592 matches
-
grație unui drog, "soma", și o mare libertate sexuală, la limita orgiasticului. În 1958, Huxley scrie, Brave New World Revisited / Reîntoarcere în minunata lume nouă137, un eseu, și în 1962 un roman intitulat The Island / Insula. În aceste două opere, stigmatizează apropiata apariție a ceea ce se temea că se va întâmpla încă din Minunata lume nouă. Distopia sa a influențat SF-ul lui Bradbury, printre alții. Astăzi, ea se dovedește foarte realistă, în clipa în care avem pretenția să hotărâm destinul
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
școala obișnuită (în acest context, repetarea clasei nu are sens); dacă elevului i se predă după un plan educațional individual sau adaptat, este de preferat o evaluare descriptivă a progresului la învățătură în locul evaluării cu calificative sau note (care adesea stigmatizează și conduce la compararea copiilor). Elevii cu cerințe educaționale speciale care sunt capabili să învețe după programa școlară a învățământului obișnuit trebuie să beneficieze și de o echilibrare a dezavantajelor (de exemplu, flexibilitate în timp, utilizarea unor dispozitive ajutătoare, cum
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
coabitantului are rețineri în a-i oferi susținere, lui și copiilor comuni, din moment ce „trăiește împreună cu cineva”; nici actualul partener de coabitare nu are aceleași responsabilități față de copiii ce nu sunt ai lui; în societățile premoderne mai cu seamă, coabitarea este stigmatizată cu deosebire dacă există copii; dar cele mai serioase costuri ale coabitării vizavi de căsătorie sunt legate de nerecunoașterea de către diferite instituții a drepturilor de cuplu oficial (asigurări medicale, împrumuturi de la bănci, moștenire, împărțirea bunurilor la despărțire etc.). De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
votul universal sunt semnele acestei mutații de adâncime față de care Carp sa arătat rezervat până la capăt. Peste numai câțiva ani, echilibrul pe care părea că-l impusese spiritul critic junimist era înlocuit, la rândul său, de o inflamare naționalistă. Antisemitismul stigmatizat de Maiorescu și de Carp era distilat în catehism al unei religii politice. Și, dacă se va vorbi despre „spirit critic“ în legătură cu Junimea, această categorie intelectuală este inseparabilă, cum notează Tudor Vianu la 1944, de modestia pe care educația junimistă
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
pe cei tineri și pe cei bătrâni, pe cei cari se duc spre a învăța și pe cei cari sau întors spre a aplica învățătura lor.<ref id=”1”>Titu Maiorescu, Opere, I, ed. cit., pp. 159-160.</ref> „Vițiul neadevărului“, stigmatizat de Maiorescu în textul de la 1868, poate fi citit, în cheie liberal conservatoare, ca indiciul insuccesului politicii de adaptare a grefei la solul local. Încă o dată, alternativa junimistă se organizează în jurul unei căi de mijloc, a moderației militante. De vreme ce întoarcerea
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
în cadrul alocuțiunii comemorative de la 1936, devine profund impopulară în deceniile care urmează Marelui Război. Rând pe rând, în numele „națiunii“, privită ca grup tribal, sau al „clasei“, privită ca vehicul al mântuirii colective, moderația din care se hrănește junimismul a fost stigmatizată ca expresie a trădării și reacțiunii. Reticența junimistă față de schimbările intempestive, critica radicalismului au justificat marginalizarea unui curent de gândire și a unei întregi imaginații intelec tuale. Masificarea de după 1920 a fost urmată, în anii comunismului, de asaltul devastator îndreptat
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
siguranță, cinste. Revenind la categoriile de public pe care le putem infera, în baza discursului, ca fiind cele cărora Nixon (nu) se adresează, iată-l pe Hill identificând ca grup al celor pe care președintele alege să îi "izoleze și stigmatizeze"220 pe cei care, dintr-un motiv sau altul, opuneau rezistență ("fanatică") războiului din Vietnam: "cei care sperau că Vietcong-ul va obține o victorie semnificativă împotriva americanilor și a aliaților din Vietnam-ul de sud, sau cei care negau faptul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
al lui Conrad din Inima Întunericului. Naratorul din Plateforme, care poartă prenumele autorului - Michel, Încarnează un “om fără Însușiri” al postistoriei occidentale. Tocmai discreția stilizării, absența obstacolelor În calea lecturii și al calofiliei fac virulența cu care figura Omului este stigmatizată și Înlocuirea sa clamată, iar neutralitatea relațiilor autor-personaj și narator-diegeză autentifică cu eficacitate maximă polii secunzi ai acestor binoame - personajul și situațille narative În care acesta se plasează. Modalizarea minimală și dezimplicarea etică a autorului a constituit Întotdeauna cheia unor
