1,401 matches
-
fost descoperite 18 figurine feminine, sculptate în corn de ren sau în lignit. Cele mai multe prezintă o perforație, fiind purtate, probabil, ca pandantive. Una dintre figurine este interesantă prin aluzia schematică a capului, sânilor și gambelor, care diferă net de alte statuete. Nu este vorba de o operă neterminată, așa cum s-ar putea crede, ci de o geometrizare extremă a formelor. Același sit a livrat și o gravură feminină grosier modelată, având extremitățile și capul schematic redate, iar sânii reprezentați doar prin
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
sânii reprezentați doar prin două cercuri (J. Hahn, 1995). Putem aminti și un pandantiv descoperit în peștera Rytiŕská (Moravia), constând dintr-o baghetă de os, la care doar sânii sunt marcați (J. Jelinek, 1988), nu și fesele, așa cum sunt majoritatea statuetelor magdaleniene, pandantivul amintind în acest caz de exemplarele gravettiene de la Dolni Vestonice (Moravia). Situl de la Neuchatel (Elveția) a livrat trei pandantive antropomorfe, realizate din lignit. Unul dintre ele prezintă o perforație biconică și striuri orizontale pe spate, pe genunchi și
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
situri, care sunt de ordin tehnic sau stilistic, aceste reprezentări par să exprime o idee comună, a cărei semnificație încă ne scapă. De aceea, și ipotezele privind această semnificașie sunt numeroase. H. Delporte (1979) a inventariat cinci posibile ipoteze: 1. Statuetele sunt imaginea realității. E. Piette (1907) considera că aceste statuete, în particular capul de la Brassempouy, sunt veritabile portrete ale femeii paleolitice. 2. Reprezintă idealul estetic. Pentru J. V. Zelizko (după H. Delporte, 1979), aceste figurații, cu tendință de obezitate, constituie
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
par să exprime o idee comună, a cărei semnificație încă ne scapă. De aceea, și ipotezele privind această semnificașie sunt numeroase. H. Delporte (1979) a inventariat cinci posibile ipoteze: 1. Statuetele sunt imaginea realității. E. Piette (1907) considera că aceste statuete, în particular capul de la Brassempouy, sunt veritabile portrete ale femeii paleolitice. 2. Reprezintă idealul estetic. Pentru J. V. Zelizko (după H. Delporte, 1979), aceste figurații, cu tendință de obezitate, constituie idealul frumuseții paleolitice. El arăta că, la numeroase populații, proporțiile
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
Petrkovice, pentru alții cea cu proporții semnificative. Această ipoteză a idealului estetic personal este în acord cu marea variabilitate figurativă, observată la Brassempouy sau Dolni Vestonice, dar și la Kostenki, Mezin sau Malta. Pentru H. Klaastsch (după H. Delporte, 1979) statuetele exprimă mai mult decât un ideal estetic, unul erotic, dezvoltarea erotismului fiind legată de expresia carnală. 3. Reprezentările sunt legate de imaginea fecundității. O serie de autori, printre care H. Begöuen (1958), pornind de la comparațiile etnografice, au insistat asupra faptului
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
mai mult decât un ideal estetic, unul erotic, dezvoltarea erotismului fiind legată de expresia carnală. 3. Reprezentările sunt legate de imaginea fecundității. O serie de autori, printre care H. Begöuen (1958), pornind de la comparațiile etnografice, au insistat asupra faptului că statuetele feminine, în particular cele gravettiene, sunt imagini ale fecundității. După ei, imaginea fecundității apare în egală măsură la figurațiile animale, cu reprezentări de femele gravide, întrezărindu-se un fel de „sincretism”, care asociază într-un același mit și într-o
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
măsură la figurațiile animale, cu reprezentări de femele gravide, întrezărindu-se un fel de „sincretism”, care asociază într-un același mit și într-o expresie paralelă, fecunditatea umană și cea animală. 4. Figurează preotese. Cu toate că, la o mare parte din statuete, animația este nulă, statueta de la Sireuil sau una din statuetele de la Gagarino au brațele ridicate în sus în față, ca într-o rugă; aceleași poziții par să aibă unele reprezentări magdaleniene, precum cele gravate pe o baghetă de la Isturitz sau
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
cu reprezentări de femele gravide, întrezărindu-se un fel de „sincretism”, care asociază într-un același mit și într-o expresie paralelă, fecunditatea umană și cea animală. 4. Figurează preotese. Cu toate că, la o mare parte din statuete, animația este nulă, statueta de la Sireuil sau una din statuetele de la Gagarino au brațele ridicate în sus în față, ca într-o rugă; aceleași poziții par să aibă unele reprezentări magdaleniene, precum cele gravate pe o baghetă de la Isturitz sau placheta numită „Femeia renului
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
