10,694 matches
-
cu ea: mă ascultă, îmi zâmbește, mă alintă, mă îngână. Jumătate de oră suntem doar noi doi în biserică, niciodată nu ne-am gândit că o să avem o casă atât de mare, cu policandre aurite, cu lumânări, cu broderii de stejar și covoare roșii. La 4.30 vin oaspeții. Lumea scrie bilețele cu nume de morți și de vii, apoi le înghesuie sub mâna ei dreaptă. Eu îi scriu că o iubesc, că mâine, negreșit, vin să-i dau "bună dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să-mi iau bănuții și să plec. Inima, ehei inima, ți-am spus eu odată, te știe de pe când învăța să numere pe sărite. Gata, nu dai pe nimeni afară, la gater cu ei. Vezi, miercuri am comandă, 100 dulapi stejar 4000/600/80. Reține, 4000/600/80. Vine Manolo cu tirul să-i ridice, hai scoate-ți putorile la treabă! Mama lor de onaniști! Noaptea, livada mânăstirii grădina Ghetsimani, cine pe cine sărută? Trapeza amintea despre o mirungere austeră, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în coarne, el... Ioaneeee! Protosinghelul salva fâșii de sfințenie din mijlocul necurăției. Icoanele descompuse, sub o stâncă, își dădeau duhul, focul dizolva tempera, chipurile se prelingeau peste pietre ca o poleire de curcubeu (pânza giulgiu pentru împachetat iluzii, ramele de stejar închideau cerc de foc în jurul aparențelor). Ioane, spune-mi cine m-a nenorocit? Tu îi spovedești în fiecare lună, tu stai la taclale cu ei, sigur știi cine-i spurcatul, siiiiigur! Să mi-l spui, Ioane, să mi-l spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de la consiliu sunt milostivi, domnișoara Cătălina-i muiere cu inimă largă și cu ce ai agonisit matale vom ridica alt locaș deasupra cenușii. Acum este vremea Utreniei, merg cu părinții în pădure să săvârșim slujba. Sfinția ta, întinde-te sub stejar până se face ziuă și om vedea ce este de făcut. Banii mei, cutia mea cu odoare! Ilarioane, Gherasime, unde sunteți, mă, unde sunteți? A trecut un ceas, de când i-am trimis să mi le aducă! Vedeți unde sunt! Banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
precum filele dintr-o carte descleiată. Pecețile călugăriei se ștergeau una câte una de pe hoitul obez. Gradele maiorului de securitate se exfoliau de pe epoleți foițe de ceapă; insignele, ca niște fâșii de inimă putredă, se scuturau a întomnare târzie. Sub stejar, un morman de oase: 19 cranii, vertebre, clavicule, coaste... groapă comună pe valea Bistriței, Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca, Solomon, Mihalache... Marcu maxilarul încleștat parcă a mușcătură de menghină, arcade desfăcute a secetă, ochi fumegând a tăciune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poarta asta de cetate și om vedea cine ne deschide: portarul cetății sau Însuși vodă... Spunând acestea, Gruia a cerut bastonul de la tata Toader. Și, așa cum i-a fost Înțelegerea cu Petrică, a bătut de trei ori În poarta de stejar. ― Cine bate În poartă cu atâta Înverșunare la așa un ceas târziu? - s-a auzit glasul prefăcut al lui Petrică. ― Oameni buni, măria ta. Deschide, că ne-a ajuns foamea și, ce e mai rău, ne omoară o sete - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și ar fi fost omorât în timpul unor lupte cu trupele de Securitate. Fănel îi scutură mâna bucuros de întâlnire, cu mâna lui aspră și vânjoasă, și stătu vreo jumătate de ceas de vorbă cu el la marginea pădurii, lângă niște stejari mari și bătrâni, cu crengile coborâte protector peste ei, în timp ce însoțitorii săi stăteau tăcuți la câțiva pași mai încolo, cu mâinile vârâte în buzunarele salopetelor muncitorești, decolorate și spălăcite se vedea bine de ploi și de îndelungată purtare. Pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În stejarii de alături o pasăre își striga numele. Rândunelele harnice săgetau văzduhul. Berzele din vârful unui stâlp de înaltă tensiune clămpăneau în liniștea înserării. Găinile cotcodăceau, curcanii tușeau, grăsunii guițau ca protest la unele intenții ale stăpânilor. Un păun suna alarma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vedea de meserie, bucuros că a scăpat și de data asta; în timp ce domnul Vasile transfera în damigenele din cramă tării cu damfuri de pergamute și licori de Cotnari și Bucium ce au prins cămașă la doagă de dud și de stejar". La această