2,683 matches
-
Mi te dă cu totul mie,/ De ți-ai da viața toată,/ Nime-n lume nu ne știe./ Vin’ cu mine, rătăcește/ Pe cărări cu cotituri,/ Unde noaptea se trezește/ Glasul vechilor păduri./ Printre crengi scânteie stele,/ Farmec dând cărării strâmte,/ Și afară doar de ele/ Nime-n lume nu ne simte./ Părul tău ți se desprinde/ Și frumos ți se mai șede,/ Nu zi ba de te-oi cuprinde,/ Nime-n lume nu ne vede./ Tânguiosul bucium sună,/ L-ascultăm
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
durerii.” Poetul devine dezamăgit și acest sentiment - dezamăgirea - a dat limbii românești o capodoperă - „Luceafărul”, poezie în care e mistuit de iubire, gata să-i jertfească iubitei nemurirea, dar, în cele din urmă renunță, alegând izolarea: „Trăind în cercul vostru strâmt/ Norocul vă petrece,/ Ci eu în lumea mea mă simt/ Nemuritor și rece”, versurile sugerând destinul omului de geniu. În Grădina Copou din Iași se află Teiul lui Eminescu, numit și „Copacul îndrăgostiților”, lângă el fiind scrise, pe o placă
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
care semănau cu turlele din biserică. În Bizanț se purta tunica, era modă bărbaților, aceasta era lungă dar și largă, ornamentata cu dungi verticale de diferite culori, la fel ca mantia, purtată peste tunica. În secolulal XVll - lea, costumul devine strâmt și aderent pe corp. Bărbații au împrumutat de la barbari pantalonii. Peste ei, purtau o cămașă în diferite culori: lungă până la genunchi, cu mâneci până la cot și strânsă la mijloc cu o cingătoare. Velică Georgiana VI C Referință Bibliografica: Vestimentația Evului
VESTIMENTATIA EVULUI MEDIU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383403_a_384732]
-
prezent...la nisipul rămas Să-ți mai dea primăveri...cântul apusului, Cu mirarea-n privire te uitai în trecut Alergai prin poieni fericit...mai apoi Te vedeai tânăr domn ce vânai vânt din ploi, Te-ai oprit pe un drum strâmt și necunoscut, Căutai ce-ai pierdut...clipe care s-au dus, Nu priveai către cer ci în miez de pământ La părinti ce-au rămas numai murmur și cânt, Lacrima-ți nu cădea, se urca tot mai sus, Ai zâmbit
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
doilea scop este instituirea școlarizării gratuite și obligatorii, în cursul primar, pentru toți copiii lumii - o ambiție uriașă, să recunoaștem, într-o lume în care mulți părinți, ei înșiși analfabeți, nu mai reușesc să iasă, nici măcar cu gândul, din țarcul strâmt și sordid al propriului mod de viață și nu văd necesitatea că odraslele lor să aibă un început mai bun și șanse mai mari.Prin programul global Education for All, UNESCO și-a propus, de altfel, să sporească gradul de
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
nimic pentru semenii tăi, nici ei nu fac nimic pentru tine, doar mimează. Câteva femei s-au străduit să-ți intre-n voie, dar nu au izbutit; vroiau, adică, să se vâre acolo unde și ție locul îți este prea strâmt. În adâncul tău, să te sufoce și în ultima ascunzătoare. Cu nimicurile lor, cu grijile lor stupide, cu perfidia, cu plânsul la comandă, cu mofturile, cu țâfna lor, cu amorurile trecute, pe care le poartă în taină, răzbunându-se instinctiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
șopti Iovănuț cu ochii umflați de nesomn - rogu-te, întoarce-te pe cealaltă parte, că faci tare urât! — Cum am făcut? - glăsui Metodiu. — Iac-așa - răspunse Iovănuț. Pu-pu-pup! Pu-pu-pup! Episodul 162 VISUL SURORILOR ACETOASA în cămăruța lor de la catul întâi, strâmtă, întunecoasă, cu o fereastră care nu dădea spre nimic, surorile Acetosa se dezbrăcară pe tăcute, își luară cămășile de noapte catolice și se vârâră zgribulite în patul lor mirosind a crepuscul. Prima care visă fu cea care dormea la perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
optic care Îi anihilează spiritul critic. Unii numeau asta Înțelepciune. În fața acestui argument, bucuria mea de femeie rămîne la temperatura normală de 36,5°. Cămașa roz Îi place la fel de mult ca și cea bleu, pantalonii largi la fel ca pantalonii strîmți, lucrurile noi la fel ca lucrurile purtate. Dar din toate, cel mai mult Îi place bicicleta pe care a primit-o de la prietenul nostru cel mai fidel, poetul Constantin Abăluță. E o semicursieră lungă și suplă ca o iapă neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nou, trăiesc cu bănuiala că ziua aceea nici nu a fost, că asemenea zile nici nu există. Nu s-a întâmplat decât ceva ce s-a mai întâmplat și altă dată pe lume. Hainele lui Benjamin îmi erau tot mai strâmte. Mă strângeau, dar îmi veneau bine. Corpul a început să mi se împlinească, aș spune, dacă aș vrea să vorbesc frumos despre el. Și știi ce? Așa o să și vorbesc. Într-o bună zi, m-am prezentat în fața Societății. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
