611 matches
-
modelelor eroice ale culturii romane, le contrapune imaginea unui soldat al lui Dumnezeu, în varianta creștină a termenului. Concepția unui miles spiritual, capabil să ducă lupta interioară pentru fortificarea spiritului, era prezentă chiar și în cultele misterelor și în filozofia stoică. În teologia creștină, conceptul de miles Dei sau miles Christi asuma o valoare complet nouă în fața culturii păgâne: caracteristica acestuia nu era doar lupta spirituală ori simpla obișnuință ascetică pentru atingerea unei glorificări escatologice. În acest concept, se regăsea voința
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să distingă o morală publică de cea privată. Această incoerență, descrisă deja de Seneca (4 a.Chr. - 65 p.Chr.), este reluată acum într-un alt context. Dacă în filozoful păgân se putea vorbi despre o anumită resemnare, pe lângă viziunea stoică a omului, în teologul creștin, alături de observația detașată a evenimentelor, simbol al derivării stoice, este prezentă conștientizarea rupturii cu experiența păgână prin implicarea unei noi concepții despre viață, inserată în optica comunitară creștină. În Ad Donatum, 7, autorul ne vorbește
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
4 a.Chr. - 65 p.Chr.), este reluată acum într-un alt context. Dacă în filozoful păgân se putea vorbi despre o anumită resemnare, pe lângă viziunea stoică a omului, în teologul creștin, alături de observația detașată a evenimentelor, simbol al derivării stoice, este prezentă conștientizarea rupturii cu experiența păgână prin implicarea unei noi concepții despre viață, inserată în optica comunitară creștină. În Ad Donatum, 7, autorul ne vorbește despre disprețul vieții exemplificat de spectacolul gladiatorului. Mulțimea care asistă își asumă o conotație
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Cicero care ne spune că în contextul unei atitudini nonviolente a creștinului, nu există loc pentru o legitimă apărare; căutând să-și salvgardeze propria viață ar trebui neapărat să o subestimeze pe a celuilalt. Mentalitatea păgână, deși iluminată de intuiții stoice despre concepția umanității, e foarte departe de valorile creștine ale dreptății și blândeții care îi conduce pe oameni firesc la Dumnezeul de la care și-au luat originea. În Divinarum Institutionum, VI, 18, 29, dă impresia interpelării directe a fiecărui individ
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în conștiințele lor. Soldații creștini nu-și ascundeau sentimentele antimilitariste, pentru că, deși luptau pentru a rămâne fideli jurământului prestat, arătau adversitate față de arme. Marcus Aurelius, de caracter bun și blând, răbdător și uman cu toți, fidel culturii sale de filozof stoic și literat, nu ținea cont de lâncezeala soldaților creștini față de meseria armelor, văzând, în atitudinile lor hieratice, niște aberații religioase cu o anumită notă de ateism ori de subversiune. Potrivit opiniei comune era ateu oricine nu venera divinitățile Romei și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o discută poate pentru că nu intra În atribuțiile tratatului de față, cu fenomenologia. Se știe Îndemnul lui Husserl - mergeți drept la lucruri! - care caracterizează fenomenologia ca „știință riguroasă”, fundamentată printre altele pe principiul epoche-ului, al suspendării percepției (un concept altminteri stoic). Epoche-ul prescrie exact ceea ce prescrie și privirea absolută a stilului: a vedea lucrurile În ele Însele, detașate de rețeaua afectivă În care ele intră și de unde Își extrag semnificațiile. Adevărul lucrului ar sta dincoace de afect, Înainte ca acel lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
permisivizarea lui, după un principiu, Însă: poate fi literatură orice discurs despre sine (sau despre “mine”). Păcat doar că autoarea face gestul acesta prea tîrziu. CÎnd literatura, pe măsură ce crește În productivitate, scade În capital simbolic. și-atunci, trimit pe cititorul stoic sau lacom la cronica din La Quinzaine littéraire, semnată de nimeni altul decît Maurice Nadeau (număul din 16-30 aprilie 2001), intitulată “Journal en public”, singura care are pe deplin proprietatea unității de măsură a aceste cărți. Reputatul critic și istoric
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
clasică a secolului al XVII-lea („il y a du Bossuet chez Echenoz” scrie undeva criticul Bruno Blanckeman). Epoché-ul la care visa realismul fenomenologic al Noilor Romancieri și-a pierdut din radicalitate pînă la a ajunge, din nou, o atitudine stoică - și pudică În același timp - care face ca Între eticheta omului clasic reprezentat În limbaj de pildă În romanele Doamnei de Lafayette și eticheta de limbaj a personajului sau naratorului minimalist să poată fi recunoscut un aer de familie. Există
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
