824 matches
-
Martin, București, 1981; Rumânskie rasskazî, Moscova, 1952 (în colaborare cu E. S. Pokramovici); Nicolae Moraru, Aurel Baranga, Za sceastie naroda, Moscova, 1953; Alexandru Stănescu (Sahia), Izbrannoe, Moscova, 1953; Remus Luca, Ana Nuku, Moscova, 1956; Zaharia Stancu, Bosoi, Moscova, 1958, Prostâe stihi, Moscova, 1980; Eugen Barbu, Severnoe șosse, Moscova, 1962; Mihail Sadoveanu, Mitria Kokor, Moscova, 1964, Mesto gde nicego ne proizoșlo, Moscova, 1972; Petre Sălcudeanu, Lișennî neba, Moscova, 1969 (în colaborare cu E. S. Pokramovici); V. Voiculescu, Monastârskie utehi, Moscova, 1971; Teofil
KOJEVNIKOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287720_a_289049]
-
mai oferit și C. Brăiloiu, I. Mușlea și chiar V. Alecsandri. Cercetarea filosofiei mioritice a dat naștere la o vie dispută. În viziunea lui Lucian Blaga, moartea transfigurată metaforic în nuntă nu ar fi decât o „unire sacramentală cu o stihie cosmică”. Surse: V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, București, 1866, 1-4; G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, București, 1885, 435-437; Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, I, partea I, București, 1900, 3-4; Al. Vasiliu, Cântece, urături și bocete de-ale poporului
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
a ambarcațiunii și după felul cum vibra, mai încordată ca strunele unei harfe, ai fi putut crede că ambarcațiunea are două chile - una care despica apa, iar alta care despica aerul - și că-și croiește astfel drum prin amîndouă aceste stihii. La prova se zbuciuma necontenit o cascadă, iar în urma ei fierbea un vîrtej fără sfîrșit; ajungea să-ți miști un deget sau să faci o cît de mică mișcare, ca ambarcațiunea să se aplece spasmodic spre mare, troznind din încheieturi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
perspicacitate ar putea, însă, întreba: „Ă Cum vine asta? Ne spui întîi că scăfîrlia cașalotului e partea lui cea mai moale și mai ușoară, cu o țesătură ca de dop și după aceea o faci să se scufunde într-o stihie cu o densitate mult mai mare decît a ei! Te-am prins!“. Nu, nu voi m-ați prins pe mine, ci eu pe voi. Căci în clipa cînd sărmanul Tashtego a căzut în puț, „cutia“ fusese aproape golită de substanța
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sau sînt numai aburi iată desigur un lucru de mirare. Să examinăm așadar această problemă, laolaltă cu alte cîteva lucruri interesante, legate de ea. Se știe că, prin bronhiile lor deosebit de fine, peștii respiră tot timpul un aer amestecat cu stihia în care înoată; de aceea, o scrumbie sau un cod poată trăi și un secol, fără să-și scoată măcar o dată capul din apă. Dar, din pricina structurii sale interne deosebite, care-o face să aibe niște plămîni asemănători celor ai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se bălăbănea încoace și încolo, aruncînd umbre capricioase pe ușa zăvorîtă a cabinei - o ușă subțire, care avea, în partea de sus, obloane în loc de tăblii. Din pricina izolării ei, în cabină domnea o liniște ca de subterană, deși în juru-i bubuiau stihiile dezlănțuite. Flintele încărcate străluceau în rastelul de lîngă peretele despărțitor. Starbuck era un om drept și cinstit, dar în clipa cînd văzu flintele, în mintea lui încolți un gînd rău, însă atît de amestecat cu altele bune sau măcar neutre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ori o fac însă de formă. Așa stăteau lucrurile și pe vasul Pequod. Mosorul de lemn și panoul lui colțuros atîrnau, nefolositoare, chiar sub parapetul de la pupa; ploile și spulberul de spumă le udaseră, soarele și vânturile le zbiciseră - toate stihiile își dăduseră mîna pentru a face să putrezească obiectul acela care atîrna acolo degeaba. Zărind din întîmplare mosorul, la numai cîteva ore după scena cu acele magnetice, Ahab își aminti de sextantul distrus și de jurămîntul pe care-l făcuse
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fecioare, pe cînd marea robustă și bărbătească fremăta, înălțîndu-și valurile puternice, lungi și stăruitoare, ca pieptul lui Samson în somn. Ici și colo, pe sus, lunecau aripile albe ca neaua ale unor păsărele imaculate: ele păreau gîndurile; duioase ale aerului - stihia feminină - dar în adîncuri, prin albastrul fără fund al apelor, se vînzoleau leviatanii puternici, espadonii și rechinii - gîndurile aprige, tulburi și ucigașe ale oceanului masculin. Deși atît de deosebite în adînc, ai fi zis că, la suprafață, aerul și marea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