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dar strecurând Însă În acest context și elemente critice morale. că Nebunul ca personaj pasional este creația epocii romantice. Personalitatea lui Îl Împinge la acte de imoralitate, la suicid sau la crimă. Toate cele trei tipuri prezentate mai sus sunt stigmatizate fizic, pentru a se sublinia amoralitatea lor. Acestea sunt personaje „la vedere”, care circulă prin cetate sub diferite Înfățișări: monstrul, bufonul, clovnul, cerșetorul, infirmul, prostituata, etc. Începând Însă din secolul al XIX-lea imagologia nebunului se schimbă odată cu „medicalizarea” nebuniei
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
probabil ca situațiile identificate de noi să fie dintre cele mai bune. Cazurile de eșec social, neintegrare au fost mai greu, dacă nu imposibil, de identificat și contactat. Iată câteva exemple care ilustrează cele două tipuri de situații : ● A fost stigmatizat de societate din cauza emblemei instituționalizării. A fost primit cu neîncredere în familia soției și din cauza etniei (rrom), însă în prezent este considerat un membru al familiei, prejudecățile fiind depășite. ● Devenind adolescent și adult, a resimțit negativ această perioadă, fiind marginalizată
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
facă dis tincția dintre plăcere și dragoste. Pretinde că o iubește pe Monique dar, concomitent, are nevoie de plăcerea carnală pe care i-o oferă bărbații. Și este curios să afle natura sa sexuală. Recunoaște că decizia lui îl va stigmatiza drept un neconformist crud; dar, deși luptă împotriva acestui lucru, în final preferă integritatea moralității sale interioare și comite un act radical își părăsește nevasta și copilul. Niciodată nu am crezut, nici chiar în momentele de abandon total, că situația
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Scriitorilor din Republica Moldova (1992) și al Premiului Academiei Române (1986). Încă din Singurătatea în doi (Editura Pentru Literatură, București, 1966), Ioanid Romanescu și-a plasat în centrul mitologiei lirice figura poetului marcat de singularitatea unui destin deopotrivă hărăzit cu geniu și stigmatizat de nefericire. Elocvent este portretul schițat chiar din poemul ce dă titlul volumului de debut; este portretul unui mare însingurat, suficient sieși, hrănindu-se doar cu aer, placid însoțit cu viața și vajnic gardian lumii: "Trăiesc pe spinarea mea sar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
capitalismului. După 1970, optica s-a schimbat. Lagărul de concentrare sovietic nu mai este perceput ca un accident istoric supradeterminat de asediul capitalist și legat de persoana lui Stalin, ci ca esența însăși a sistemului, desemnat și în același timp stigmatizat de cuvîntul cu rezonanță barbară ciudată "Gulag", exportat de Soljenițîn. Partidul comunist încetează a fi considerat ca fiind fundamentul unui colectivism egalitar; el se înfățișează ca fiind casta omnipotentă ce monopolizează puterea, care a fost acum reperată în spatele denumii codificate
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de mișcarea centripetă ce apropie de noi tot ceea ce raționaliștii, expulzaseră, refulaseră: sexualitate și folie, inconștient și univers colonizat, muncă proletară și experiență feminină" (A.Touraine, 1994:201). Este o reconfigurare a lumii, marcată de întoarcerea a tot ceea ce fusese stigmatizat (popular culture alături de high culture, numeroase contraculturi alături de cultura dominantă), reschematizare și reapro-priere realizată și printr-o acțiune semiotică recuperatoare (de la narațiunea mediatică la identitatea narativă a individului și comunității, de la efectul fatic al comunicării publicitare sau politice la retorica
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
răspunsuri "conforme" cu presupusele așteptări ale operatorilor. Neconcordanța dintre răspunsurile date la diverse întrebări, precum și numărul destul de mare al nonrăspunsurilor ne conduc la o astfel de concluzie. Faptul este explicabil dacă avem în atenție dorința oamenilor de a nu fi stigmatizați ca fiind "superstițioși" sau depășiți. Nesincronizarea dintre unele răspunsuri poate sugera acest fapt. Se pare că educația religioasă din spațiul românesc, pe de o parte, și modelul științific promovat azi, pe de alta, inhibă subiecții în a da răspunsuri sincere
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
sau a altora este un păcat similar ereziei și aproape la fel de grav ca apostazia". Înțelegem nemulțumirea sa față de persoanele care au profitat de pe urma unor practici ciudate. Aceasta nu explică însă opțiunea sa de a arăta cu degetul și de a stigmatiza. Gestul nu este tocmai profitabil, mai ales atunci când te adresezi unui public curios, care vrea să știe mai multe, să înțeleagă de ce există această pendulare între magie și religie. Textul lui Dan Ciachir nu ne ajută deloc să înțelegem opțiunile
