734 matches
-
lor în urechi și gâtlejul lui, ca o locomotivă sub presiune. Se strecură prin gard. Ascultă. Nu se-auzea nimic. Aruncă, icnind, lădița. Se-ndreptă să răsufle. Ce-o zvârli așa! îl luă la rost Ghiță Todireanu. Stătea aplecat lângă stiva de zgură și scotea o așchie din palmă. Cămașa aruncată neglijent pe el atârna răsfrântă din pantaloni, lăsându-i bustul gol. Miluță își aminti valul uscat de căldură arzătoare de pe locomotivă. Strigă repede, disperat: Unde-i Irina? Ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mijloc al unei clădiri cu locuințe ce aparținea unei companii; casa era placată cu gresie roșie în față și cărămidă în spate. Curțile din spate cuprindeau o zonă cu iarbă împărțită prin grilaje cu țepi, și fiecare petic verde avea stiva lui de gunoi. Bandele care scormoneau prin gunoaie din Blackhill traversau canalul să fure din stivele astea. I s-a spus că cei din Blackhill erau catolici și aveau animale în păr. într-o zi au venit doi oameni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în față și cărămidă în spate. Curțile din spate cuprindeau o zonă cu iarbă împărțită prin grilaje cu țepi, și fiecare petic verde avea stiva lui de gunoi. Bandele care scormoneau prin gunoaie din Blackhill traversau canalul să fure din stivele astea. I s-a spus că cei din Blackhill erau catolici și aveau animale în păr. într-o zi au venit doi oameni în curțile din spate; aveau o mașinărie care scuipa flăcări albastre și nori de scîntei. Au tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
își lipi fruntea de iarbă și făcu tumbe pe o pantă verde pînă cînd căzu lat de amețeală, iar clădirea și cerul albastru se roteau și se clătinau în jur. Privi pe furiș, printre tulpinile de măcriș și părăluțe, la stivă, un șopron din cărămidă în care erau ținute lăzile. Auzi nedeslușit zvon de voci printre firele de iarbă și hîrșîitul unei ghete cu vîrf de metal pe un grilaj de fier, și zgomotul unei lăzi de gunoi care era săltată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Sau: e opt fără un sfert... aud calul de la căruța lăptarului Eliot la două străzi de-aici. — Dumneavoastră puteți să spuneți ora, domnule Drummond? întrebă Thaw. Domnul Drummond ridică un ceas deșteptător care stătea cu fața în jos pe o stivă de cărți de lîngă pat. îl duse la ureche, îl scutură și-l puse cu grijă jos, spunînd: — Limbile nu i se mai învîrt. închise ochi, deschise gura, se trînti pe pernă și spuse în cele din urmă cu hotărîre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
foșnitoare și astupîndu-i frontoanele, gorgohele, cupolele, terasele încălecate unele peste altele. Cofrajele de placaj și fier forjat, neregulate și precare, schelele pe care suiau muncitorii, mașinile de turnat asfalt scoțând valuri de fum, noii stâlpi electrici de beton, depozitați în stive, și care aveau să înlocuiască ruginitele crucifixe metalice, toate păreau părțile vizibile ale unei conspirații menite să mă despartă de București, de mine însumi, de cei cincisprezece ani în care, așezat pe ladă și cu tălpile pe calorifer, trăsesem perdeaua
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și își sorea mulatrele pe balcoane de fier forjat, protejate de penajul de fildeș al evantaielor. În osul gălbui al lamelelor flexibile negrii din Africa săpaseră, cu generații în urmă, scene halucinante și pitorești: cranii de crocodil, uscate, așezate în stive, un bărbat sodomizând un berbec, un idol cu labe de homar devorând un soi de gândac uriaș. Perla din urechea sclavului care aducea tăvița cu cești de cafea celor două negrese în veșminte de mătase, o perlă cenușie, mare cât
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu trupuri încremenite, la capete, de forța centrifugă. Deși părea că n-ai avea loc nici să scoți mâna din buzunar, gloata totuși avansa în șuvoaie groase spre piață, spre mustării, spre colțul brânzarilor cu putinele lor tulburi și spre stivele de lăzi unde se vindea sucul popular, de 75 de bani, în sticlele rotunjite și mate. Îmbrăcat în haine de postav gros, mototolite, parcă scoase dintr-o recuzită de teatru, cu un fes pe cap și suflând dintr-o goarnă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o corabie la brațul vreunui ofițer. Trăsura se afundă în mahalaua Hereascăi, luînd-o pe una din ulițele mărginite de ateliere și depozite de cherestea. Ștrengarii înălțau zmee colorate pe maidane pline de mortăciuni. Câini galbeni, aproape fără blană, levitau printre stivele de lemne, lipăiau din bălți ce oglindeau cerul. O fetiță, aceeași care-i șoptise ceva la paradă, când îi întinsese clopoțeii albaștri, stătea pe marginea drumului, nemișcată, cu o minge vărgată sub braț și pe față cu o expresie de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