espadonii și rechinii - gîndurile aprige, tulburi și ucigașe ale oceanului masculin. Deși atît de deosebite în adînc, ai fi zis că, la suprafață, aerul și marea nu se deosebesc decît prin umbrele și nuanțele lor și că, alcătuind o singură stihie, nu le desparte decît sexul. Sus, aidoma unui țar sau rege, soarele părea să dăruiască acest văzduh blînd mării celei semețe și tălăzuite, întocmai cum o mireasă e dăruită mirelui ei. Iar la linia orizontului, un freamăt ușor - vizibil mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-i calme și nepăsătoare, prin debitul pașnic al misterioasei fîntîni de pe creștetul ei, ci prin fenomenul mult mai uimitor al saltului său în văzduh. Avîntîndu-se cu cea mai mare repeziciune din adîncurile oceanului, cașalotul își proiectează astfel întregul trup în stihia neprihănită a aerului și, clădind parcă un munte de spumă orbitoare, își dezvăluie prezența de la o distanță de șapte-opt mile. în clipele acelea, valurile furioase par coama pe care și-o scutură acest leu al oceanului; în unele cazuri, săritura
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rare, cum ar fi eclipsele de Soare și de Lună, cometele, asteroizii și meteoriții, sunt semne și avertismente divine, prevestitoare de cataclisme și mari nenorociri: cutremure, războaie, secete, ploi abundente, călduri excesive, epidemii (ciumă, tifos exantematic) etc. Frica față de dezlănțuirea stihiilor de tot felul, neputința explicării cauzei și esenței lor, coincidența întâmplătoare a cutremurelor de pământ cu diferite fenomene cerești s-au reflectat în numeroase legende, superstiții și credințe, care persistă și în prezent în popor. Studiind fenomenele care preced sau
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
Megalopolis. Tipologic, poetul e un romantic trecut prin experiența expresionistă și, în genere, prin mutațiile de sensibilitate și de limbaj ale liricii secolului al XX-lea. Un vizionar al cărui univers e străbătut de nostalgia totalității și, ca revers, de stihia degradării cosmice și a anxietății existențiale. Spectrul cataclismului final bântuie versurile, agresive coșmaruri aherontice, ierni polare și toamne bacoviene amenințând viața și spiritul: pădurile „se bejenesc”, „cad ploi de păcură ropotitoare”, marea e un paradis în derivă spre care migrează
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
prin originalitate frapant definită, deși conferă, inevitabil, o modulație personală unor teme și moduri de expresie de relativ largă circulație. Se regăsesc în textele sale instituirea lirică a unui pannaturism legitimat de sentimentul de participare la viața cosmică, perceperea aștrilor, stihiilor și mineralelor, a plantelor și viețuitoarelor ca părți integrante ale eului poetic ori, mai degrabă, „vărsarea” acestuia din urmă în natură, împletirea inextricabilă între confesiune și contemplație. Toate acestea și probabil încă multe altele îi definesc poezia, dar nu o
BURICEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285956_a_287285]
-
Personajele, rezumate la condiția lor categorială, adesea n-au nume. Ele sunt „un bărbat”, „un moșneag”, „un tânăr”, „un cioban”, „magul”, „întâiul”, „al doilea”, „al treilea zidar” etc. Conflictele migrează pe plan cosmic, eroii constituie doar veșmintele pasagere ale diverselor „stihii”, „principii”, „puteri elementare”, care se ciocnesc și-și dispută supremația. Piesele au structura dramelor „vestirii” (Verkündigungsdramen) sau „metamorfozei” (Verwandlungsdramen), proprii teatrului expresionist, adică prezintă prefacerea oamenilor în alții „noi”, altfel de cum erau până atunci, sub efectul „jertfei” săvârșite de eroul
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
de sub fascinația luteranismului și să rămână fidel ortodoxiei. Dramele cu punct de plecare istoric, Meșterul Manole, Cruciada copiilor, Avram Iancu, dizolvă o vagă atmosferă de Ev Mediu românesc în mit. Forțele chemate să ducă înainte acțiunea sunt până la urmă tot stihii, de la puterile diavolești și divine conlucrând, conform credințelor bogomilice, la prozelitismul catolic, lumesc, și transcendentalismul ortodox și la duhurile pustei și ale pădurii. Jertfa cu efect moral metamorfozant intervine în toate trei piesele. Prima și ultima dramatizează din nou „eresuri
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
nuvela Desfășurarea - în tot dramatismul și complexitatea aspectelor sale, într-un moment de răscruce din viața sătenilor din Udupu, când se înființează Gospodăria Agricolă Colectivă (...). Lupta împotriva vechilor și noilor chiaburi este cu atât mai aspră, mai grea cu cât stihia mic-burgheză a corupt unii comuniști cu posturi de răspundere în aparatul de partid (Ion Niculae prim secretar al raionului) sau de stat (Prunoiu, președinte al sfatului popular comunal), făcându-i să subaprecieze pericolul elementelor capitaliste de la sate sau chiar să
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
