912 matches
-
de casă, fără curea, îi atârnă pe trupul îngust ; deasupra, bluza verde, decolorată. — Dacă știam, nu mai băteam drumul pân-aici de pomană... Dar se scoală, își scoate basca, se apleacă după țoașcă și așază pe masă borcănelul cu murături, sticluța, usturoiul și ceapa. Îi e necaz c-a venit până aici și n-a găsit-o, dacă te lași pe ei, nu vine unu, da nici așa, numa ea, numa ea, d-atâția ani, pe la ușile altora ! Mai are și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-ndura baba nici la obzeci de ani să le arunce... Venea baba pâș pâș, greoaie, și pieptoasă, și cocârjată, de ce-mbătrânea, de-aia se cocârja și i se lungise și nasu. I se făcuse nasu coroiat. Și-așeza pe masă sticluțele și se uita la ele. Asta a fost când... începea. Și-amintea de toate, când le primise, dată dracului ce ținere de minte putea să aibă ! — Asta a fost cu... zicea. Știa cum le cheamă pe fiecare, de zeci de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să știe el ? De ce trebuie să le știe bărbatul pe toate, spune și tu, n-am dreptate, Vica ? — Bărbatu să te știe numa de la brâu în jos, zicea ea. Și ce mai râdea madam Ioaniu ! Râdea și se uita la sticluțe. — Bani aruncați, se strâmba ea când o vedea cum se uita la sticle. Bani aruncați, la ce să vă fi luat astea ? Mai bine un loc de casă, ăștia e bani aruncați pe fereastră... — Ei, da, pământul părea valoarea cea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cea mai sigură în România ! Și pământul, ai văzut că n-a mai valorat nimic... Las’ c-a fost mai bine-așa ! îi plăcea lui bietul Lulu să mă răsfețe... Și p-ormă baba își strângea sticlele. Lua maldăru de sticluțe și le vâra pe la toaletă, pân sertare, parc-ar fi fost aur, așa le păstra ! Că la ce le-o mai fi ținut ? De ce trecea vremea, d-aia nu mai era-ntreagă la minte, d-aia se făcea mai cărpănoasă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de nevricoasă, cum este Sophie ! Ea n-are să țipe la toate și la toți din orice, ea nici de sânge nu se teme și nici de leșinat nu leșină, așa sunt fetele tinere moderne. Ea n-are nevoie nici de sticluța cu săruri, nici de apă cu zahăr, și dacă războiul va începe, ea se va face infirmieră la Crucea Roșie și va alina suferințele... — ...să ne ferească Dumnezeu, donșoară, că vine vremuri grele și vine război peste noi, uite, asta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oficialității, de conivență cu poliția secretă, pentru acele locuri... Că există o listă foarte pusă la punct a persoanelor ce au trecut pe acolo... Nu, nu știu exact ce dovezi mai palpabile decât cutii goale de bomboane, și pesmeți, și sticluțe de parfumuri, ce poate vă amintiți că există prin toate sertarele, ar putea să aibă. Dar când eu vă spun că nicăieri pe lumea aceasta nu te poți simți apărat și în siguranță... Da, da, știu că vorbele mele nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tabagică, răgușită. Tușind mai departe, Muti va continua să își șteargă apăsat cu acetol fiecare unghie ciobită ; se va întoarce apoi la țigara gata să se stingă, rezemată de marginea scrumierei, va trage un fum și apoi va deșuruba capacul sticluței cu lac roșu, românesc și ieftin. O să-și dea cu atenție fiecare deget, o dată, de două ori, ștergând, din când în când, repede, pasta care nu s-a așezat bine, cu ghemotocul de vată, pregătit alături. Mișcări precise, economice, deși
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dar probabil că acum e ultima dată cînd mai calc pe acest drum. Trag după mine valiza de lemn În care mi-am Îndesat toate bunurile: multe perechi de ciorapi, o periuță de dinți și un aparat de ras, o sticluță cu rivanol, un caiet și un manual de engleză. Ordinul de mutare Îl am În buzunarul interior de la piept al tunicii. Nu știu unde mă grăbesc, cu pași din ce În ce mai greoi și mai lenți. O stare proastă, În care depistez și niște regrete
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Andi, citindu-mi din mers necunoașterea. Whisky american. Domnilor, fiți, vă rog, martorii acestei drame: iată cîte lucruri pierd, armata asta mă nenorocește; o să rămîn un sărăntoc, băga-mi-aș... Așa că facem cumpărături. Țigări și Coca Cola. Și apoi cîteva sticluțe de burboane - din alea micuțe, cu care te servesc În avion cînd zbori la Bangkok. Și de Johnny. Și apoi mai cumpărăm niște țigări, ca să fim siguri. Și Încă una mică de Jack. Și Încă două cutii de Coca Cola