genunchi cutia în care mișunau cobaii. Văzînd-o pe mama Soilei, bătnnul rânji și-i întinse deja, în pumn, doi șoricei ce-i priveau printre degete. Femeia-i cumpără fără vorbă și-apoi, dreaptă Și aspră, îl trase pe Herman în spatele stivei de fiare. "Azi o să mai luăm ceva, ceva special pentru tine", îi spuse, privindu-l cu ochii ei reci și totuși suferinzi. Trecură prin spațiul foarte îngust dintre zidul din spate și stivă. Tot locul puțea a urină. Herman mergea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Și aspră, îl trase pe Herman în spatele stivei de fiare. "Azi o să mai luăm ceva, ceva special pentru tine", îi spuse, privindu-l cu ochii ei reci și totuși suferinzi. Trecură prin spațiul foarte îngust dintre zidul din spate și stivă. Tot locul puțea a urină. Herman mergea după femeie ținîndu-și respirația cât putea de mult, dar drumul se lungea. Cotiră de mai multe ori, fiarele aveau colțuri care-i agățau costumul, bălăriile crescute direct din zid îi pălmuiau fața, dar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
semn către prizonier, îi răspunse pe un ton dur: O fi cum spui. Oricum, între timp, noi trebuie să vedem aici de demonii ăștia. Rapizi și eficienți, burgunzii umblau în căutare de crengi uscate, pe care le adunau într-o stivă la rădăcina copacului celui mai apropiat, un stejar bătrân și rămuros. în timp ce unul dintre ei trebăluia ca să aprindă focul, hunul fu dezbrăcat complet și țintuit la pământ de patru războinici solizi. în acel moment, cu un cuțit, Hariman îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a corpului jupuită de piele, fu iute castrat și apoi ridicat cu capul în jos și atârnat de una din crengile cele mai solide ale copacului mare, cu coatele îndoite și cu mâinile împletite și legate la spate. Dedesubtul lui, stiva de trunchiuri și crengi fusese deja cuprinsă de focul pe care Hariman, după ce își potrivise la centură scalpul, avu grijă să-l întețească, trăgându-se pe urmă îndărăt împreună cu cei care-l ajutaseră, pentru a-și contempla roadele muncii. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încărcată de mânie, că de aici nu fuge nimeni. Și dacă dușmanul va ajunge până aici, ei bine, eu nu voi face nici măcar un pas îndărăt! Ochii îi scăpărau de mânie. Cu un gest energic și tremurat, îndreptă degetul spre stiva uriașă pe care servitorii săi o alcătuiseră din toate lucrurile sale și adăugă: — Acesta, războinicilor, va fi rugul meu funerar, căci regele vostru nu se va da niciodată viu pe mâinile romanilor! Un murmur străbătu mulțimea, dar Atila nu terminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cai fără călăreți și oameni ce păreau niște spectre. Până unde se putea duce cu privirea în josul coastei și apoi peste câmpie, nu vedea altceva decât trupuri întinse în mărăciniș, în unele locuri căzute unul peste altul, încât formau adevărate stive, din care se ridicau spre cer brațe și picioare înțepenite de moarte, copite de cai, arme încă fluturate, dar care nu aveau să mai ucidă. Din cauza înclinației terenului, sângele se scurgea de pe acele trupuri pe pantă în jos, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
războinicii săi. „Să fie limpede!“ strigă cu voce fermă, „că de aici nu fuge nimeni. Și dacă dușmanul ne atacă, eu nu voi face nici măcar un pas îndărăt!“ Ochii îi scăpărau de mânie. Cu un gest energic, îndreptă degetul spre stiva imensă pe care servitorii săi o alcătuiseră din șei, covoare, bijuterii, arme felurite și adăugă, cu un glas care vibra: „Acesta, războinicilor, va fi rugul meu funerar, căci regele vostru nu se va da niciodată viu pe mâinile romanilor!“. Dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