-se un fel de „sincretism”, care asociază într-un același mit și într-o expresie paralelă, fecunditatea umană și cea animală. 4. Figurează preotese. Cu toate că, la o mare parte din statuete, animația este nulă, statueta de la Sireuil sau una din statuetele de la Gagarino au brațele ridicate în sus în față, ca într-o rugă; aceleași poziții par să aibă unele reprezentări magdaleniene, precum cele gravate pe o baghetă de la Isturitz sau placheta numită „Femeia renului” de la Laugerie Basse. Amintim și vestita
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
care, prin modalitatea de a ține în mână un obiect, amintește de vestitele orante din Antichitate. 5. Sunt figurile strămoșilor. Teoria a fost propusă de O. Menghin (după H. Delporte, 1979) și s-a bazat exclusiv pe comparații etnografice - utilizarea statuetelor în ritualuri de invocare a strămoșilor. La unele triburi din Asia septentrională, sunt realizate mici sculpturi feminine - Dzuli, figurând prima femeie mitică, din care au descins toți membrii tribului. Dzuli sunt și spirite protectoare, cărora li se aduc ofrande. Sunt
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
având urme de pigmenți, coafuri (Willendorf, Brasempouy etc.) sau diferite podoabe reprezentate (Kostenki I, Malta etc.)? Ipoteze, inspirate sau nu din cele anterioare, au fost emise și după anii ′80, precum cea a lui P. Russel (1993), ce consideră aceste statuete simple modele feminine, invocând asemănări între figurina de la Dolni Vestonice și una din tinerele desenate de Rubens sau între dama de la Lespugue și Eva lui Van Eyck sau cea a lui D. Guthrie (1984), ce le consideră echivalentul paleolitic pentru
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
desenate de Rubens sau între dama de la Lespugue și Eva lui Van Eyck sau cea a lui D. Guthrie (1984), ce le consideră echivalentul paleolitic pentru Playboy, sau primele imagini erotice ale umanității. E. Trinkaus (2005), luând ca exemplu cunoscutele statuete de la Willendorf și Dolni Vestonice, arată că ele sunt reprezentări realiste ale unor femei obeze și că aceste „fat ladies” (p. 269) ilustrează un model comportamental mixt, implicând mobilitate la distanșă, niveluri ridicate ale activităților fizice și variate niveluri de
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
comportamental mixt, implicând mobilitate la distanșă, niveluri ridicate ale activităților fizice și variate niveluri de stres, combinate cu perioade de abundență și sedentarism, ce favorizează acumularea caloriilor și apariția acestui tip de obezitate. J.-P. Duhard (1993) identifică în aceste statuete femei gravide, în acest caz ele fiind un simbol nu al fecundității, ci al fecundației. Aceeași semnificașie - de femei gravide - le-o atribuie și P. Plumet (2006), aducând drept argument numeroase statuete ale populațiilor arctice. R. White și M. Bisson
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
obezitate. J.-P. Duhard (1993) identifică în aceste statuete femei gravide, în acest caz ele fiind un simbol nu al fecundității, ci al fecundației. Aceeași semnificașie - de femei gravide - le-o atribuie și P. Plumet (2006), aducând drept argument numeroase statuete ale populațiilor arctice. R. White și M. Bisson (1998), în urma studiului unui ansamblu de 15 statuete, la care se adaugă comparația cu populațiile arctice actuale, consideră că ele sunt în strânsă legătură cu practici și ritualuri ale șamanilor, menite să
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
un simbol nu al fecundității, ci al fecundației. Aceeași semnificașie - de femei gravide - le-o atribuie și P. Plumet (2006), aducând drept argument numeroase statuete ale populațiilor arctice. R. White și M. Bisson (1998), în urma studiului unui ansamblu de 15 statuete, la care se adaugă comparația cu populațiile arctice actuale, consideră că ele sunt în strânsă legătură cu practici și ritualuri ale șamanilor, menite să asigure înmulțirea și perpetuarea grupului. În plus, simplificarea sau eliminarea unor părți ale corpului, precum brațele
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
cu „revoluția neolitică”. În concluzie, societățile gravettiene ar fi putut dezvolta elemente ale unui sistem religios tipic neoliticului. Aceste elemente ar fi: echivalența între fecunditatea femeilor și fecunditatea naturii, o sacralizare a vieții sexuale, o mitologizare a misterului procreației. Prezența statuetelor de femei în vârstă (Kostenki XIII, Gagarino) și asocierea femeii și bovideului (Laussel, Tursac, PechMerle) oferă conform aceluiași autor analogii cu iconografia din Orientul Apropiat. Sensul sexual al acestor statuete este subliniat de exagerarea sânilor, feselor și triunghiului pubian, în timp ce
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
sacralizare a vieții sexuale, o mitologizare a misterului procreației. Prezența statuetelor de femei în vârstă (Kostenki XIII, Gagarino) și asocierea femeii și bovideului (Laussel, Tursac, PechMerle) oferă conform aceluiași autor analogii cu iconografia din Orientul Apropiat. Sensul sexual al acestor statuete este subliniat de exagerarea sânilor, feselor și triunghiului pubian, în timp ce benzile geometrice, prezente pe unele exemplare (ce ar putea reprezenta elemente vestimentare), nu acoperă ci, mai degrabă, subliniază nuditatea. C. Gamble (1982) a propus un context socio ecologic pentru fabricarea