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
felul de gânduri îi tulburaseră și-i încâlciseră mintea. Nu uitase de glumele lui George în legătură cu Hattie. Acum nu știa ce să mai creadă. Nu mai punea aproape pic de hrană în gură, în schimb bea de stingea, își controla sticluța cu somnifere ca să vadă dacă are destule pilule pentru a adormi pe veci și aștepta. Singurul lucru care o mai înveselise puțin a fost faptul că articolul se referise la ea spunându-i „Madame Diane a noastră“. George îi citise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Aerul începe să se încingă; îmi găsesc un loc la umbră sub copaci, într-un părculeț, lângă care este un mic restaurant numit ”Vechiul pian”. Domnul de la bar mi-a oferit apă de la robinet și mi-a umplut și o sticluță pentru drum, explicându-mi amabil pe unde trebuie să-mi continui drumul. Deocamdată, o pauză este nu numai binevenită, dar și necesară. După o mică pauză pe o bancă, lângă mine vine un domn care îmi înmânează un pliant publicitar
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sfârșite, piticul era preocupat să adune provizii pentru iarnă. Iernile erau lungi și grele și piticul muncea mult ca să nu-i lipsească nimic la iarnă, așa ca veverițele. Culese multe ciuperci pe care le uscase sau le puse în saramură, sticluțe cu sirop de arțar, zmeură și mure stăteau frumos aliniate în beci, uscate mere din pădure, adunase alune și nuci. Uscase măceșe și alte plante aromate și tămăduitoare pentru ceai, că deh! În pădure crescuse o sumedenie de astfel de
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
urmași nu-și mai potrivesc ființa pe tiparele armoniei și frumuseții naturale, ci se forjează exclusiv pe divaisuri, în arcanele artificialității, dizarmoniei și sterpiciunii. Bine, zic, voi nu mai roadeți guma de la capătul creionului?!? Nu vă mai băgați nările în sticluța cu cerneală? Nu mai ascundeți bilețele în penare? Mai știe cineva ce-i aia o sugativă? Știe cineva ce va să zică o radieră? Nu vă mai suflecați mâne cile, înainte de-a scrie, așa cum își scuipa în palmă plugarul înainte de-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ducă acolo. Ada deschise gura să țipe iar, dar nu țipă. Impingînd ușa cu piciorul, Lică intră în odăița de cancelarie, trăgând pe Ada după el. Aruncă raglanul pe un scaun și se uită nepriceput la dulapul cu borcănașe și sticluțe. Ada se apropie și-i arătă un borcan cu vaselină. Stângaci, Lică înfipse degetele în unsoare și le plimbă pe brațul păros și bobotit. Femeia sta pasivă . . . apoi deodată îl mușcă pe gură . . . . . . Lică, cu mâinile subțiri și tari o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Ioram, împăratul lui Iuda, s-a coborît să vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, la Izreel, pentru că era bolnav. $9 1. Proorocul Elisei a chemat pe unul din fiii proorocilor, și i-a zis: "Încinge-ți mijlocul, ia cu tine sticluța aceasta cu untdelemn, și du-te la Ramot în Galaad. 2. Cînd vei ajunge acolo, să cauți să vezi pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimși. Să te duci să-l ridici din mijlocul fraților săi, și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
în Galaad. 2. Cînd vei ajunge acolo, să cauți să vezi pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimși. Să te duci să-l ridici din mijlocul fraților săi, și să-l aduci într-o odaie deoparte. 3. Să iei sticluța cu untdelemn, să-l torni pe capul lui, și să zici: "Așa zice Domnul: "Te ung împărat al lui Israel!" Apoi să deschizi ușa, și să fugi fără să te oprești." 4. Tînărul, slujitorul proorocului, a plecat în Ramot din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
