu am început să număr cu voce tare ca să audă și el, între timp fața lui Szabi s-a înroșit ușor, ca atunci când se făcea mișto de el, devenind apoi tot mai stacojie, nu ajunsesem la cincizeci, că avea deja culoarea sfeclei, apoi s-a făcut vânăt, și-a închis ochii, am văzut că strângea țeava cu ambele mâini, fața-i era aproape tuciurie, ajunsesem abia la optzeci și cinci, când a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Janika, și atunci am auzit cum trosnește ceva, în timp ce Janika se izbea de cuier, alunecând apoi, încet, pe jos, și atunci nea Gică s-a aplecat, a ridicat mingea, iar când s-a uitat la mine, am văzut că era stacojiu la față iar fața-i era umedă și lucioasă, și atunci nea Gică s-a răstit la mine, fie, o să aperi tu, glasul îi era strident, abia am înțeles ce zice, și brusc a dat un șut mingii, drept spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Te ciuruia pentru bani. Sunteți nițel cam în afara legii, i-am spus eu. Nu ești decât un mardeiaș. Roiu’. Grăsanul își înfipse bărbia în piept și se răsuci pe călcâie. O clipă mi l-am imaginat la volanul mașinii lui, stacojiu și cu răsuflarea tăiată, gândindu-se cum să iasă basma curată. După care scuipă pe jos și se uită chiorâș la mine. — Să-i spui falitului tău de amic că o să ne mai vedem noi Și o să te mai caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]