XVII-lea (Leibniz, Spinoza sau Pascal) , un roman de dragoste deconstruit, unde protagonistul Își petrece timpul privat În sala de baie, Într-un mod compulsiv, dintr-o indiferență care poate fi numită lehamite, dar apare mai degrabă ca o atitudine stoică. De altfel, Jean-Claude Lebrun numea scriitura lui toussaint „jansenistă”. Minimalismul francez practicat de scriitorii care publică la editura Minuit nu seamănă cu cel american, al unui Raymond Carver, de pildă. Nu Întîlnim la francezi umor senin sau sentimentalism suplu și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu pot deveni cult decît dacă Își conțin proria comdamnare la moarte. Beigbeder scrie de fapt parodii la adresa stilului clasic, brevilocvent, eliptic, prețios și elegant. Prețioasele secolului al XVII-lea sînt astăzi snobii, iar libertinii lui, chefliii de astăzi. Morala stoică a devenit morală cinică. Nimic nu se pierde, totul se transformă. Literatura franceză de astăzi este asiduu studiată În universități. Lipsa unui critic de autoritate este compensată, dacă despre așa ceva e vorba, de o puzderie de teze de doctorat despre
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu anii '20 și continuând până ce nu a mai avut ce să spună, în 1980. Religia ei, ca și multe alte contradicții din viața și operele ei, a fost mult mai complexă decât sugerează rădăcinile ei catolice. Religia, în versiunile stoică și ermetică, dar nu creștină, figurează curent în ficțiunile ei istorice. Dinadins a reconstruit concepțiile religioase ale protagoniștilor săi păgâni, dar ea însăși se ducea rar la biserică, ca și personajele ei creștine. Hadrian, Zenon și Starețul Cordelierilor din Piatra
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
fericirea își are originea în echilibru, cât și o hedonistă convinsă că fericirea vine din exces: stoică printr-o consecință firească a pesimismului ei înnăscut, hedonistă deoarece toate formele de senzualitate o emoționau și o tentau. În măsura în care era creștină, era stoică, convinsă că întotdeauna condiția umană este prea crudă pentru a beneficia prea mult de pe urma sentimentului. Acești zei aflați în contradicție, atât creștini cât și clasici, au determinat-o să prețuiască explorările hibride ale religiei alchimiste și să citească lucrările unora
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Yourcenar părea compact și banalizat, chiar propoziția de sfârșit: Singura lecție pe care o învățăm din această viață, atât de îndepărtată de a noastră, este că gloria nu este în definitiv nimic mai mult decât o concesie provizorie 36. Pesimismul stoic pe care l-a cultivat ulterior în Memoriile lui Hadrian și în Piatra filozofală ieșise la suprafață aici. Dar prezen tarea a ceea ce ea numise senzualismul lui Pindar, indiferent cât de religios sau ritualistic, este mai puțin convingătoare decât evaluarea
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
răspunzând cu disperare, consternare și tristețe profundă. În secolul dintre scrisoarea lui Flaubert din 1861 și momentul în care Yourcenar și-a terminat Memoriile lui Hadrian, în 1951, clasiciștii au completat lacunele, arătând cât de mare fusese gama de răspunsuri stoice în secolul al II-lea; cum stoicii au fost influențați de răspândirea creștinismului; și arătând rolurile jucate de magie și de ocultism. Unii au mers atât de departe încât să susțină că secolul al II-lea fusese epoca lui Saturn
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în America a citit și alte cărți din nou majoritatea în franceză și germană din bibliotecile din New York și New Haven. A citit atent cărți despre diverse forme de păgânism și cărți despre convertirea la creștinism. A citit despre scriitorii stoici și gânditori precum Seneca, Epictet (pe care Hadrian l-a consultat în șopronul unde se retrăgea în adolescență), Eufrate și Empedocle, al căror stoicism s-a bazat pe principiile echilibrului și replierii. Fiecare din aceste răspunsuri stoice la vid au
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
citit despre scriitorii stoici și gânditori precum Seneca, Epictet (pe care Hadrian l-a consultat în șopronul unde se retrăgea în adolescență), Eufrate și Empedocle, al căror stoicism s-a bazat pe principiile echilibrului și replierii. Fiecare din aceste răspunsuri stoice la vid au fost diferite; și fiecare a integrat eclectic noțiunile de realizare și fericire, pe care (în cuvintele exponentului lui modern Yourcenar) Hadrian le-ar descrie, în contrast cu hedonismul epicureic, ca acel pat îngust dar curat pe care câteodată mi-
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
acea perioadă "dintre zei", succesorul lui Hadrian Marcus Aurelius părea să fi fost un subiect mai atrăgător. Mai puțin melancolic decât Hadrian, dar mai puțin preocupat de propria lui moarte, el și nu Hadrian a lăsat un corpus de scrieri stoice ce a fost mereu popular. Domnia dezastruoasă a lui Aurelius, în timpul căreia imperiul vast al lui Hadrian va fi invadat de barbari, devorat de epidemii și slăbit de războaie, iar conflictele tumultuoase dintre păgâni și creștini se vor intensifica, poate