cea mai recentă culegere din prozele sale scurte, constatăm că Emanoil Rei a găsit formula perfectă de a-și petrece partea a treia a vieții pe aceleași coordonate ale dascălului, făcând în continuare educație, risipind în jurul său cunoștințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de desfășurare, în plină derulare? Întoarce-te, Stăpâne, cu fața către mândra noastră țară și izbăvește-o de urgia ce va să vină asupra ei! se ruga riga Sobieski în goana cailor și a zvonului de zurgălăi. Din apropierea codrului de stejari răzbăteau urlete fioroase ale haitelor de lupi înfometați. Crivățul sufla cu putere peste întinderile înghețate ale Siretelui de Sus. Către dimineață, cete sprintene de călăreți ropceni au încercuit dealurile de la Brădetul Ropcii pentru a pune stăpânire pe pușcile cele mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mantia pufoasă pentru îndelungata hibernare. Vânturile cumplite mânau nouri de zăpadă zile și nopți de-a rândul și le nămețeau în dune nesfârșite prin toate văile, pe toate drumurile, chiar și pe șoseaua crăiască Cernăuți-Suceava. Gerurile năprasnice crăpau fagii și stejarii în pădure și oul corbului în cuibul din vârful bradului de pe creasta dealului. Cu toate vitregiile naturii, deși cu vizibilă lentoare, viața își urma cursul firesc: lumea se veselea, femeile nășteau, bătrânii mureau. Dis-de-dimineață, flăcăii rupeau cărări către pădure, copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
numai piele și os, încât nici păduchii din rupturile de pe el nu mai aveau ce suge, dar totuși întreg la trup, întreg la minte și cu neamul întregit. Și-a revenit destul de repede că era tare ca un ciot de stejar, oțel curat, nu alta și încet-încet a reușit să-și pună moara pe măsele că nu era acuma vreme bună de murit ori de lâncezit, ci prielnică de muncit și dănțuit în hora mare. Mai întâi, a reparat digurile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
apa pe ulucul de la Iazul Morii și oamenii s-au schimbat după vreme și după vremuri. Pentru mulți Ropcea a rămas doar un simplu toponim înscris în actele de identitate sau o duioasă și dureroasă amintire a unei cruci de stejar de pe care timpul a îndepărtat toate înscrisurile, dar a conservat cu grijă numele de Emanoil. * * * Da' ce-i cu tine, bărbate, tu nu mai dormi? că de-aseară și până în miez de noapte ai ieșit de câteva ori afară... Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pământ la temelie și cuiburi de rândunele sub streașina joasă. Lipsea și grădina, și livada, și fântâna, și Iazul Morii. Și casa bunicilor Manole și Manoloaia lipsea de la locul zbenguielilor cu ceata de verișori din frageda copilărie. Nici crucea de stejar a bunicului din cimitirul de Peste Apă nu a rezistat timpului și nici mormântul nu s-a putut identifica. Din mulțimea tovarășilor de joacă, unul singur a răspuns la apel. Un sentiment ciudat a pus stăpânire pe septuagenarul dascăl: se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mine care am făcut cinci clase de liceu nemțesc la Cernăuți, nu ca tine, cinci clase prăpădite în sat la Ropcea... * * * De la o vreme, primarul i-a pus gând rău stejărișului cu arbori seculari din preajma Ropcii, știut sub numele La Stejari. Ca să durăm poduri trainice peste apa Siretelui, își motiva el intențiile. Că podețele pe care le-am tot făcut parcă îs mai mult un fel de joacă de copii și le ia apa ori de câte ori avem puhoaie, iar cei de Peste Apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și asta o afacere bună. Și crâșma lui Mendel se află și ea pe aproape... Așa să tot muncești, 'coane Zimbru! Și încă repejor pentru a nu pierde perioada potrivită a însămânțărilor de toamnă... Chiar de mâine voi fi La Stejari ca să vorbesc cu-ai lui Opaiț să taie copacii cât mai sus, cam cu o jumătate de metru de la pământ... Dacă e nevoie îi și cinstesc, iar eu, din urmă, în două zile, am și scos cioata din rădăcină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai mari și de bucuria celor mici că se duc la plimbare sub coviltirul ce-i apăra de vremea câinoasă a începutului de primăvară cu burniță și lapoviță din belșug. La părăsirea satului am privit îndelung către ogorul nostru de La Stejari ce dăduse la iveală acele dese ca peria, de culoare sângerie, ale