2,691 matches
-
relief. S-a lucrat în trecut olărie și la Pitești(ibid) 9.Barbu Slătineanu , Ceramică Românească , Fundația Pentru Literatură și Arta Regele Carol ÎI, București, 1938, p. 194-196. 10. Ibidem,p. 104-105, pl. XXIII/c,d, XXIV, XXV. 11. Centru stins la vremea cercetărilor întreprinse de Barbu Slătineanu, dar care apare că activ și prezent la Expoziția Generală Română, București, 1906, prin producția lui Miller Jean, care a participat în calitate de colaborator, cu obiecte produse în atelierul său, primind medalie de argint
ASPECTE ISTORICO-ETNOGRAFICE PRIVIND OLARITUL ÎN ARGEŞ. CERAMICA PICTORULUI ION MARINESCU-VALSAN, ÎN COLECŢIILE MUZEULUI REGIUNII PORTILOR DE FIER de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 914 din 02 [Corola-blog/BlogPost/363891_a_365220]
-
o strig disperat. Am căutat-o prin toate locurile cunoscute unde știam că se putea duce și nu am găsit-o. Epuizat mai mult sufletește m-a așezat pe prag. Lângă mine odihnea buchetul de ghiocei. Toți ghioceii aveau ochii stinși. Îngândurat am observat urmele unor cauciucuri. Cu siguranța aici a fost o mașină. Ana mea a fost răpită de lângă mine. Trebuia să o caut. Am pus ghioceii într-un pahar cu apă și am pornit spre oraș. Nu știam de
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
matahală, cu o nemaipomenită poftă de-a trăi acum ori niciodată, clipa. - Cine, mă? - tună namila din partea cealaltă a tarabei, privindu-și de data aceasta, clientul fix în ochi, cu ochi de sânge închegat. - Eu...- se fâstâci Solomon cu glasul stins - Eu, eu, eu sunt autorul... - Fii cuminte, domnule, șî taci dreacu- zâmbi a desconsiderare taurul - până nu-ț mut fălcile... - Cum o să tac? - păru a se fâstci artistul - Aduc buletinul din mașină, domnule, ca să te edifici... - Dumneata să mă edifici
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
vis Să pot lăsa iubirii o ultimă suflare Să înflorească-n toamna cu muguri de cais. Că iată-n corbi stau aștri ca lacrimile sorții, Ca un torent de nouri scăldați în ape vechi, Și scuturând din aripi cer steaua stins-a morții Lăsând țipete oarbe de stele neperechi. Și-n suflet o să-mi fie atâta cald de tine Cât soarele din stradă de mine însetat Ce-n poftele ființei a desfrunzit destine Sorbind ca-n 2 Mai trupul de stele
MAI STRIGĂ-MĂ O CLIPĂ de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362898_a_364227]
-
cu jind că pe-un noroc că pe un vârf de munte sădit din loc în loc cu falnici arbori mandre piscuri întinse spre înălțimi din care ape limpezi se scurg în vai blajin ......................................................................... iubirea-i că o torța ce arde stinsa în vânt e însăși forță vieții ce vine din adânc e darul ce împarte ce-i bun și rău în noi singurul păcat cinstit de pe pământ de AZED ANGHEL YAMFIR DAN Referință Bibliografica: fetițelor / Anghel Zamfir Dan : Confluente Literare, ISSN
FETITELOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362961_a_364290]
-
pâine înmuiat în dor. Ți-am fost, în viața ta de câine, zei Și ne-ai cerșit umil un mângâiat, Privindu-ne cu ochi de om - scântei, Iar noi, cu drag, blând, zilnic, ți l-am dat. Cu glas mai stins și trist te-am auzit Cum ai lătrat mai ieri la ușă. Probabil că simțeai ceasul oprit De acea babă-n haine de cenușă. Noi însă, oameni, nu te-am priceput Că tu, un câine,-ți luai adio, Și-ai
TE-AM STRIGAT PLÂNGÂND... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363000_a_364329]
-
covoare de iută sau țesute la război, direct peste dușumea sau peste pământul galben amestecat cu balegă de cal ori pleavă și apoi întins pe jos în loc de dușumeaua. Așa se "tencuiau" și casele peste care lipitură se dădea cu var stins și albăstrit cu sineală. Cum spuneam, tata a construit bordeiul, ne-a instalat patul și cele necesare unei șederi pe întreaga vacanță, până la culesul strugurilor în septembrie. Seara după ce își termina treburile gospodărești prin curte sau pe la câmp, cu recoltatul
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
Oanăăă, uite ce ți-aduse mamaia: banane, portocale... iaurt. - Nu trebuia, are destule. Nu-i lipsește nimic. - Dar Emil unde e? - Nu știu; poate în camera lui. Își pregătește temele; schițe, planuri, proiecte; răspunde Adina, dar cu altă voce, mai stinsă. Sofica, un pui de vulpe, a mirosit ceva: o gâlceavă mică, o supărare... După ce s-a săturat de frământat la aia mică, a băgat capul pe ușa de la camera lui Emil dân- du-i binețe și întrebându-l ce face
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
