1,130 matches
-
cu acesta reprezentarea poate dobândi noi valențe, indiferent că este vorba despre grup sau despre individ, cât și în sensul că percepția subiectului despre imaginea pe care obiectul o are despre el influențează conținutul reprezentării. Studiind fenomenul balcanizării prin intermediul etichetelor stereotipe și a imaginilor conturate în funcție de anumiți factori politici, economici și sociali, Maria Todorova, care definește stereotipurile drept o formă de generalizare care se bazează pe reducționism 592, susține că imaginea Balcanilor pendulează între stereotipuri și realități istorice, fiind totodată o
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Practic, aflat în mijlocul unei realități în continuă transformare, în care reprezentarea obiectelelor necesită procesări complexe, individul apelează la șabloane mentale, scurtând procesul reprezentațional și traducând astfel necunoscutul în termeni familiari. De fapt, ceea ce psihologia socială numește reprezentare socială, etnopsihologia numește stereotip și etnostereotip, iar filosofia și imagologia numesc imagine. Indiferent de paradigmă însă, imaginea trebuie văzută ca un fenomen în care se structurează diferite elemente și care în final conturează reflectarea unui anumit obiect în mentalul individului. Concluzii Imaginea este o
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
activ al reprezentării specta-torului-cititor în (re)construirea descriptivului. Obiectul reprezentării obiectul discursului nu este doar descoperit, ci este recunoscut. Este ceea ce subliniază M. Riffaterre cu privire la text: Textul nu este doar descoperit pe parcusul lecturii: el este recunoscut, comparat cu frazele stereotipe pe care le reproduce sau le transformă; mimesis-ul este în întregime perceput nu în raport cu referenții sau cu semnificații, ci în raport cu formele verbale, cu cuvintele deja ordonate în text. Cu siguranță, modelul ideal al ansamblului sistemului este un semnificat. Dar totul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
orice fel de tip de acțiune: imposibil de terminat ceea ce nu a început, imposibil să furi conținutul unui seif fără a-l deschide etc. În acest caz, putem vorbi aici despre SCRIPT atunci cînd o secvență evenimențială prezintă un caracter stereotip. De exemplu, acțiuni ca "a mînca", "a lua trenul", "a face cumpărături" etc. reprezintă entități care constau fiecare într-o serie de acțiuni convenționale a căror ordine este stabilită (pentru "a lua trenul" va fi "a cumpăra un bilet", "a
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
trenul" va fi "a cumpăra un bilet", "a aștepta pe peron", "a urca într-un vagon", "a-și aranja bagajele" etc.). Aceste entități sînt stocate în bloc în memoria noastră. T. A. van Dijk (1977b, p. 10), care desemnează secvențele stereotipe prin termenul action frames, le definește astfel: Ele sînt cadre sociale în sensul organizării comportamentului social și cadre cognitive în sensul organizării cunoașterii noastre despre cum să ne comportăm în anumite situați sociale și cum să interpretăm acțiunile altor participanți
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
exprimare, ignoră cunoștințele botanice (vocabular comun) arătînd doar preocuparea lor de moment (de unde descrierea expresivă care asociază metaforic tufișul cu ființa iubită). Gest subliniat, metalingvistic, prin exclamația cît este de romantic! Elipsa (rămaseră...) este ștrengărească și voluntară. Savantul (cu patronim stereotip) reprezintă punctul de vedere al specialistului asupra obiectului tufiș. Fie are intervenții neînțelese de către un nespecialist (vocabular-tehnic), fie le descifrează prin adăugarea la nomenclatură a unor relative cu valoare explicativă. EXERCIȚIUL B.3. Descrieți un obiect prin intermediul a doi descriptori
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Statelor Unite arată că implicarea consistentă și sporită a tatălui crește șansele de succes școlar al copiilor și reduce probabilitatea exmatriculării copiilor în perioada claselor VI-XII. În același timp, opiniile profesorilor care implică părinții sunt mai pozitive și mai puțin stereotipe în legătură cu rolul familiilor monoparentale sau a celor mai puțin educate în educația copiilor. Cele mai eficiente forme de implicare s-au dovedit a fi acelea care angajează părinții în munca directă cu copiii lor în activitățile de învățare acasă. Cu
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
a inconștientului, pe cale verbală, sunt: - definirea clară a scopului urmărit; - conceperea în scris a unei fraze scurte care să exprime acest scop, utilizând timpul prezent și apelând la termeni afirmativi; - repetarea zilnică, de preferință cu voce tare, a acestei fraze stereotipe. Efectele apar după 21 de zile. Tehnicile sofrologiei pot fi adaptate în scopul stimulării potențialului creativ atât prin controlul și anihilarea blocajelor provocate de stres, cât și prin întronarea unor stări favorabile creației, ca optimismul, încrederea în sine, dinamismul etc.