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cît timp scria despre Hadrian și diversele personaje renascentiste menționate mai sus, și artiști precum Hieronymus Bosch și Dürer. A filtrat o parte din cunoștințele ei despre stoicismul antic direct prin personajul lui Zenon; a fost influențată de acei conservatori stoici din Imperiul Roman târziu care fuseseră convertiți la creștinism și care atât de des, ca Zenon și Cyprien, preamăreau celibatul lor în forma misoginiei. A asimilat accepțiunea ei de fuziune a alchimiei și psihologiei în psihicul uman de la Jung și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de scriitoare, mai precis la acțiunea sa de repunere în valoare a umanismului clasic. Cum era de așteptat, referințele cele mai vizibile au fost, în acest sens, Memoriile lui Hadrian și Piatra filozofală. În primul roman, M. Gramatopol nota reperele stoice ale concepțiilor despre formarea individualității, despre libertate și despre practicile religioase, în timp ce Al. Mușina observa cum filozofia puterii se convertește în căutare de sine. În al doilea roman, după N. Balotă, condiția lui Zenon o anticipează pe cea a savantului
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
De aceea, trebuie să nimicim toate credințele. Dacă din aceasta se nasc ateii contemporani, această stare tranzitorie nu va împiedica vederile noastre, dar va servi ca exemplu generațiilor, care vor înțelege predicile noastre asupra religiei lui Moise, al cărui sistem stoic și bine conceput va fi dus la cucerirea tuturor popoarelor. Vom face să se vadă prin aceasta adevărul său mistic, pe care, vom spune noi, este întemeiată toată puterea sa educatoare. Atunci vom publica în toate ocaziile articole în care
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
însăși existența și puterea acesteia. Divinația este, așadar, un argument viu al existenței credinței, din toate locurile și timpurile, într-o divinitate ce creează întregul univers. În general, în Antichitatea greacă practicile divinatorii se bucurau de suportul filosofic al teoriilor stoice și neoplatoniciene. În esență, acestea se sprijineau pe ideea unei simpatii universale (sympátheia la stoici), a unei armonii universale care face ca lucrurile să interrelaționeze în mod natural. Reprezentanții Noii Academii vor aduce acuze divinației și, în special, celei caldeene
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
eretice și aducătoare de rele. Chiar Ieronim scrie în anul 392 lucrarea De viris illustribus - Despre bărbații celebri, unde include alături de 132 de scriitori iudeo-creștini, pe Filon, J. Flavius și Seneca cel Tînăr. Pentru filozoful Seneca de orientare pitagoreică și stoică, gîn-direa lui Ieronim se poate considera complementară dar plăsmuirile lui Filon și J. Flavius nu fac decît să arate că toată scriitura iudeo-creștină este o făcătură fără seamăn în istoria și cultura Europei și a lumii. Dacă iudeo-creștinii îl au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de Tartuffe contemporan. Protagonistul, doctorul Radu Harega, traversează cele mai dure experiențe de viață: rănit în război, persecutat și arestat politic, în fine, reîncadrat. Pasionat de profesie, dar nefericit în căsnicie, continuă să lupte și să spere, cu o răbdare stoică, amintind-o pe aceea din parabola biblicului Iov. Folosind un limbaj colocvial nu o dată colorat, autoarea apelează și acum la jurnal și la investigația psihologică. Alternanța de confesiune și relatări „obiective”, precum și adăugarea, aparent dezordonată, de straturi peste straturi, ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
altă trăire sau amintire, până și experiența sa în apropierea morții, situație-limită din care oamenii de rând, ca și geniile, derivă în al doisprezecelea ceas o filozofie de viață mai profundă, de obicei mai curând religioasă, în orice caz mai stoică, mai tolerantă, chiar sentimentală. Ținta favorită a răutăților lui „Chick” este „Abe Ravelstein”, profesor de filozofie politică la aceeași University of Chicago. „Chick” și „Abe” au fost multă vreme foarte apropiați, fără a fi în fond prieteni. Au fost chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
că propagandă - atât religioasă, cât și politică sau socială - se mai făcuse avant la lettre de-a lungul secolelor. Confucianismul, budismul, Talmudul, Noul Testament, Coranul pot fi considerate exemple de propagandă. În sens larg, al propagării sistematice de idei, scrierile filosofilor stoici și ale adepților lui Epicur sau tratatele politice ale lui Platon și Aristotel sunt propagandă. Dar strategii catolici sunt primii care o definesc ca mod formal de operare și îi dau anvergură mondială. Aidoma religiei care a botezat-o, propaganda
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]