256,150 matches
-
pusă pe seama reînvierii naturii ca un șoc al schimbării timpului, ca o halucinație primăvăratică... Există în această poveste ca și în toate celelalte frumoase pagini care creează o atmosferă adecvată răsfrângerilor imaginarului. Imagini datorate unui poet al naturii: „e o stare fecundă în aer, plesnesc frunzele în taina mugurilor cenușii...” Brăilean prin adopție, Vasile Datcu iubește orașul cu case frumoase, cu oameni imaginativi și păstrători ai unor povești stranii dintr-un trecut îndepărtat, „viața faimoasei Brăile adormită în legende”, din vechea
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
fi menținut doar pe poziția cititorului prudent entuziasmat. Ceea ce nu aș traduce cu neîncredere sau teamă, ci dimpotrivă. Cu neîndeajunsa mea pregătire să contribui la demonstrarea și prelungirea prin cercetare, a valabilității ceremonialului de argumente, dezinvolt rostit de specialiști, în stare să le fi nuanțat prin maturitate, opțiunea orientării: „Manuscrisele românești cuprind file surprinzătoare prin diversitatea tematică și extinderea temporală sau geografică a legăturilor culturale pe care le mărturisesc. Pentru cititorul obișnuit (care nu este preocupat de filiația manuscriselor, de istoria
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
o oboseau reproșurile lor, veșnic considerau că a-i cere lui Mario să guste noile bomboane însemna să abuzeze de bunătatea lui. Firește că dacă n-avea chef, dar nimeni nu-i merita încrederea în afară de el, părinții nu erau în stare să aprecieze o aromă diferită. Îi oferea bomboana parcă implorându-l, dar Mario înțelese dorința care-i tulbura glasul, acum îl învăluia cu o strălucire care nu provenea de la lună, și nici măcar de la Delia. Puse paharul cu apă pe pian
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
iau foc de la perdele,/ Luminile se-așează lin pe scaun,/ Din cratițe bea lapte prins un faun,/ Nasturii cad subțiri de la cămașă,/ Bucătării încinse, pătimașe...” (Elegie). Acest miraj amintind pictura flamandă al unui concret similireal (de facto opus realului, în stare polemică cu cel din urmă) apare amplificat de renunțarea la factorii ce l-ar putea contraria, la „idei” și la „iluzii”. Așadar o cochetărie antiintelectualistă: „Sînt sticle cu toracele îngust/ Și umeri transparenți neluate-n seamă/ De cei ce au
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
nu știu,/ dar Luna zău, aș pune-o într-un cuier/ să nu se mai miște tradițional/ și aș descărca într-însa o carabină Manlicher” (Puțin alcool). Un melanj de suavități și durități divulgă procesul în curs, de disoluție a stării benefice a lumii, de tranziție a ei spre demonie, antitezele indicînd dezumanizarea ce sta să se dezlănțuie: „Nici mîna mea n-a găsit sînii acelei prințese/ afară de mușchi lin pe stîncă;/ poate că purtînd mănușe cu solzi de fier/ n-
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
supusă”!) a fost scrisă într-o singură zi, de nu cumva asistăm încă, uluiți, la elaborarea ei... Cercul - obsesie a stihurilor sale - poate fi luat ca emblemă a profilului poetic meivănescian: în orice punct ți-ai opri ochiul, întâlnești aceeași stare de spirit, aceeași lume, aceeași înălțime ideatică. Ca orice serie de texte poetice de o asemenea importanță, cea a lui Mircea Ivănescu vădește și o serioasă doză de sfidare, ea forțează cu delicatețe și tenacitate gustul lectorului. De o fascinantă
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
le vor colora lor viziunea”. Putem să micșorăm liniștiți aceste „otrăvuri” mărturisite de mopete. Am încercat să extind aceste „vinovății”, atât de puțin evidente la puținele sale exprimări publice. Într-o convorbire din „Vatra”, Mircea Ivănescu expediază într-o paranteză stările sale de spirit la vremea debutului, în care vor fi contat Matei Călinescu, Petre Stoica, A. E. Baconsky și alții - citez cu prudență numele, poetul mărturisește că: „Eu însumi am suferit pe vremea aceea - dar interesează asta pe cineva? - de
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
El alătură măreția frigului (ca să citez titlul unei culegeri de poeme a lui Nichita Stănescu, editată în 1972) de o altă grandoare - cea a catedralelor! Pe de-o parte, durata construcției tulbură imaginația generațiilor omenești; pe de alta, excită imaginația starea șantierului ale cărui ziduri nu înceteză să se înalțe către un acoperiș previzibil în viitor. Este un schelet ideal al frigului, din al cărui străfund poetul își răstoarnă încet capul pe spate pentru a se prăbuși în cer: „catedralele se
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