uita peste umărul meu după alți cunoscuți. între timp i-am trecut în revistă vestimentația. Firma de relații cu publicul a lui Baby reprezenta mai ales designeri de modă și era mereu îmbrăcată extravagant. în seara aceea avea o jachetă strâmtă de lycra cu vârtejuri psihedelice portocalii, galbene și verzi, jambiere verde închis și pantofi uriași. Fardul era portocaliu, iar părul ei, tuns scurt într-o manieră tranșantă, era vopsit într-un galben lămâie pal. Destul de ciudat, dar efectul per ansamblu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
din cauza asta avea să aibă probleme. Nu era urmă de nimic altceva, nici un fior sau excitație sexuală. Oricare ar fi fost motivul pentru care mă urmărea, nu era vorba de ceva emoțional. A tras de gulerul cămășii ca și cum era prea strâmt pentru gâtul lui, cu un gest scurt, de frustrare și s-a întors pentru o ultimă privire în jur. Privirea lui s-a îndreptat precar către arcadă, iar eu m-am aplecat în același timp, cu inima bătând; cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
centru, podeaua era din lemn lăcuit, pe pereți atârnau fotografii și picturi ale unor irlandezi faimoși, un foc dezlănțuit într-o cușcă de fier. Dar în noaptea asta decorul nu se mai vedea dincolo de corpurile înghesuite. Pub-ul era mai strâmt decât pantalonii lui Sylvester Stallone. Tom era în centrul unui grup mare, adunat în jurul unei mese. I-am auzit vocea de cum am intrat. Ca de fiecare dată când se afla în compania compatrioților, accentul lui era pronunțat Oirish. Nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
urmase un colegiu de agricultură. Ochii lui albaștri contrastau cu fața deja rozalie de la băutură, avea umerii lați și acel aer de autoritate absolută conferit de averea moștenită. Prietenii lui erau cam la fel. Purtau cămăși în dungi și jeanși strâmți; aveau fețele roșii și vorbeau tare și siguri pe ei, hohotind ca măgarii când izbucneau în râs. Fetele purtau bentițe de catifea ca să-și țină părul pe spate și bumbi de perle în urechi. Harriet nu-și avea locul printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mușchii. Apoi mi-am acoperit fiecare centimetru dureros cu Tiger Balm. Nat mi-a dat pe spate. M-ar fi durut prea mult să o fac singură. Mi-am pus pantalonii de piele, în ideea că erau deja mult prea strâmți ca să-mi permită mișcări bruște care m-ar fi durut. Apoi un hanorac și o vestă căptușită pe deasupra. Gata de acțiune. Atâta timp cât e la viteză redusă. Nat mi-a spus că ar fi trebuit să rămân în pat. El era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am văzut că fața leoaicei, deși deliberat ascunsă cu ajutorul tehnicii, era cea a lui Catherine Hammond. Știam de asemenea că dacă mă uit la arcașă, am să văd o asemănare cu Lee. Am băgat mâna în gaura coloanei leoaicei. Era strâmtă, așa că mi-am introdus cu băgare de seamă mai întâi degetele, apoi palma, dar din fericire aveam mâinile subțiri. înăuntru, suspendată de gaură, motiv pentru care nu o văzusem din prima, am simțit cu buricele degetelor o structură din plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sunetele subtile cu cele ale cratițelor vechi. Un bruhaha fără sfârșit, încercând să imite melodia vieții. Tonurile carnavalului vorbeau și limba oamenilor: „Trebuie să ne înveselim, să ne înmulțim iubindu-ne, să ajungem cu bine în țara verii“! Pe străzile strâmte, cu izuri medievale, oamenii aprinseseră focuri și le vegheau. Ca de obicei, se coceau castane pe table mari de fier înroșite. Mirosea dumnezeiește. Focurile care încălzeau trecătorii zgribuliți de frig ajungeau uneori până la doi metri. Bărbații munceau înfofoliți în blănuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