scriiturii derivă din Noul Roman francez, însă materialul uman și intriga prelucrează romanescul senzațional romantic și naturalist: personaje suspectate că s-au născut din incest, frați care evită în ultima clipă incestul, după o sumedenie de identificări înșelătoare, scenografie macabră, stihii dezlănțuite, destine damnate. O tehnică asemănătoare folosește B. în Pădurea și trei zile. Varianta scenelor (1970). Prima perspectivă diacronică aparține unei voci narative aparent neimplicate; i se adaugă perspectivele subiective ale altor voci, de fapt, travestiuri ale uneia singure - prozatoarea
BOTEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
din întuneric : cu căciulă neagră, unul încleșta din măsele iar sprâncenele i se zburleau. Sub căciula care albea posomorât, jumătate din obrazul celuilalt se arăta bărbos. - Mai dăm drumul la unul ! răcnea el. Puternice, apele bubuiră, acoperind din nou gemetele stihiei. La vale, pe argea, se înspumau creste de val. Cu clipiri surde, revărsarea gârlei aducea, în izbituri, o negură. - Vin copacii... urlă un glas. Privirile se încordau asupra umbrei ce se apropia greoi. Repeziți de vârtej, pe sticla felinarului se
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Întârzie. Occia se gândește la foc și se întreabă dacă e oare adevărată părerea că nu Pământul este una din părțile cele mai de cinste ale lumii? Că nu el ar sta nemișcat în mijlocul bolții care se învârte, ci focul, stihia cea mai puternică din Univers. Ca să umple tăcerea stânjenitoare, regele spune: — Ați observat și voi că în natură focul este elementul cel mai plin de mișcare... Avem și un falus aici, pufnește una dintre fete cu palma peste gură. Mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la morți să deie vieață, În ochi-i să se scurgă scântei din steaua lină, A părului lucire s-o deie luna plină, iar duh dă-i tu, Zamolxe, sămânță de lumină Din duhul gurii tale ce arde și înghiață. Stihii a lumei patru, supuse lui Arald, Străbateți voi pământul și a lui măruntaie, Faceți din piatră aur și din îngheț văpaie, Să-nchege apa-n sânge, din pietre foc să saie, Dar inima-i fecioară hrăniți cu sânge cald". Atuncea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl... Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii, E stăpânul fără margini peste marginile lumii... De-atunci negura eternă se desface în fășii, De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii... De atunci și până astăzi colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute Și în roiuri luminoase izvorând din infinit, Sunt atrase în vieață de un dor nemărginit. Iar în lumea asta mare, noi copii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
labă. Am dormit. Am dormit multe ore, sau cel puțin așa cred. Și când m-am trezit, nu mai - nu mai aveam nici o legătură cu timpul real. Lecturile și coordonatele mele mă purtau în continuare printre supersonice și căști și stihiile spațiului atlantic. Timpul călătorește. Noaptea și ziua trec pe lângă mine deplasându-se într-o direcție greșită. Rămân în urmă. Trebuie să mă întorc în timp, trebuie să mă apuc de ceva, trebuie să fiu sigur că m-am agățat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un strop de whisky. Tu și ea. Sper că nu formați deja un cuplu. Am simțit că forța de gravitație a crescut brusc, așa cum crescuse presiunea atmosferică în ultima vreme. Am simțit că gravitatea tocmai a încheiat o înțelegere cu stihiile. Îmi strivea obrajii și inima, cum, de altfel, strivea toată plevușca, toate gângăniile insignifiante din păturile inferioare ale atmosferei. M-am supus instinctului. Am spus: — Nu. S-a terminat. I-am dat papucii. De ce? — Bun, făcu Terry, și căscă. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
corespondență între divinitate și viața pământeană. Exemplificarea conceptului sofianic în folclorul românesc se regăsește în mitul mioritic, care este în sine o viziune a transfigurării ortodoxe a realității, unde moartea este sinonimă cu nunta, act sacramental de unire cu o stihie cosmică, în prezența naturii care devine biserica în care are loc nunta alegorică. Un exemplu și mai concret este faptul că sărbătoarea creștină specifică spațiului ortodox este Paștele, mai precis Învierea care reprezintă triumful vieții organice asupra morții. Legendele și
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
Să știi cî s-o făcut di chindii șî amuș sî înopteazî. Cini știi cum om mai agiungi noi acasî, băietu’ tati’?” - așa îi vorbea bătrânul murgului, conducându-l cu grijă. În scurtă vreme, s-a lăsat întunericul. În toată stihia din jur, singurele semne după care se putea orienta erau câte un copac sau câte o fântână, știute de bătrân... „Aha. Aista îi copacu’ di pi colțu’ spri Păscării. Ce ar fi s-o luăm pe acolo? Îi mai de-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]