linie descendent-pesedistă, următorul mare și definitiv reformator al sistemului educațional românesc apărut pe sticla MegaVisionului meu, este Domnul Alexandru Athanasiu, care a spulberat orice urmă de logică a cuplului Marga-Andronescu și a reușit în doar câteva zile să creeze o stare generală de spirit la dăscălime pliată perfect pe momentul „capacitate-bacalaureat”. Pentru domnia sa, cu o experiență anterioară într-un ministeriat al muncii și protecției sociale înălțător reverberând în sufletul batjocuriților de Pandora, a fost un fel de șotron să pună la
Reformele athanasiene by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13445_a_14770]
-
Dumnezeu”, și-atât. Mult mai târziu, vor căpăta denumiri, specializându-se... Astfel, avem numiții Af, Hema, Kețef, Meșhit, Mahale, - lăsând de o parte sublima ierarhie... Gabriel, Mihail etc. Spre deosebire de creștinism, iudaismul vede, așadar, o imanență naturală în rău, nu o stare divină (perfecționistă) prin revolta pedepsită, cândva, pentru trufia îngerilor. Diferență adâncind și mai mult una de alta cele două religii... „Principalul leac - citim la pagina 115 - ce trebuie opus amăgirilor lui Satan... nu este altul decât Tora (direcția de bază
Situația îngerilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13456_a_14781]
-
ample sau lapidare ce s-au adunat de-a lungul timpului în zeci de carnețele. Viața mea stă stivuită în pagini peste pagini. Greutatea amintirilor nu-mi deformează bloc-notes-urile. Doar sufletul. Comentarii nostime sau cinice. Care nasc altele și altele, stări, refugii, disperări. Așa că-l înțeleg pe Krapp în exercițiul lui obsesiv de a-și pune sub lupă trăirile din trecut și de a-și asculta, ca într-un ritual perfect al inactivității, analizele ce le însoțesc. Eu am carnete, el
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
au venit pe un teren pregătit cu enormă răbdare și cu responsabilitatea cu care își construiește cariera un mare actor. Drumul acesta spre performanță trebuie întotdeauna vegheat și punctat de inteligența unui/unor regizor/regizori mare/mari, care să observe starea actorului, să știe să aștepte momentul cel mai bun pentru o anumită apariție, rol, exercițiu, experiment, să știe să dozeze așteptarea și să-l pregătească pe actor pentru întîlnirea cu rolul “acela”, atunci și nu altădată. Asta a făcut Alexandru
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
și se întregesc în tot ce ține de uman, zi și noapte. Sau invers. Asta nu se mai întîmplă des. Teatrul nu mai este pentru mulți ca un mod de a fi sau însăși rațiunea existenței. Nu mai există timp, stare și interes pentru astfel de întîlniri artistice, umane, spirituale. Cu împliniri și neîmpliniri. Repetițiile, ca și viața, sînt expediate. Nu generalizez, desigur. Teatrul Act este un spațiu al artei în care întîlnirile sînt posibile. Acolo poți coborî într-o seară
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
trasează un drum dificil, riguros, definind o altă manieră de a simți o replică, o poveste, de a structura tensiunea și emoția dinăuntru personajului. Și toate astea la vedere, în timpul real în care se întîmplă un gînd, un gest, o stare, cu ochii și respirația spectatorilor foarte, foarte aproape. E un exercițiu pe care au încercat să-l descopere, să-l înțeleagă și apoi să-l practice regizorul Alexandru Dabija și actorul Marcel Iureș la Teatrul Act. Nu e simplu, pe
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
verificabile. Oricât te-ar oripila ideea randevuului cu aceea cu coasa, care te răpește dintr-o lume pe loc devenită minunată, dintre semeni numaidecât simțiți dragi și în cel mai nepotrivit moment, gândul de a trăi decenii și decenii în stare de legumă nu te atrage. Campania care se duce în zilele noastre în țări cu înaintată conștiință civică pentru oficializarea eutanasiei în cazuri precizate, din motive bine stabilite medical, la manifesta voință a bolnavului dovedește, dacă mai era cazul, că
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
de fotbal este destul de ciudat pentru mine oricât mi-a dat de înțeles că e vorba de patriotism și chestiuni sentimentale. Nu cred că un general de armată, chiar și avansat în grad la arma „sport”, n-ar fi în stare să priceapă diferența dintre 200 și 1.000.000 de dolari. Apoi, brusca împăcare cu Richelieu-ul fotbalului românesc, Mircea Sandu, după destule momente cărora nu le spun pe nume, mi se pare cam dubioasă, fără să mai pun la socoteală
Știri Sportive by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13462_a_14787]
-
noutăți, opoziția i-a luat pentru prima oară fața premierului. Am serioase îndoieli că românul de rînd are insomnii din cauza corupției baronilor locali ai PSD, dar sînt convins că el a ajuns la exasperare constatînd că aceștia nu sînt în stare să-l apere de spaimele lui cotidiene: prețul hranei, al medicamentelor și al întreținerii. La noi corupția nu e privită drept un păcat, ci ca un semn de putere de foarte mulți dintre alegători. Toți avem nevoie de o pilă
