633 matches
-
fi în stare să descopere un copil, în orice șatră ar fi el, și ni-l vor reda... Cel puțin așa cred! Trăim o nefericită lecție de viață pe care n-am meritat-o, dar trebuie s-o suportăm cu stoicism. Te rog din suflet, nu mai plânge, s-ar putea să dureze această căutare luni și luni, ai să plângi tot timpul...? - Alex, Alex, cum de ni s-a putut întâmpla tocmai nouă această nenorocire, cum? - Nu sunt în stare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o iubesc, și îl pri vesc pe Cavanosa de la distanță și apoi mă întorc din nou spre Sophia și stau la doi centimetri de fața ei nemișcată și simt că părul ei miroase a flori de câmp și rezist cu stoicism tentației de a o atinge și-apoi mă îndepărtez un metru și-apoi mai fac un pas în spate și-apoi bat tare din palme, iar cei doi oameni clipesc scurt, se văd și se privesc din nou. O pauză
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
cât de frumos era îmbrăcat pentru ultimul drum, preotul Apopei s-a adresat pe un ton care i-a înghețat și mai mult pe cei prezenți în casă și după rumoarea transmisă și la cei de afară care suportau cu stoicism gerul. - Oameni buni, ce v-am spus chiar în seara zilei de 2 ianuarie, când am venit să-i citesc stâlpii, că de la 1 ianuarie 2007, România a intrând în UE și cei pe care-i conducem pe ultimul drum
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
al căsătoriei (1941). Urmează trecerea Nistrului (februarie 1942), gerul rusesc, preocuparea de a nu-i asupri pe ostași și de a nu afecta populația civilă (Mereu îi sfătuiesc pe oamenii mei să fie corecți cu populația civilă, care îndura cu stoicism rigorile și ororile războiului). Apariția fetiței (noiembrie 1942) este necesara și așteptata lumină în întuneric! Noiembrie 1943: aflat în dispozitiv la Limanul-Bug-Nipru, trăiește la modul dramatic retragerea spre Odessa. În fine, iată momentul de cumpănă din aprilie 1944: rănit grav
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
bine dosesc banii undeva“, gândi Subotin, și așa făcu, ascunzându-i Într-un loc bine ales. Nu are rost să insist, spuse Extraterestrul, asupra scenei pe care i-a făcut consoarta după ce Ippolit a ajuns, Încă mahmur, acasă. C-un stoicism demn de o cauză mai bună, Subotin suportă toate ocările nevestei și toată vesela care i se sparse În cap. Nu Încercă să se dezvinovățească și nici nu făcu pe măscăriciul cum procedase altădată. În sfârșit, aș putea spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și engleză, Pietro Bronzi și Melrose contemplă urmele trecutului care se duce, spre a nu se mai întoarce niciodată. Fideli unui ritual cavaleresc ininteligibil celor care nu aparțin acestei specii de semizei înaripați, ei primesc ves tea sfârșitului păcii cu stoicismul celor care trăiesc în preajma morții odată cu fiecare decolare de pe aerodrom. Eliberat de iubirea pe care Luciana i-a refuzat-o, Pietro devine, în acest război pierdut înainte de a începe, eroul a cărui bravură maschează, inabil, trauma și singurătatea. Bronzi se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
simțea Mathilda atunci când era În brațele celuilalt partener? Da, trupul lui va putea distinge acum diferența dintre soț și amant. Noimann desprinse din cuiul nevăzut cravașa de aer și Își biciui trupul aerian care, stând nemișcat În fața oglinzii, suporta cu stoicism loviturile. De pe fruntea penitentului, triunghiul conjugal, Încrustat cu scrum, se lipi de fruntea albă a cinicului. Transferul fusese efectuat. Clepsidra fusese Întoarsă. Ceea ce se numea eu devenise el. Iar el se transformase-n eu. Configurația zodiilor se schimbase și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de comedie! Anatol, n-am cum să scriu, frate... - Ia stai... îi vine o idee salvatoare amicului meu. Eu o s-apuc dintr-o parte, îi întind pielea și tu scrie repede. Acuma, cum ziceai că e? Muza îndură totul cu stoicism, dar când îi apucă unul dintre cele trei pliuri ale burții, începe se chicotească: - Stai, Anatol, hihihihi, mă gâdili...hihihi... - Paceauro, nu te mai zbuciuma și tu... Stai acolo, terminăm, facem poze și gata! Și tu, Tavi, ce stai ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
