924 matches
-
Gh. Gheorghiu-Dej, în Camelia Moraru (ed.), Stenogramele ședințelor Biroului Politic și ale Secretariatului Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, vol. al IV lea (1952), București, p. 489.</ref>”. Astfel, prima perioadă a regimului comunist în România se dezvoltă pe linia stalinismului economic. Sistemul de arhitectură și construcție este astfel înlocuit de sectorul de stat de proiectare și construcție<ref id=”1”>Zahariade, Arhitectura...., pp. 27-28. </ref>. Lăsând la o parte retorica specifică, planurile cincinale prezintă puncte de reper pentru analiza evoluției
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
cu ajutorul lui Lavrenti Pavlovici Beria, dintre 1934 și 1938, vor produce panică în rândurile membrilor marcanți ai Partidului Comunist din România. Învinuiți că s-au abătut de la directivele Cominternului, considerați deviaționiști, cei executați au trebuit să accepte ”glonțul dulce al stalinismului”. Activând în condițiile ilegalității, Partidul va avea un sediu în străinătate, mai întâi la Harkov, apoi la Moscova. Din biroul politic, care activa în spațiul sovietic, au făcut parte: Alexander Danieliuk - Stefanski, cu numele conspirativ ”Gorn”, Vanda Nikolski, Nicolae Goldberger
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
s-a și observat, naționalismul este și ultima fază a comunismului. Denumit și național-ceaușism, el are explicații și note specifice. A început să se precizeze tot mai mult pe măsură ce, începând cu transformările din U.R.S.S., s-a renunțat progresiv la stalinism. Noul spirit reformist, devenit gorbaciovist, ar fi subminat în mod grav bazele regimului represiv-totalitar românesc. pentru a-l apăra, s-a făcut atunci apel cu remarcabil succes, trebuie recunoscut la vechiul reflex tradițional, naționalist, românesc, antirusesc, antisovietic. ștefan cel Mare
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Eliade. Aș adăuga în această ordine de idei și pe Nicolae Tertulian cu al său Georges LukÆcs (paris, Le Sycomore, 1980), care întrunea toate calitățile unei bune editări și difuzări în intelighenția pariziană de atunci: autor marxist, revizionist, excomunicat de stalinism etc. Legată, în sfârșit, de tradițiile noastre sau mai exact de lipsa de tradiție în acest domeniu mi-aș aminti și de o vorbă a lui Goethe, care spunea că prezența este o puternică zeiță. Or, până în 1970-1972, criticii români
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
fiul Eudochiei (n. Didic) și al lui Pavel Vieru, țărani. Orfan de tată de la vârsta de un an și afectat din prima copilărie de o boală de plămâni, marcat de lipsuri materiale și de catastrofele istoriei (război, foamete, deportări, colectivizare, stalinism), urmează primele șapte clase în satul de baștină, școala medie la Lipcani (1950-1953) și Facultatea de Filologie și Istorie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, absolvită în 1958. Frustrat de trăirea plenară a vieții, recurge la mijloace compensatorii: rămânând
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
precum Petre Constantinescu-Iași, Stanciu Stoian, Lothar Rădăceanu, Lucrețiu Pătrășcanu (semnează Ion C. Ion), H. Silber (Andrei Șerbulescu), Ghiță Ionescu ș.a. Unii radiografiază regimurile fasciste, reliefând nocivitatea lor, dar se exersează și în elogierea, mai mult sau mai puțin deschisă, a stalinismului. Realităților culturale, economice și sociale din Uniunea Sovietică li se consacră numeroase articole, chiar și un număr tematic (13-14/1934). Partea de ideologie rămâne substanțială și după 1935, dar frapează mai puțin, în condițiile în care, revenindu-se la formatul
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