jumătate de oră. Oamenii și vehiculele constau doar dintr-o parte superioară, din cap și umeri, dintr-o capotă de mașină acoperită de zăpadă, dintr-o pătură de lână curbată peste coama unui cal. Treceau butoaie și dulapuri așezate în stive, trecu și o încărcătură de pietriș, un camion cu bidoane de lapte. Paltoane grosolane, pălării de fetru, șaluri împletite și căciulițe cu moț în creștet, dar nimeni nu purta bască, așa cum aveam eu și fratele meu, și tramvaiul lăsa casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe care secretara lui Hackler, contabilul sau chiar Gerda ar fi putut să le rezolve de mult. Până și fițuici de rutină, cereri de predare a prospectelor care se prelucrau îndeobște la primire, fuseseră probabil puse aici în mod intenționat. Stiva trezea impresia unui reproș mut, grămezile nerezolvate însemnau lipsă de respect. Și, din nou, apăreau comenzi fără oferte, obiective de îndeplinit fără stabilirea costurilor. Cele mai elementare reguli erau încălcate, Hackler nu respecta nimic, nu-l întrebase niciodată dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
către scara de incendiu, trimiteți pe cineva acolo sus, nu cumva să-i vină vreunuia aflat cu musca pe căciulă ideea să și ia tălpășița pe unde nimeni nu se-așteaptă. Înșfăcă una din cutiile de carton care așteptau în stive să fie încărcate în gura depozitului, așa vă faceți voi datoria, începu să se stropșească la magazionerul care nu știe cum să-i explice, dom’ comisar, de unde aveți dumneavoastră informațiile astea? Noi aici nu ne vedem capul de treabă, totul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că exact acolo era gura de metrou dinspre Teatrul Național, spune Tîrnăcop, în prima clipă mi-am închipuit că o poartă a Iadului vi s-a deschis înainte și că Satana v-a înhățat dintr-o mișcare. Din dosul unei stive de lăzi care stă sa-i cadă în cap, printre bubuituri și șuierat de gloanțe, se aude vocea gîtuită a lui Dendé, ce ar fi să nu mai faceți pe șeful, dom’ Petrică? Țineți-vă pliscul, gata cu ordinele, și-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pune în mișcare o căruță cu boi? Nu știi? La drept vorbind, nici n-ai cum. Nu prea te-am trimis noi pe tine la țară. Ei, când carul e încărcat din greu, de exemplu cu fân clădit într-o stivă înaltă, e nevoie de câteva lovituri de bici ca să îndemni boul. Dar totodată trebuie să-l încurajezi și să-l ajuți. Carnea tremură pe el, boul întinde grumazul, își rostogolește ochii în orbite, chinul lui îți inspiră milă. Însă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
oamenilor nu se zărea nici o simțire. Când apăru și scheletul negru al acoperișului, palmele lor mari apucară bărdoaiele. Până departe, în câmp, răsunau pârâituri și țipete de cuie scoase din lăcașul lor. Apoi căzură pereții. Către seară, alături de-o stivă de lemne mâncare de cari, nu mai era decât un morman de moloz. în picioare rămase doar poiata lângă care se refugiase oarba. Nevestele muncitorilor adunară din casă țoale și cioveie, clituindu-le lângă bătrâna care, cu privirea goală, sta neclintită
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
acesta altul striga furios : - Ce, mă ! Ce, ce ! Te duru mâna de-ai băgat-o în... ? Trage, mă, firr-ai... că-ți zic una să te arză la ficați ! Amețit de băutură, un lucrător care venea dinspre uliță se opri în fața stivei de bolovani ce-i tăia calea. - Dedei cel din urmă leu, monologa el întorcându-și buzunarele pe dos. Cu o privire francă în ochii bleojdiți, conchise șovăind : Nu erau să fie ai mei. Lucrul mergea cu spor și către sfârșitul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
trei sute de metri mai jos se vedea Bursa, vechea capitală otomană, ca un joc de table Întins pe verdele de postav al văii. Romburi roșii de țiglă printre romburi albe de var. Ici și colo, mormintele sultanilor erau așezate În stive, ca niște puluri strălucitoare. Pe-atunci, În 1922, străzile nu erau pline de automobile. Nu existau teleferice care să brăzdeze pădurile de pin de pe munți. Uzinele metalurgice și fabricile de textile nu Înconjurau orașul, umplând aerul de pâclă. Bursa arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de figurine defilau de-a lungul raftului: Paul Bunyan și Babe the Blue Ox, Mickey Mouse, Zeus și Felix the Cat. Bunicul meu, Încercând să fie de ajutor, se duse Într-o zi cu mașina și se Întoarse cu o stivă de cincizeci de farfurii. ― Am comandat deja farfurii, Îi spuse Milton. Dintr-un loc care aprovizionează restaurante. Nu ne cer decât zece la sută din bani pe loc. ― Și pe astea nu le vrei? Lefty părea dezamăgit. ― Bine. O să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]