prăpastii, agățat de o funie gata să se rupă În orice moment. Am auzit clar un pârâit, ca și cum funia Întinsă la maximum ar fi plesnit, și am simțit o durere ascuțită de parcă cineva Îmi jupuia pereții stomacului. În timp ce Încercam cu stoicism să rezist durerii insuportabile, mi-am dat seama că substanța excitantă Îmi străbătea pereții stomacului, răspândindu-se În Întreg corpul. Am simțit o asemenea energie Încât am avut impresia, doar o secundă, că eu eram cel care punea avionul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să mă îndrept? Mă simțeam ca un câine în lanț. Vroiam să mă smulg și de-abia așa lanțul devenea vizibil. Cam în vremea aceea m-a părăsit și ultima dintre femeile cu care am avut legături, după ce înfruntase cu stoicism zâmbetele altora și ciudățeniile mele. Mai bine zis am îndepărtat-o, așa cum se întîmplase și cu celelalte femei pe care le-am iubit. Firea mea era de vină. Vroiam să-mi studiez singurătatea, să o disec, să o pun sub
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Magna (Paraninfo) era însă tensionată de prezența generalului Millán Astray, mare mutilat de război, comandantul Legiunii și locțiitor al lui Franco, însoțit de escorta mecanic vociferantă a falangiștilor înarmați. Au început discursurile oficiale, pe care Unamuno le-a suportat cu stoicism, din rezerva sa politicoasă fiind însă smuls de cuvântarea ofensatoare a lui Millán Astray, plină de izbucniri de ură la adresa bascilor și catalanilor („tumori cancerose în trupul națiunii și pe care le voi extirpa fără milă“). Calm, ferm și viguros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
până la urmă. — Haina, domnule ? spun cu un surâs, oferindu-i-o. Și, încă o dată, îmi pare foarte foarte rău. Partea bună a unei educații juridice e că te învață să minți așa cum respiri. Te învață, de asemenea, să suporți cu stoicism când șeful tău te face troacă de porci. Și mai apoi să faci față cu brio perdafului de douăzeci de minute pe care ți-l trage în bucătărie soția acestuia, când află ce-ai făcut. — Domnule Geiger pune la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
era de neispititoare, lipsită de atribute și condimente proprii femeilor frumoase, pentru că tocmai de aceea, posedând infirmitatea staturii, opulența sânilor și inestetica protuberanței dorsale și-a inaugurat propriul templu în care Alimentară era vestală promovând dragostea liberă așa cum Epictet promovase stoicismul. Toate justificate de forța cu care cucerise cetățile masculine, pentru care s-ar fi sinucis adolescentele și ar fi invidiat-o soțiile ignorate, meticulozitatea delicată cu care insista afișând o falsă nepăsare, un dezinteres pentru bărbați, o ignorare graduală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acoperă totul, eu voi fi bastonul tău, orbule, câinele tău însoțitor! Te voi trece strada Dincolo. Te-am inventat ca să scrii despre mine. Ești o creație nu prea reușită, dar greșeala va fi suportată de cei ce o acceptă cu stoicism așa cum suportă istoria, care e deasupra voinței lor. Tu ești o istorie, Mioara! Tu ești o istorie șleampătă, Autorule, și va trebui să te rescriu de fiecare dată și, luându-mă de mână ca pe un copil, mă trecu STRADA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
voi avea ocazia să conduc prea devreme. După alte două săptămâni, Rică avea În mână permisul de conducere auto și În aceeași seară conduse până la Slănic Moldova, „pilotase” mai mult cu a doua și a treia iar Ger suportase cu stoicism, Îi dădea sfaturi și se bucura de progresele făcute. În următoarea sâmbătă-seară, Ger sosi cu un alt pachet, unul mai voluminos, era voioasă și radia de bucurie: Dragule, iată ce ți-a trimis soțul meu pentru că ... ai grijă de mine
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
asistență medicală gratuită, școlarizare gratuită pentru copii, inclusiv la facultate, concedii aproape gratuite la mare, la munte, tratamente în stațiunile balneare și alte chestii din acestea tiranice, pe care poporul acesta, trebuia să le îndure și să le suporte cu stoicism. Ce doreau ei de fapt, nici măcar în zilele noastre nu știu precis, dar din fericire, avem treze la datorie marile jigodii ale neamului, care se constituie ca portavoce și traductoare ale dorințelor populare. Aceste lifte ordinare, le auzi mârâind în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cu câteva momente mai înainte. În mod normal Cristian ar fi ascultat cu plăcere, ca orice părinte de altfel, atunci când se vorbește laudativ despre fiul lui numai că acum nu avea nici un chef de pălăvrăgeala socrului său. Suportă totuși cu stoicism, mulțu mindu-se să răspundă monosilabic ori de