Cum așteaptă românii altceva decît corupția by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13480_a_14805]
-
La noi corupția nu e privită drept un păcat, ci ca un semn de putere de foarte mulți dintre alegători. Toți avem nevoie de o pilă, de o relație și trebuie să dăm ceva ca să căpătăm altceva. Cine e în stare să dea și să primească mai mult, fără să-l sîcîie legile, e un om de încredere, fiindcă știe cum se face asta și nu se bagă nimeni peste el. Dar, dacă omul de la fața locului, baronul meu, nu-și
Cum așteaptă românii altceva decît corupția by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13480_a_14805]
-
nu-și rezolvă decît treburile lui, iar pe mine mă lasă cu ochii în soare, ce să mai aștept de la el? Omul obișnuit vrea să aibă cui se plînge, ca să-l scoată din belea. Și, dacă puterea nu e în stare s-o facă, se reorientează și el. Bate la ușa celui care i se pare mai puternic dintre cei care îi fac promisiuni. Or, în mitologia alegătorului faptul că Stolojan și Băsescu, oameni hotărîți, îi promit împreună că îi vor
Cum așteaptă românii altceva decît corupția by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13480_a_14805]
-
de la 1947 încoace, iar morala contextuală este adeseori, din păcate, opusă celei textuale. Antologia Der Politische Diskurs in Rumänien, aide-mémoire, roman istoric și tratat de stilistică, ne privește pe toți. Cît despre politicienii de astăzi, care nu mai sînt în stare să construiască o frază corectă și coerentă, ar trebui să o citească măcar ca lecție de retorică. Dar politicienii de astăzi, ca și cei de ieri, vorbesc, nu citesc! Un “om recent” din Hinterland eși Alexandru Mușina a rămas în
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
și o voluptate ascunsă și periculoasă a jocului profan. Cea de-a doua categorie de lucrări folosește ca suport lemnul, mai exact scîndura, și duce economia de semn plastic pînă aproape de gradul zero. Lăsat în cea mai mare parte în starea lui brută, cu textura, nervurile și accidentele sale, panoul de lemn este simultan suport și expresie, material inert și depozit de sensuri latente. Pictorul cade aici subit în beția vidului și în fascinația geometriei. O grafică sumară, însoțită din cînd
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
dacă n-a făcut-o deja, pe foarte mulți. Poeme în doi este un poem de dragoste secvențial, fragmentat în mici episoade vizuale („te privesc ca să te învăț”), căci ochiul înregistrează neobosit detaliile simple dar semnificative din care extrage o stare sau dimpotrivă pe care le pune în relație reflexivă cu un sentiment. Poemele sunt, din această cauză, cumva statice, căci privirii obsedată de atingere (uneori mediată de oglindă) nu pare să-i scape aproape nimic din ce ar putea fi
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
moarte sau măcar să piardă o anume aderență cu literarul și să nu mai realizeze îndepărtarea. Andrei Peniuc scrie simplu, direct, din doar câteva versuri, fără volute retorice, fără prea mulți tropi, de fapt, niște notații continue a unor gesturi, gânduri, stări decupate astfel din cotidian. Singurătatea, tristețea, frica, lipsa și nevoia de comunicare cu ceilalți sunt stările acestei poezii scrise în cheie minimalistă, cu un lexic redus și fără pretenția de a explora, necum a epuiza, starea respectivă. De aceea poemele
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
Peniuc scrie simplu, direct, din doar câteva versuri, fără volute retorice, fără prea mulți tropi, de fapt, niște notații continue a unor gesturi, gânduri, stări decupate astfel din cotidian. Singurătatea, tristețea, frica, lipsa și nevoia de comunicare cu ceilalți sunt stările acestei poezii scrise în cheie minimalistă, cu un lexic redus și fără pretenția de a explora, necum a epuiza, starea respectivă. De aceea poemele se succed scurt, aproape identice, într-o înșiruire secvențială nesfârșită, fără titluri. La un moment dat
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
a unor gesturi, gânduri, stări decupate astfel din cotidian. Singurătatea, tristețea, frica, lipsa și nevoia de comunicare cu ceilalți sunt stările acestei poezii scrise în cheie minimalistă, cu un lexic redus și fără pretenția de a explora, necum a epuiza, starea respectivă. De aceea poemele se succed scurt, aproape identice, într-o înșiruire secvențială nesfârșită, fără titluri. La un moment dat, Andrei Peniuc face și el un timid pas înspre ideea utilitaristă a lui Urmanov. Discursul poetic încearcă să întrețină un
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]