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
exagerarea sânilor, feselor și triunghiului pubian, în timp ce benzile geometrice, prezente pe unele exemplare (ce ar putea reprezenta elemente vestimentare), nu acoperă ci, mai degrabă, subliniază nuditatea. C. Gamble (1982) a propus un context socio ecologic pentru fabricarea unor forme specifice - statuetele feminine -, care au fost găsite pe o arie geografică extinsă, din Franța până în Rusia, și par să fi fost prelucrate într-o perioadă delimitată temporal (26.000 - 23.000 B.C.). El a presupus că înaintea acestei perioade au avut loc
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
vânători-culegători și reorganizarea accesului la resursele de hrană. În aceste condiții, grupele și-au reorganizat și sistemele de alianță regională și și-au dezvoltat câteva mijloace pentru comunicarea acestor alianțe. Preluând ideea lui A. Leroi-Gourhan privind puternica standardizare a acestor statuete, C. Gamble sugerează că această standardizare a formelor statuetelor este parte a mijloacelor prin care grupele sociale stabileau și comunicau reorganizarea alianțelor necesare pentru existența socială și ecologică. Argumente pro și contra există pentru toate aceste ipoteze. De aceea, deosebit de
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
aceste condiții, grupele și-au reorganizat și sistemele de alianță regională și și-au dezvoltat câteva mijloace pentru comunicarea acestor alianțe. Preluând ideea lui A. Leroi-Gourhan privind puternica standardizare a acestor statuete, C. Gamble sugerează că această standardizare a formelor statuetelor este parte a mijloacelor prin care grupele sociale stabileau și comunicau reorganizarea alianțelor necesare pentru existența socială și ecologică. Argumente pro și contra există pentru toate aceste ipoteze. De aceea, deosebit de importante devin informațiile de natură arheologică, privind contextul descoperirii
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
este parte a mijloacelor prin care grupele sociale stabileau și comunicau reorganizarea alianțelor necesare pentru existența socială și ecologică. Argumente pro și contra există pentru toate aceste ipoteze. De aceea, deosebit de importante devin informațiile de natură arheologică, privind contextul descoperirii statuetelor. Datele sunt însă restrânse și nu înclină balanța pentru nici una din ipoteze. Ele au fost descoperite, în două cazuri, în apropierea unei vetre (Mayance și Petrkovice), în alte două cazuri la marginea așezării (Willendorf II și Mauern) și, într-un
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
două cazuri, în apropierea unei vetre (Mayance și Petrkovice), în alte două cazuri la marginea așezării (Willendorf II și Mauern) și, într-un caz, chiar în interiorul habitatului (Dolni Vestonice) (M. Otte, 1981). Pentru Tursac (H. Delporte, 1959), se știe că statueta era în proximitatea peretelui adăpostului, într-o zonă cu puține vestigii arheologice. În apropiere par să se fi aflat câteva resturi osteologice aparținând bizonului. Datele sunt similare pentru statueta de la Lespugue (R. de Saint-Périer, 1922) (lângă peretele peșterii, zonă cu
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
M. Otte, 1981). Pentru Tursac (H. Delporte, 1959), se știe că statueta era în proximitatea peretelui adăpostului, într-o zonă cu puține vestigii arheologice. În apropiere par să se fi aflat câteva resturi osteologice aparținând bizonului. Datele sunt similare pentru statueta de la Lespugue (R. de Saint-Périer, 1922) (lângă peretele peșterii, zonă cu puține vestigii) și cea de la Mauern (L. Zotz, 1955). I. Borziac (1998) a oferit câteva date mai detaliate despre statueta antropomorfă de la Cosăuți. Ea a fost identificată într-un
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
câteva resturi osteologice aparținând bizonului. Datele sunt similare pentru statueta de la Lespugue (R. de Saint-Périer, 1922) (lângă peretele peșterii, zonă cu puține vestigii) și cea de la Mauern (L. Zotz, 1955). I. Borziac (1998) a oferit câteva date mai detaliate despre statueta antropomorfă de la Cosăuți. Ea a fost identificată într-un complex de formă patrulateră, mărginit de bârne de lemn, ale căror amprente au putut fi identificate. În centrul său se afla o vatră cu un diametru de 1,5 m, din
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
fi identificate. În centrul său se afla o vatră cu un diametru de 1,5 m, din care lipseau oasele de animale. Autorul a presupus că, în aceste condiții, construcția putea avea o destinație rituală. La Kostenki 1 și 4, statuetele au fost identificate în interiorul unor mari construcții, probabil colective, depuse în mici fose axiale, unde se poate presupune că aveau loc activități cu caracter ritualic (P. Plumet 2006) Foarte interesante sunt observațiile din situl de la Malta, chiar dacă par interpretabile. Aici
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]