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
în întreaga țară prin periodicele "vizite de lucru", cu corolarul inevitabil al unui lung discurs solemn, declină neobosit principalele teme politice, și dezvoltă o scenografie inedită care le transformă în mari tablouri vivante: flăcăi și fete în costum popular oferind stereotip pâine cu sare și flori, covoare de flori în calea "înalților oaspeți", voievozi călări, spătari și plăieși predându-i cheile Cetății, buciumași, fluierași, bătrâni sfătoși, o horă în care se prind chiar EL și EA, ilustrând caracterul popular (nu democratic
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
interzis să inoveze mesajul, locutorii inovează în exces la nivelul codului. Anii inaugurali ai lui Ceaușescu generează chiar, dincolo de simpla inovare a discursului public, un discurs intermediar între formalismul oficial care rămâne, indiferent de gradul de reformare, rigid în formularea stereotipă a temelor și concepțiilor și vorbirea privată. Acum apare o sferă inedită a comunicării politice, domeniul pe care eu îl numesc oficios. Parțial concident cu opoziția scris/oral, acest tip nou de discurs public împrumută din comunicarea privată o lectură
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
creștea și el pe măsura giganticului palat. Istoria națională nu mai era de mult un răspuns la aspirațiile identitare legitime ale cetățenilor, devenind baza ideologică și propagandistică oficială a regimului ceaușist. Pretutindeni, "istoria Patriei și Partidului" era buchisită în formule stereotipe, provenind din Programul PCR și din discursurile lui Ceaușescu, pentru care fiecare aniversare era un prilej de a-și "esprima" viziunea istorică, adesea inspirată de amintiri din cărțile de citire. Pretutindeni acolo unde profesorii nu-și asumau riscul de a
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
huliganilor și începând să promită creșteri salariale și sporuri ale indemnizației pentru creșterea copiilor e probabil că aceste intempestive promisiuni au făcut cu mult mai mult rău regimului, care se vădea înfricoșat și dispus să cumpere bunăvoințele, decât orice formulă stereotipă anterioară -, a transformat subit televiziunea într-un actor foarte important al evenimentelor. Pentru moment, acest actor mediatic se întoarce grăbit la rolul său de crainic oficial al dictaturii. Întreaga după-amiază a lui 21 decembrie, atât la radio, cât și la
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
inclusiv prin grafia ceaușescu, fără majusculă, ca semn al degradării iremediabile la care e supus. Împreună cu tiranul/dictator, "odioasa lui soție" e și ea obiectul eliminării directe, ca și al unei demonizări în efigie, prin cele câteva epitete formulare și stereotipe recurente. Corolarul acestei deminutio capitis simbolice este imaginea uciderii reale, proiectată pe toate ecranele televizoarelor, după o îndelungă, obositoare și suspectă așteptare, în zorii zilei de 26 decembrie. Se cristaliza astfel simbolistica "țapului ispășitor", care limita obiectivul revoluției la eliminarea
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ale lumii libere, în marginea societății. Mutilate de cinci decenii de manipulare a istoriei, de ignorarea deliberată și de îmbătrânirea inevitabilă a reprezentanților partidelor istorice, de neîncrederea invidioasă față de emigrați, imaginea și mai ales legitimitatea partidelor tradiționale ("burgheze", în vocabularul stereotip comunist, chiar atunci când era vorba de social-democrați) erau foarte îndoielnice la începutul acestui an 1990. Cu rare excepții, primii lor aderenți erau mai ales foști militanți ai acestor partide și descendenți ai acestora, persecutați de comuniști și ținuți cât mai
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în toate orașele României, și care nu s-a dezmințit până după alegerile din 1996 cât și prin impactul pe termen lung pe care l-a avut în cristalizarea unui imaginar politic distinct, exprimat într-un discurs radical diferit de stereotipele moștenite de partidele de opoziție din propria cultură politică interbelică, și mai ales de retorica formală, patriotardă și redundantă, cultivată de liderii FSN. AC a oferit partidelor de opoziție nu atât un simplu vector de transmitere a propriilor idei, cât
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
vremii. Tema corupției a dat un nume tuturor frustrărilor, firești într-o epocă de bulversare economică și socială: toți cei păgubiți sau doar nefavorizați de evoluția imprevizibilă a stării de fapt și-au găsit un alibi sau o defulare în stereotipele "toți fură", în invidia amestecată cu admirație secretă față de cei îmbogățiți peste noapte, făcând din tema corupției generalizate pivotul unui discurs deopotrivă popular și populist. Nu doar săracii României, ci și elitele prospere ale Occidentului au îmbrățișat acest discurs, care
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
m-a impresionat mai mult decât pânzele lui Böcklin, care îți dau senzația sinistrului și a tragicului în cel mai înalt grad"32. Doar locuri comune, așadar. 1.5. Italia. O poveste de dragoste După cum se observă, Lovinescu vorbește la fel de stereotip și în termeni tot așa de vagi și despre natură, și despre artă. Conștient de eșec, scriitorul își găsește însă o scuză în faptul că, deși "literatura de călătorii nu e, de altfel, cu putință decât prin această aptitudine multiplă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