câte ori se impunea. Abia se atingea de mâncare, rugându-se ca masa să se sfârșească cât mai repede cu putință. Știa cât de mult ține soacră-sa la ritualul prânzului în familie și nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atunci când trupul și mintea (nu mai știu în ce ordine) se supraîncărcaseră. După principiul ăsta inventat spontan, ar fi trebuit ca un mare sceptic ca Ionesco să nu se mai hrănească decât cu țigări și cafea. Trenurile le suport cu stoicism, pentru schimbarea de decor pe care o promit, demnă de un descriptiv de care literatură noastră n-a dus lipsă - totuși în Babadag mă trezeam în niște dispoziții poetice neprovocate, așa încât permite-mi să observ că opririle trenului de litoral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
gândea câtuși de puțin la confort. Lui Stroeve în schimb îi plăcea comoditatea și în atelierul lui erau două fotolii tapisate și un divan mare. Strickland nici nu s-a apropiat vreodată de acestea, și nu dintr-o afectare a stoicismului, căci l-am găsit așezat pe un scăunel cu trei picioare când am intrat într-o zi în atelier și era singur. Nu. Pur și simplu pentru că nu-i plăceau. Pentru variație se așeza pe un scaun de bucătărie tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Există lucruri și mai strâns legate de noi și nu le observăm: moartea. Nici măcar groaza că vom suporta-o nu ne dezmorțește. Unii dau o interpretare: preferăm să nu ne gândim. N-au dreptate. Nu renunțăm la gândul ei din stoicism sau din lașitate mascată, ci din incapacitatea de a o gusta. A gusta moartea (cu spaimă sau cu delicii, în orice caz a fi impregnat de ea) este un talent special, și oamenii talentați sunt rari. De aceea vedem atâtea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
privirea. Se sprijinea de pereți cu discreție își închipuia el doar-doar n-am să bag de seamă că se simte rău. Am revenit sâmbăta următoare, singur, și am chemat doctorul. Sub privirile mele și ale mamei, tata a suportat cu stoicism consultația, doar cu o ușoară neliniște în ochi, amintindu-mi de un cal ținut de hăț, care nu știe ce i se pregătește. Din fericire, s-a dovedit a nu fi fost ceva grav. Doar necazurile inerente bătrâneții. În schimb
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
i-ar fi pus lui Margoulies o compresă cu eter pe față, iar mâinile i se îndepărtară de piciorul pacientului. Bull așteptă. Și așteptă. Auzea doar respirația lui Margoulies, care devenise apăsătoare, grea și șuierată. Bull stătea liniștit, așteptând cu stoicism concluzia doctorului și dorindu-și, desigur, să nu aibă vreo erecție. Se uita la tencuiala de pe perete, strânsă în grămăjoare de forma unor mici stalactite. Bineînțeles că Margoulies observase vaginul. Acesta era motivul pentru care îi pierise pofta de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a unor produse cosmetice, apă de toaletă, loțiuni pentru față și păr, creme antirid, săpunuri parfumate, și trebuia să care mereu mostrele după el, în două valize mari, și valizele erau foarte grele, îngrozitor de grele, dar bunicul le căra cu stoicism, fără să se plângă vreodată, tolera până și glumele mușteriilor chercheliți, și într-o zi, în restaurantul Elefant, a cărui faimă era cam deocheată, patronul i-a propus bunicului un rămășag, că dacă bunicu-i de acord să se dea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de chiabur, cei trei îi smulseseră căldarea din mâini și se apucaseră să urineze în ea, ca să se vadă bine cine conducea țara pe drumul cel luminos al socialismului și comunismului. Militarul nu avusese pe moment nici o reacție, îndurând cu stoicism batjocura, apoi intrase fără să spună nici o vorbă pe poarta casei sale și reapăruse peste câteva clipe înarmat cu o coasă, pe care o ținea pesemne prin apropiere. Și tot fără un cuvânt, ca un țăran când se apucă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
confuză de iritare și voluptate. Trebuia să urce de fiecare dată pe un podium vechi, prăfuit, Înconjurat din trei părți de scaune și bănci pe care se Înghesuiau elevi și părinți emoționați, importanți sau numai curioși, dar respirând cu toții cu stoicism același miros greu de crini albi. Privea nedumerit În jur cu ochii săi bulbucați de broscoi somnoros și se Întreba dacă nu cumva toată zăpăceala aceea nu s-ar fi putut evita recurgând la serviciul poștal. Adică să primească acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]