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ele sînt mai mult decît moralismul cel puțin în epocile decadente ipostaziate în ideal și aceasta pînă în punctul în care plîngerile împotriva nedreptății vieții sînt subconștient motivate de regretul de a nu putea participa la triumful blazaților. Înțelepciunea mitică stigmatizează moralismul inhibitiv prin simbolul "posedat de diavol", care exprimă faptul că mortificarea moralizantă este o maladie psihică mai puțin gravă decît "moartea sufletului": banalizarea. Justiția imanentă, expresie a responsabilității esențiale, culminează în faptul că omul poate renaște chiar și din
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
publice, termenul de "violență" este mereu utilizat ca simbol prin excelență capabil să înglobeze tot ce e rău și reprehensibil. Este asociat cu crima, cu omuciderea, cu tortura și cu alte acte blamabile. Situațiile conflictuale sunt o ocazie de a stigmatiza violența adversarului și de a prezenta acțiunea ca o formă de legitimă apărare. Această noțiune implică pericolul de a vedea învârtindu-se în continuare "caruselul crimei". Kutchinsky înțelegea prin asta că anumite forțe prezente în societate interacționează pentru a da
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
văd în familie marea cauză a violenței școlare: "Familia este așadar principala instituție acuzată pentru incapacitatea de a-și asuma educația copiilor și pentru raporturile de violență care se produc". Putem fi scârbiți sau seduși de simplitatea acestor analize care stigmatizează câteva categorii de vinovați, evitând să privească mai departe. Fie că-i vina pedagogilor sau a părinților, civilizația geme în fața barbariei care renaște în sălile de clase. Va trebui totuși să răspundem: joacă pedagogia un rol în geneza violenței? Cât
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
copil sau un adolescent să dezvolte tulburări emoționale ori de comportament. Această abordare, contrar unei critici ce-i este adusă frecvent, nu este una deterministă, dimpotrivă, ea s-a dezvoltat (Lazarus și Folkman, 1984) ca reacție împotriva simplismului monocauzal care stigmatizează anumite populații (femeile monoparentale, imigranții, copiii cu părinți divorțați etc.), chiar dacă uzul ei în gândirea comună deformează în mod deosebit rezultatele acestei căi de cercetare, reducând-o la același simplism. În fapt, sprijinindu-se pe un model tranzacțional, această abordare
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
al., 1992, p. 3). Este totuși o cale majoră în Canada și America de Nord în elaborarea politicilor publice de prevenție. Ideea e simplă: dacă violența poate fi prezisă (ca risc potențial), atunci poate fi prevenită, deconstruită. Nu e vorba de a stigmatiza pentru a închide, ci de a identifica pentru a preveni, ceea ce nu-i totuși același lucru. Există multe sinteze despre rezultatele cercetările care au urmărit să identifice factorii de risc (Olweus, 1980; Fortin și Bigras, 1996; Dumas, 1999, p. 262
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în interiorul țărilor, inclusiv al celor dezvoltate, va împinge spre violență un număr mare de școli și de zone urbane. Cum spune Bourdieu (1997), violența celor dominați este reproducerea unei violențe sociale de dominare. Nu-i vorba așadar de a-i stigmatiza pe "săraci" sau de a înrădăcina violența lor, ci de a sublinia că violența este o construcție socială, care nu poate fi deconstruită decât social. Ea devine o problemă globală, într-o lume din ce în ce mai interdependentă. Acestă situație este cu atât
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
dincolo de ce m-ai învățat!... (W. Shakespeare, Neguțătorul din Veneția, Actul III, Scena 1, în traducerea lui Gala Galaction) Prin aceste cuvinte puse pe buzele lui Shylock, acum aproape patru sute de ani, în ambianța hazlie a unei comedii, William Shakespeare stigmatiza absurditatea urii și a discriminării etnico- religioase și antisemitismul din toate timpurile atribuind protagonistului evreu o măreție tragică, deseori greșit înțeleasă de urmașii săi. 1 Versiunea tradițională a originilor lui Israel și a monoteismului 1.1. Versiunea tradițională Cea mai
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
sub asediu, aceleași privațiuni ca și colegii lor de arme. Finalul asediului a adus, pentru ei, lagărul, care a fost mult mai dur chiar decât Stalingradul. Ironia sorții a făcut ca puținii întorși în țară, în anii ’50, să fie stigmatizați de regim, pentru “păcatul” de a fi luptat contra Uniunii Sovietice. De asemenea, regimul democratic de după 1989 a continuat aceeași linie de indiferență, față de adevărații eroi ai poporului român. Statul român nu a făcut niciun efort de a identifica
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
sub asediu, aceleași privațiuni ca și colegii lor de arme. Finalul asediului a adus, pentru ei, lagărul, care a fost mult mai dur chiar decât Stalingradul. Ironia sorții a făcut ca puținii întorși în țară, în anii ’50, să fie stigmatizați de regim, pentru “păcatul” de a fi luptat contra Uniunii Sovietice. De asemenea, regimul democratic de după 1989 a continuat aceeași linie de indiferență, față de adevărații eroi ai poporului român. Statul român nu a făcut niciun efort de a identifica
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]