formulă de încheiere. Arhiereul făcu un semn cu o mină dezgustată pe chip iar sclavul înțelegând reacția acestuia își strecură biletul între veșminte. Mesajul pentru Ponțiu Pilat fu transmis pe cale orală: -Vorbește așa către stăpânul tău, spuse el cu glas stins: Se va face așa cum am convenit.” Sclavul făcu o plecăciune și plecă făcând câțiva pași înapoi înainte de a ieși pe ușă. După puțin timp arhiereul primi o știre din fortăreața Antonia de la un om care nu era iudeu și care
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
luneca pe pleoapele tale , Iar sunetele rasuna-n același ecou, Numai rătăcim demult pe-aceeasi cale , Străini suntem în timpul prezent și nou . Se zbate-n fiecare sunet o aripă învinsă Acolo unde cântecul arde mocnit ... Și te-asteptam cu privirea stinsa În clipa , ce-n uitări te-a încremenit. gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Se zbate-n fiecare sunet o aripă învinsă / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2193, Anul VII, 01 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Rusu
SE ZBATE-N FIECARE SUNET O ARIPA INVINSA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362534_a_363863]
-
pietrele nepietruite și cele de pământ urcau muntele de nepiatră și se opreau la izvoarele neizvorâte ce șușoteau în curgerea lor necursă și se prelingeau în suspendarea staționării secetei ce mustește în noroaiele secate ale satului, unde la umbra lumânărilor stinse tata recitea scrisoarea ce eu am uitat să o scriu de pe o coală imaculat de albă, și înveșmântat în mantia roză precum cafeaua, am căutat să-l țin treaz toată noaptea cu un ceai de gargară din coajă de stejar
AMINTIRE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362540_a_363869]
-
Mâinile șezând pe Dumnezeu Și cu Dumnezeu căzând în hau. Număr fericiri din șapte-n șapte, Te scad din păcatele de noapte, Te adun pe buzele, ce coapte Stau închise între două șoapte. Șapte licurici dacă întreabă Cum de focul stins ne-a ars mocnit, Cum de fuge luna noastră-n grabă, Trupul meu în tine-a putrezit. Te port pe-al meu creștet o cunună; Șapte licurici stau într-o rană Și cu luna-n brațe, îți sunt mâna Pe
ROZA TUTUROR TIMPURILOR de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/361045_a_362374]
-
45), învingerea vidului («prin vidul plin unde-am învins», p. 47; Coșbuc ar fi zis aici, mai mult ca sigur, furat de simetriile -vu- - -vi- / -vi- - -vu-: „prin vulturi vidul viu vuia“), lemurienii din holograme («se-ntorc lemurienii / din holograme stinse», p. 52), ninsoarea codificată a materiei și a Eu-lui, „fără doar și poate“, din punctul „înalt“, de întâlnire a paralelelor («și-n punctu-nalt / materia și eu-i / au nins codificat // au zăpezit eterul», p. 54), aventurarea dragonică (fără putința de-
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
Acasa > Strofe > Timp > AM BIRUIT Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Mână de mână noi mergem cântând, plini de speranțe încinse, simțind în piepturi iubirea arzând chiar și-n dorințele stinse. Nu ne mai sperie nopțile reci cu a lor stranie brumă și cu-ale lor încâlcite poteci spre care viața ne-ndrumă. Atâta timp cât tu știi și eu cred că ne-ocrotește ursita, cu toată dragostea ce o posed am să
AM BIRUIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361062_a_362391]
-
se sufla flacăra pentru că el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal străjuit de lună. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». îmi ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
în ape, în sânge și inimi, în vis, în iubiri, în cuvinte. Stâlpii și ușile caselor cu sânge au fost însemnate, cu sânge de albi porumbei praguri de uși au fost însemnate. Tot mai pierdute, sleite, cuvintele pulsau epilogul secundelor stinse. O ultimă respirație, un vuiet adânc, un geamăt prelung... Și totul ESTE durere, ocean de durere! Sufocate, într-un salt disperat, cuvintele au țâșnit din cărți, din inscripții, din gânduri, din lume, spre Tabernacolul din Muntele Luminii, Lăsând o întindere
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
aceasta ne ține în obscuritate cu frica ideii de om terorist? Am găsit explicat în dreptul cuvântului „teroare” și explicația: asuprire bazată pe intimidare. Atunci Leul din junglă ce este, dacă Elefantul își îmbălsămează spiritul pentru înveșnicirea clipei căzute în privirile stinse ale unei Rândunele ce a încetat să taie azurul?! Incultura îți trădează caracterul când nici nu te-aștepți; te dezbracă de viciile ascunse și rămâi golit într-o „conștiință murdară”27. Încep să apară bolile. Ființa din tine, inevitabil se