să vină copiii. Cinthia Își făcu apariția În goană, gîfÎind și strigînd: sînt aici, mamă Bertha, dar biata bătrînă murise din pricina tensiunii, căci Întotdeauna avusese tensiunea ridicată. Înainte de a o lăsa cu totul puterile, avusese timp să pună cu grijă sticluța cu apă de colonie Într-un loc neted, ca nu cumva să se răstoarne; a așezat-o jos, lîngă scaun, a pus alături peria și pieptenele Cinthiei, al cărei glas a reușit să-l mai audă o dată În clipa morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mari și clăpăuge ca niște foi de varză, cu mîinile de-a lungul corpului, călcîiele lipite și vîrfurile picioarelor depărtate ca un soldat În poziție de drepți. Asediul avea loc În camera de baie pe care o folosise tatăl lor. Sticluțele lui de toaletă Încă mai erau aici; nu fuseseră clintite din loc, erau aici loțiunile, cremele de ras, bricele, pînă și săpunul rămăsese aici și periuța de dinți. Toate pe jumătate uzate, rămase aici pentru totdeauna. „Parcă ar urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și scotea o cutie. Julius o privi Îngrozit; știa că aveau s-o Îngroape pe Bertha, dar cum? Cinthia deschise capacul cutiei și le arătă ce era Înăuntru. Vilma și Julius izbucniră și ei În plîns cînd văzură pieptenul, peria, sticluța cu apă de colonie cu care Bertha Îi stropea zilnic părul și o șuviță din părul Cinthiei, de cînd ți-au tăiat părul prima dată. Ieșiră toți trei plîngînd. Cinthia Închisese cutia și o ducea la Înălțimea pieptului, ținînd-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În colțul gurii, dar În fond cu mult respect, fiindcă ținea mult la domnișoara Cinthia. În cele din urmă au găsit locul potrivit pentru ca Anatolio să sape o mică groapă unde urmau să așeze cutia cu pieptenul, peria și ultima sticluță cu apă de colonie pe care o folosise Bertha. CÎnd au terminat de săpat micuța groapă, au izbucnit cu toții În lacrimi, bietul Julius simțea cum Îl arde cravata În jurul gîtului și nasul Îi curgea ca un robinet, ce trist era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În bucătărie. Nilda nu putu suporta nici ea, ieși și-i trimise În locul ei pe majordomi. Julius simți o mare ușurare cînd Îi văzu intrînd pe cei doi majordomi, zîmbitori și cu fețele neplînse. Sosi Îndată și Carlos cu o sticluță cu calmante, medicul spusese să recurgă la ele În caz de nevoie. — Ia să vedem, Julián... Carlos avea dreptate: a doua zi s-a trezit liniștit, dormise bine. Se simțea foarte bine și era gata să Înceapă ora cu domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bronzat și se identifica tot mai mult cu parfumul fin al apei de colonie, al flacoanelor de Yardley For Men, trei, patru flacoane pentru diferite Împrejurări, așezate elegant pe policioara de porțelan, alături de alte articole bărbătești de toaletă, săpunuri, șampoane, sticluțe care miroseau a bărbat fin, for men only, ca În revista Esquire. Din cînd În cînd fredona cîte un cîntec, parcă pentru a-și dovedi că glasul lui era făcut ca să fie auzit În societate, la petreceri, de bărbați care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu Încetul era gata să Înceapă o nouă zi, cu toate ritualurile vieții de om bogat. În altă baie, cum tu n-o să ai niciodată, hollywoodiană prin formă, culoare și dimensiunile instalațiilor sanitare, orientală prin flacoanele de parfum, franțuzească prin sticluțele de porțelan de spițerie, În stil vechi, cu inscripții latine, Susan se desfăta sub duș. Uneori Julius se nimerea pe acolo și auzea glasul maică-sii cerîndu-i un prosop. Alerga să i-l aducă și vedea apărînd de după perdea, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
baie, În timp ce Arminda Îți dădea cadoul și tu nu știai ce să-i spui, fiindcă era o pereche de ciorapi galbeni, În carouri și n-o să-i poți purta niciodată, atît erau de Îngrozitori, cînd ai luat din mîna ei sticluța cu lichid albăstrui, desigur parfum după socotința Armindei, judecînd după culoare și forma flaconului, tocmai cînd se auzi din baie glasul nesuferit al lui Juan Lucas pronunțînd cîteva cuvinte ca o spadă, e cam devreme, spuse și literele care, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se uite spre „vestibul“, atunci Julius se ferea repede Într-o parte. Mai era un minut pînă Începea ora și el vru să se mai uite puțin la ea, cînd deodată fata cea drăguță se aplecă să moaie pensula În sticluța cu lac și cînd se ridică Îi făcu semn cu mîna În care sufla. Julius rămase Înmărmurit, fiindcă ea nu-l văzuse niciodată acolo sus, imposibil, probabil că făcuse altcuiva semn cu mîna, dar fata Îi zîmbi din nou, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]