Rocher, 2006]) și Communisme en France (Comunismul în Franța [ICES/Cujas, 2007]). Secvențele: Comunismul în chestiune; Momente cruciale: 1789-1871: Revoluțiile franceze; 1917-1922: Revoluția din Octombrie. Articole în dicționar: Adeziune; Asia; Bolșevic/bolșevism; Război civil; Omul nou; Internaționale; Lenin; Leninism/marxism-leninism/stalinism; Marx-Engels; Mișcarea comunistă internațională; Rivalități comuniste; Partid/partid-stat; Proces; Revoluționari ruși; Strategie/tactică; Teroare; Tito. BRICE COUTURIER, profesor de științe politice la Universitatea Marne-la-Vallîe și producător la France Culture (emisiunile „Dorință de Europa”, „Cauza comună”, „Contraexpertiză” și „Boabe de măcinat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
propunând renunțarea la numele de Partid muncitoresc social-democrat din Rusia și înlocuirea lui cu cel de Partid Comunist Bolșevic, aceasta pentru a rupe cu „revizioniștii” și cu „oportuniștii” ostili violenței revoluționare - menșevicii, socialiștii revoluționari, social-democrația*. Sub diverse etichete - luxemburgism, troțkism*, stalinism, bordighism, gramscism, castrism, guevarism, maoism*, ciuce nord-coreean - „comunismul a trasat astfel o frontieră între reformist și revoluționar care, pentru Lenin, „extinde recunoașterea luptei de clasă până la recunoașterea dictaturii proletariatului”. Dar nici o acțiune politică, fie ea și extremă, nu este suspendată
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
marxistă a politicii, considerând că „în Peru nu există o burghezie progresistă, cu o sensibilitate națională, care să se poată proclama liberală și democratică”. Mariategui extinde această analiză la întreaga Americă Latină: revoluția latino-americană nu va putea fi decât socialistă. Stalinism, front și antifascism începând din 1934, IC abandonează linia sa sectară „clasă contra clasă” și inițiază strategia sa antifascistă, implicând colaborarea comuniștilor cu forțele democratice și moderarea discursului său. Această politică este impusă de situația europeană și nu ține cont
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bufonii venali și plebeieni care s-au resemnat să cânte osanele regimului din pur oportunism, și poate pentru a li se ierta eventualele compromisuri făcute înainte de război cu extrema dreaptă. Mai mult sau mai puțin, toți intelectualii care au servit stalinismului în țările democrației populară aparțin uneia sau alteia din aceste patru categorii. în cartea lor Marșul spre putere al intelectualilor, Gyorgy Konrad și Ivan Szelenyi scriu că, în Europa Centrală „ideologii”, polițiștii și tehnocrații au nevoie unii de alții, logicele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Billancourt la disperare” și impută aceste „dezvăluiri” revoluției ungare din noiembrie 1956, chiar dacă și el condamnă înăbușirea acesteia de către Armata Roșie*. Totuși expediția franco-britanică în Canalul de Sucz și luptele decolonizării permit multora din acești intelectuali să treacă direct de la stalinism la tiermondism, fără a-și mai avea a pune întrebări asupra cauzelor orbirii din trecut. „A fost nu atât o schimbare a stării de spirit cât un transfer de jurământ de credință”, scrie Tony Judt. Foștii staliniști reconstruiesc astfel o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
după 1953. Teatru de Stat Evreiesc, GOSET, este închis, publicațiile în indiș și asociațiile scriitorilor sau ale altor creatori evrei sunt interzise, iar tema holocaustului va fi tabu până în 1961, când Evtușinko publică poemul său Babi Yar. Ultimii ani ai stalinismului, cu propaganda antisemită stimulată de el - deghizată în „anticosmopolitism” și „antisionism” - șovină și antioccidentală, sunt funești pentru expresia literară și artistică. „Dezghețul” Perioada numită „dezgheț” începe în 1954, cu publicarea nuvelei eponime a lui Ehrenburg, și ea avânt ca urmare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și în democrațiile populare, ci și mișcarea comunistă internațională, a încercat, în cursul anilor 1953-1964, să reformeze sistemul inaugurând practici