colțului de secară aruncată sub brazdă la mijlocul toamnei. Priveliștea aceea mi-a declanșat atunci nu numai gustul acrișor și mirosul cald al pâinii bine rumenite, ci și durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la mijlocul toamnei. Priveliștea aceea mi-a declanșat atunci nu numai gustul acrișor și mirosul cald al pâinii bine rumenite, ci și durerea înstrăinării ca o plagă sângerândă. Tata, cu un picior zdrobit încă din toamnă sub povara unei rădăcini de stejar, abia vindecat, trăgea de oiște alături de căluțul Bubi, încercând să suplinească lipsa celui de al doilea bidiviu. Într-un cuibar, meșteșugit din baloturi și saci în vârful căruței, chicoteau pe înfundate frații și surorile mele mai mici; eu cu mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe derdeluș. Dar și feciorii împreună cu nevestele reveneau cu mare drag la cuibul copilăriei, din când în când, la sfârșit de săptămână, în căutare de stropi de liniște și pace la casa cu livadă ce se îngemăna cu fagii și stejarii falnici ai pădurii din preajmă. Când pregătirile fură încheiate până la ultimul amănunt, s-au hotărât să lanseze, pe la începutul lui mai, și invitațiile obișnuite: Soții Ana și Vasile Berechet au onoarea și plăcerea să vă invite la nunta lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În stejarii de alături o pasăre își striga numele. Rândunelele harnice săgetau văzduhul. Berzele din vârful unui stâlp de înaltă tensiune clămpăneau în liniștea înserării. Găinile cotcodăceau, curcanii tușeau, grăsunii guițau ca protest la unele intenții ale stăpânilor. Un păun suna alarma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vedea de meserie, bucuros că a scăpat și de data asta; în timp ce domnul Vasile transfera în damigenele din cramă tării cu damfuri de pergamute și licori de Cotnari și Bucium ce au prins cămașă la doagă de dud și de stejar. * * * Nici nu-ți imaginezi ce mult mă bucură revederea noastră și trebuie să recunosc cinstit că ți-am purtat sâmbetele și dorul o viață de om, îi șoptea galeș la ureche Saveta Ursan fostului ei prieten din adolescență, Gavriluț Rusan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cum vrea omul, Savetucă dragă! Și a strâns-o la piept ca într-o îmbrățișare juvenilă, pătimașă, în momentul când mașinistul a întrerupt jocul de lumini lăsându-i pe dansatori doar sub clar de lună și sub ramuri îmbobocite de stejari. O vezi pe bistrițeanca asta de Ursoaică, dragă? Se bagă în om de parcă am fi la banchetul de încheiere a liceului pedagogic, i-a atras atenția vecinei sale una dintre obezele rămase la masă alături de alți câțiva supraponderali. Lasă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Stup, zgomotoși nevoie mare. Numai ce-a desfundat Căiță gura urciorului și când a început a turna pe jos, toți șerpii au rupt-o de fugă iar Căiță s-a luat după ei cu un baston drămuit din lemn de stejar de ziceai că este fermecat; cum atingea un șarpe acesta sărea în sus apoi își continua fuga de nu s-a mai văzut niciunul. Au descuiat Poarta pustiului cu firul de plantă de la Dardailă și au înaintat. Nici țipenie de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
îl dădeau la schimb comunității de Cristeni, numiți și oamenii crestelor care ocupau teritoriul de peste râul Hatti. Aceștia se bucurau de libertate în adevăratul sens al cuvântului. Din lemnul care constituia materia primă, zona fiind bogată în păduri de fag, stejar, mesteacăn, carpen, plop și tei, făureau obiecte de folosință de pe lângă gospodăria omului cum ar fi: coveți, căușe, știubee, dimerlii, linguri, ciubere, poloboace, arme: bâte țintuite, pumnale și paloșe, diferite dotări pentru agricultură, cum ar fi; care, sănii, pluguri, grape, precum și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
plecat în galop de voie înspre miazăzi. La un moment dat s-au oprit și Amar a început să prezinte: -De aici va începe primul moment de panică și de luptă. Am montat acest gard din țepușe din lemn de stejar bine ascuțite. La distanța de cinci metri avem această zonă acoperită cu paie peste care vom turna seu fierbinte. La alți cinci metri urmează un canal, adică primul în care vom turna seu. Este acoperit cu plasă din ramuri de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]