supărat, încât nici nu mai știu ce anume m-a împiedicat să nu o părăsesc pe dată. Cu bravul Maro trâgându-mă după el hotărât și mândru, am trecut de masa la care tronau Euripide și Aurora, intrând apoi pe culoarul strâmt format între cele două rânduri de scaune, ce ducea înspre ușă. Deși nu mergeam deloc încet, cutremurătoarele priviri înghețate pe care ni le aruncau cei din public mă făcură deodată să am cât se poate de neplăcuta și binecunoscuta senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ochii. Aruncase în vagonet ultimii bolovani ce ascundeau capătul galeriei. Se afla în fața unui perete neregulat, aproape vertical. Urme adânci rămase de la sculele de forat se vedeau pe suprafața acestuia. La partea de sus, imediat sub tavan, era o gaură strâmtă, aproape circulară, ce părea să ducă spre inima muntelui. Crișan plimbă repede lumina lanternei de o parte și de alta pe pereți și tavanul galeriei. Nici o urmă de filon nu se vedea acolo. Se scărpină în cap dezamăgit, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se vedea acolo. Se scărpină în cap dezamăgit, nu se așteptase la una ca asta. Dacă lucrurile stăteau așa, de unde proveneau bucățile de minereu pe care le descoperise până atunci? Ridică ochii spre tavan și privi cu atenție la golul strâmt de deasupra. Pe margini, se vedeau urme de arsură și funingine. Înțelese pe loc cum stătea treaba, cineva aruncase în aer galeria, ca să ajungă mai aproape de filonul aurifer. De la explozia respectivă proveneau resturile de pietriș și bolovanii pe care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca să-și ia una. Bine ați venit la noi, domnule ofițer! auzi el o voce din spate. Cu ce vă putem servi? Mirat, Cristi se întoarse să vadă cine vorbea. Un bărbat înalt, cu o pereche de pantaloni negri, cam strâmți după părerea lui și o cămașă albă bine apretată, la fel de cambrată pe talie, stătea ușor aplecat peste scaunul său. Peste antebrațul îndoit din cot, avea un prosop din damasc de un alb impecabil. Dacă mai exista vreo îndoială cu privire la îndeletnicirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bătrânului de pe mal. Ai găsit ceva? îl întrebă acesta. Hai încoace, îl îndemnă el, văzând că tânărul dă din cap aprobator, să vadă și domnul polițist! Zlătarul veni la mal, și întinse talerul către staroste. În afară de o pereche de pantaloni strâmți, suflecați până deasupra genunchilor, nu mai era îmbrăcat cu nimic. Era desculți și pielea de pe mâini i se încrețise de stat prea mult în apă. Îi arunca priviri piezișe lui Cristi care se apropiase și el curios să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
du-te și te odihnește, încearcă să mai furi câteva ore de somn! Ne vedem tot așa ca și ieri seară, strigă apoi din ușă în urma inspecto rului. Odată ieșit din curtea bătrânului, Cristian porni încet la vale, pe ulița strâmtă ce cobora spre locul unde își lăsase mașina. El avea o minte ordonată, era obișnuit să analizeze problemele în mod logic și abia pe urmă să tragă concluziile. Moșul însă îl obliga să își revizuiască continuu punctele de vedere deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu putea fi decât un dușman, nu avea nici un dubiu că omul respectiv avea alături și o armă. Își dădu seama imediat că era o ambuscadă iar camioanele lui se îndreptau chiar spre ea. Era locul ideal pentru așa ceva, canionul strâmt nu permitea vehiculelor să întoarcă și nici nu oferea vreun adăpost. Atentatorii își aleseseră bine punctul de atac, iar el își dirijase oamenii direct în gura lupului. Probabil că se mișcaseră mai repede decât se așteptau cei ce îl urmăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de acum nu se mai întâmpla nimic ciudat în fața sa. Bătrânul mergea ca toți oamenii, picioarele lui erau afundate în iarbă, așa cum ar fi trebuit să se întâmple în mod normal, ba chiar putea să vadă roua dimineții pe pantalonii strâmți ai acestuia. Deși venise cu alte gânduri acolo, Godunov se prelinse în jos de-a lungul trunchiului copacului, străduindu-se să nu facă nici un zgomot. Porni apoi grăbit, spre baza de la poalele muntelui. I-ar fi plăcut să meargă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ori bestia era tot în galerie și, știa foarte bine ce e în stare să facă, ori ieșise afară și nimic n-ar fi putut-o opri să intre iarăși, caz în care s-ar fi trezit încolțit în galeria strâmtă de dedesubt. Începea să-i pară rău că venise singur. I-ar fi prins bine să mai aibă pe cineva cu el pe care să-l lase de pază la intrare. Când plecase de jos, nu se gândise la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]