noi. Cauzele și premisele destalinizării, 1953-1955 începând cu 1930 și încă și mai mult în anii celui de-al doilea stalinism (1945-1953), toate resorturile decizionale sunt confiscate de un om care întruchipează, el singur, legitimitatea puterii. La moartea lui Stalin*, grupul conducător* condamnă într-un singur glas cultul personalității și încearcă să doteze sistemul cu o nouă legitimitate optând pentru principiul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Iar cenzura rămâne foarte prezentă: dacă, în noiembrie 1962, lui Alexandr Soljenițîn i se permite să publice O zi din viața lui Ivan Denisovici, care descrie viața cotidiană a unui deținut în Gulag și constituie o piesă de acuzare contra stalinismului, în schimb Boris Pasternak este exclus, în ostombrie 1958, din Uniunea Scriitorilor pentru a fi lăsat să i se publice în Occident Doctor Jivago, și nu i se va permite să meargă la Stockholm pentru a primi premiul Nobel care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Gabriel Cohn-Bendit publică Stângismul, un remediu pentru boala senilității comunismului, un răspuns dat a posteriori textului lui Lenin. Denumirea trimite acum la noi practici în raporturile sociale și la o concepție a politicii care, în confuzia ideologică, amalgamează adesea leninism, stalinism, troțkism, maoism, castrism și anarhism. Radicalitatea ieșită din Mai 1968* propovăduiește un mod de viață alternativ care dă naștere unor forme de contra-cultură: viața în comunitate, refuzul societății de consum, respingerea fenomenelor de oprimare specifice care dau naștere mișcărilor feministe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
libertatea de gândire, de expresie și cea a religiei*. Opere critice la adresa trecutului stalinist, ca filmul Căința al georgianului Abuladze sau romanul Copiii de pe strada Arbat al rusului Rîbakov se bucură de o largă difuziune; sunt reabilitate celebre victime ale stalinismului - Zinoviev, Kamenev și Buharin; asociația Memorial, centru de cercetări asupra terorii* și a Gulagului* este autorizată să funcționeze cu începere din ianuarie 1989; iar Andrei Saharov, principal disident* din exilul* interior, se poate reinstala la Moscova. Pe plan politic, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
avea la bază o ideologie scientist-mesianică bine structurată și un partid de revoluționari de profesie - elemente fundamentale de care momentul iacobin al Revoluției Franceze nu dispunea - fapt care n-a întârziat să ducă la apariția prototipului regimurilor totalitare. LENINISM/MARXISM-LENINISM/STALINISM Leninismul este înainte de toate un model teoretic al revoluției* din Rusia, așa cum se degajă din ansamblul scrierilor lui Lenin* dintre 1899 și 1923 (45 de volume în ediția franceză a Operelor sale). Acest model se referă la ideologie*, la organizare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
europene. între 1963 și 1975, cel de-al doilea război din Vietnam* este o nouă ocazie pentru comuniști de a se regrupa în mari fronturi* unite, sub flamura unui antiamericanism care nu mai e stânjenit de nevoia vreunei protecții împotriva stalinismului, beneficiind și mai mult de ostilitatea față de politica Washingtonului, flamură agitată și de o contracultură care contaminează SUA și apare ca un gaj al modernității. Comuniștii mențin cu fermitate noțiunea de „război just”, opunându-se atât contestației Peace and Love
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
interpretarea propusă de filosoful polonez Leszek Kolakowski în monumentala sa Istorie a marxismului nu se pare a fi deosebit de stimulantă. Combătând atât teza responsabilității imediate, cât și pe cea inocenței radicale, Kolakowski detectează în textul marxian o „logică internă” căreia stalinismul* nu-i era consecința obligatorie dar constituia, în ciuda a tot și a toate, o ieșire posibilă. Această interpretare, care coincide în multe privințe cu cele ale lui Karl Popper, Hannah Arendt sau Claude Lefort, evidențiază prezența în opera lui Marx