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
mă simt cam obosit și prins cu multe griji, probleme. - Am venit să vă mulțumesc și să vă spun că am plecat. O zi bună! - O zi bună și ai mare grijă de tine! îi răspunse primarul cu o voce stinsă. Plecă mirată de atitudinea primarului; niciodată nu îi spusese să aibă „mare grijă de ea”, i-a mai spus așa când a fost tatăl ei bolnav și atunci când nu se simțea ea bine, „să aibă grijă de ea”, dar nu
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
tocmai pentru a propulsa ideea ilimitării materialității : ”timpul se lipește pe trupul meu gol/ mătasea părului îmi tatuează spatele / cu fire de nisip în linii de avangardă/ obrajii primesc nuanțe de roșu aprins/ (la fel ca inima!)”(autoportret), ”trupul ofilit/ stins și vechi/ un schelet uriaș de munte/ plânge înfundat/ încremenit/ peste nopți de bronz/ peste dimineți /încărcate de/ lumini astrale”(eul muribund), ”din carcasa trupului/ din carne,/ sânge și oase/ se deșiră obsesiile / în zboruri de fluturi negri/ dintre aripile
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
fiecare cale,/ Zări neclintite,/ Inimi împietrite./ Niciun strop de îndurare/ Pentru atâta zbucium și jale.// Și lacrimile au curs mereu,/ Spre infinit, către Dumnezeu. (Dumitru Oniga, „Mamei”, pp. 444-445); Mamă, scuipată și pălmuită,/ Mama mea, duioasă și iubită,/ Ochii tăi stinși, de Sfântă Vinere,/ După care fiică, după care ginere/ Însângerează,/ Mamă vitează?// Sub candelă buzele tale arse pentru cine cuvântă,/ Măicuță suavă și sfântă?/ După tata, după feciori, după nepoți,/ După care din toți? (Ion Paragină, „Mama”, p. 454). Un
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
Curtea de Argeș vindea en-gros, în scopul revânzării de către Costică pentru a trăi și el. Când pe străzile satului se auzea guițatul porcilor sacrificați de sărbătorile Crăciunului, într-un peisaj pitoresc al iernilor bogate în zăpadă ce scârțâia sub bocanci, auzeai glasul stins al lui Costică. „Hai la drojdie, neamule/Drojdie bună, prospețică,/De la năicuțu, Costică/Prăjituri crescute și colaci/ Fără drojdie nu-i faci” ... striga din poartă-n poartă să fie auzit, iar femeile cumpărau de 1 leu, 2 sau 3, după
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
tăcut. Încep să strig, dar glasul nu-mi străbate până la urechi. Se lovește de foițe, de petale și membrane concentrice, apoi se răsfrânge în amurgul mov, printre copaci, ca niște frunze de ceață și turle ce zboară ușor, prin aerul stins, până la ochiul orb al parbrizului. Mașina se oprește în fața casei mele, albe și solide, ca o insulă în imensitatea oceanului. Câinele începe să latre în timp ce eu descui, cu greu, poarta verde, de fier. Cupola viorie s-a transformat în nori
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
pașii doar covoarele. Iar eu zgârii cu unghiile peretele scorojit și mă ascund sub pielea zbârcită a zugrăvelii, sap labirinturi cu degetele însângerate ca să-i găsesc, să mă regăsesc pe mine, întreagă. Trec din cameră în cameră, încet, cu luminile stinse. Îmi umplu alveolele cu aerul din casa bunicilor. Miroase a nuc, a mobilă veche, a hârtie creponată, a vanilie, a copil cu părul de aur, a ochelari de bunic, a început de mirare. Miroase a mine, cu ani in urmă
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
nu-și găseau locul acolo, unde plânsul, jalea, neputința, și...moartea își găseau locul. Primisem cu câteva zile înainte de Crăciun vestea că fetița mea nu va mai trăi decât câteva zile. Cu brațele ridicate spre cer, a neputință, cu glasul stins, profesorul îmi dăduse acea veste...vestea morții, într-un spital ce se pregătea de sărbătoare...Nu am acceptat nicio secundă aceea veste. De Crăciun se naște un prunc, al meu nu putea să moară. Și totuși...Moartea lua pe rând
DE CRĂCIUN AM ÎNVĂȚAT CE ESTE MOARTEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364165_a_365494]
-
de acum relația cu ea va fi statornică și lungă. A fost descoperit la o serbare de către compozitorul Ion Vasilescu. Adus de către acesta la Radio, Gică Petrescu va cânta cu pianistul celebru și dirijorul Iulian Ghindă. Părăsit tragic de mamă, stinsă discret și pretimpuriu, artistul, sfătuit de tatăl său va renunța la studiile universitare de drept, pe care le începuse de doi ani și se va decide să se dedice total cântecului. „Decât să ajungi un avocățel mediocru, mai bine apucă
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]