prin: claritate (la nivelul situațiilor, personajelor-roluri, comportamentului, moralei); optimism (în pofida filosofiei dezastrelor); succesiune rapidă a evenimentelor; concentrare pe elementele externe, de intrigă; subliniere a momentelor-cheie prin muzică; importanța acordată personajului negativ ca agent al intrigii; distribuirea rolurilor după niște scheme stereotipe (triunghiul femeia pură-personajul malefic-salvatorul) etc. Oricum, dacă succesul melodramei pare să se datoreze satisfacției facile cu care publicul a recunoscut (și s-a identificat cu) niște situații tipice ideale, grație unei relații directe între "conținut" și "expresie" ușor traductibile în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
paralel cu triumful bel canto-ului. Întemeietorul genului, Pixérécourt, sublinia latura pedagogică a melodramei, menită a impresiona puternic sensibilitatea spectatorului prin compensația morală oferită de actul justițiar al răsplătirii virtuții și al condamnării răului. De altminteri, teoreticienii au subliniat natura stereotipă a acestui gen codat, în maniera adaptată vremurilor moderne a commediei dell'arte, cu o structură narativă invariabilă și niște roluri caracteristice (eroul, trădătorul, tatăl nedreptățit, tânăra femeie înșelată care-și întâlnește până la urmă ursitul etc.). Specifică romantismului, melodrama e
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
momentelor-cheie ale acțiunii (intrigă-punct culminant-deznodământ). De asemeni, caracterizarea directă lasă regizorului libertate totală, câtă vreme "rolul" e făcut să pună complet în umbră individualitatea personajelor ca atare, transformate în simple simboluri ale unor idei morale. Avem, mai întâi, o situație stereotipă intens exploatată de comediografi (triunghiul conjugal), dar tratată de Lovinescu în registru grav, în acord cu convingerea sa peremptorie privind condiția "tragică" a încornoratului. Răstălmăcirea aceasta, altminteri foarte lovinesciană (recte: melodramatică 116), se datorează identificării cathartic-imaginare cu cel slab și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
complexul oedipian, ce se reflectă și în plan literar-artistic, printr-o serie de mijloace specifice. De aceea, probabil, romancierul Lovinescu manifestă o preferință vădită pentru personajul inocent, de melodramă (victimă a împrejurărilor, incapabil de introspecție), cum și pentru o intrigă stereotipă, care "nu are nevoie de o punere în scenă foarte complicată", câtă vreme psihologia eroului se vede modelată de niște forțe exterioare, acționând în maniera unui mecanism compensativ, programat a soluționa fără pic de efort, după niște procedee prestabilite, ecuația
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
din cauza unor predispoziții temperamentale, psihice, care-i prescriu atât modelul estetic, cât și "metoda" de lucru. În consecință, romanul lovinescian rămâne tributar teatrului în două moduri: 1. pe de o parte, prin conservarea unui anumit tip de construcție epică (intriga stereotipă, "triunghiul" ca situație dramatică sui generis); 2. pe de altă parte, prin faptul că amplifică, pe baza unui proces de transfer dinspre planul "conținutului" psihic spre forma exterioară (estetică), acea "fantasmă deja romanțată" desemnată drept "formă a conținutului" romanesc în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
et nunc158 pe care îl presupune receptarea unui astfel de text-spectacol. De asemenea, cum în momentele de climax ale melodramei reprezentarea tinde să coincidă cu semnificația, deoarece "substanța narativă face eforturi de a se concentra în jurul unei scheme dramatice"159 stereotipe din toate cele menționate mai sus se cuvine să tragem concluzia că, în deplin acord cu intențiile romancierului Lovinescu, lectorul ideal al textelor sale trebuie să sfârșească prin a trăi pur și simplu ceea ce, la început, nu voise decât să
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în cele ce urmează, trebuie precizat că soluția adoptată finalmente (contopirea a două romane într-unul singur) indică opțiunea definitivă a scriitorului pentru construcția epică ciclică, "în oglindă", fapt ce presupune recursul la niște scheme, personaje-tip și situații narative stereotipe, repetitive, adică la o poetică axată pe principiul serialității și al amplificării "pointiliste". Odată descoperit acest procedeu, toate romanele lovinesciene se vor dezvolta în forma unor construcții ciclic-repetitive de dimensiuni variabile, fie că e vorba de ciclul așa-zis "autobiografic
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și că fusese victima șantajului sentimental al lui Jean, Mab se sinucide, nu înainte de a expedia nesimțitorului amant un răvaș de adio. Lucrurile se termină prost, pare-se, doar din pricina prea convenționalei imaginații feminine, ce se pliază perfect pe tiparul stereotip al scenariilor melodramatice (cu o corecție foarte lovinesciană, trebuie spus, câtă vreme narațiunea, lipsită de tradiționalul happy end, plasează nefericita poveste de dragoste în proximitatea "tragicului"). Pe acest subiect de nuvelă sentimentală, nu cu mult mai complex decât episodul florentin
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]