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ar fi ingrozit să constate soarta pe care i-o rezervă acum cea mai mare parte a universităților din Occident: aceea aunui autor respectabil care se cuvine a fi studiat, cam ca un Aristotel sau un Montesquieu. MARXISM-LENINISM → LENINISM/MARXISM-LENINISM/STALINISM MIȘCAREA COMUNISTĂ INTERNAȚIONALĂ începând din 1919, mișcarea comunistă a fost gândită într-o dimensiune mondială și a fost organizată în consecință: Internaționala Comunistă* (IC) a fost constituită ca un pact mondial al revoluției. Dizolvată în 1943, IC a fost parțial
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comunist este acum obligat să se poziționeze în raport cu una din cele două tabere, iar în sânul anumitor partide apar fracțiuni maoiste*. în vreme ce conflictul chino-sovietic* capătă proporțiile unui conflict militar interstatal, cu incidentele de pe Ussuri din 1969, unele partide europene critică „stalinismul” sau „aventurismul” chinezilor și încearcă să imprime o evoluție unitară dispozitivului MCI. în noiembrie 1969, PCI reclamă însă „deplină autonomie” a PC în raporturile cu Moscova. în 1966, apoi în 1971, 1973 și 1975, PCI, PCF* și PC Spaniol critică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Teroare*. Bilanțul acesteia va fi cumplit: 70% din membrii Comitetului Central aleși în 1937 sunt eliminați în mai puțin de doi ani, 80% din membrii intrați în partid în 1920-1921 sunt epurați sau eliminați în 1937-1938. După 1945, în contextul stalinismului triumfător al anilor 1946-1952, partidul se confruntă cu jdanovschina, apoi cu Războiul Rece*, supus unei noi uniformizări ideologice și unei epurări limitate. Natura partidului: spre emergența unei caste privilegiate? Existând încă din primii ani ai regimului, acest sistem se întărește
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
obține decât 15 deputați la alegerile legislative din iunie 2007. Totuși, comunismul, ca ideal, ca cultură politică, fie ea și degradată, ca atitudine socială, ca loc vrăjit de aducere-aminte, dăinuiește și continuă să influențeze stânga franceză. PARTIDUL COMUNIST ITALIAN DE LA STALINISM LA îNTOARCEREA LA DEMOCRAȚIE Partidul Comunist Italian (PCI) prezintă o cvadruplă originalitate: născut în 1921 dintr-o sciziune cu socialismul, hotărăște, șapte decenii mai târziu, să-și respingă identitatea comunistă pentru a se transforma într-o nouă organizație afiliată la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-lea Congres al PCUS*, destalinizarea* este, într-o primă perioadă, refuzată de Togliatti. Sub presiunea altor conducători și a publicării „raportului secret” al lui Hrușciov* în presa occidentală, el îi predă în iunie 1956 revistei Nuovi argomenti o analiză a stalinismului și o pledoarie pentru o autonomie sporită a partidelor comuniste, care marchează o incontestabilă originalitate în cadrul mișcării comuniste internaționale*. Totuși, el aprobă și chiar solicită intervenția sovietică împotriva Revoluției maghiare* în toamnă. Iar la sfârșitul lui 1956, al VIII-lea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și strategiile acestor partide se rezumă la câteva elemente puternice: marxismul* - cel al tânărului Marx* și al Manifestului - rămâne principalul punct de referință. Utopia* comunistă este și-acum acceptată ca ideal, deși eșecul modelului sovietic este afirmat ca fiind definitiv. Stalinismul este condamnat, dar natura totalitară a leninismului este trecută sub tăcere. Cultura muncitorească este abandonată, ca să se țină seama de mutațiile sociale în curs. Definindu-se ca anticapitaliste*, antiimperialiste, pacifiste, antifasciste și antirasiste*, aceste partide propun reconstruirea stângii în jurul unui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]