1,253 matches
-
Alpilor, în Lombardia, în Franța, în Anglia și în Scoția, precum și în statele Louisiana, Mississippi și Alabama. Printre cele mai curioase relicve de acest fel se numără fragmentul de craniu dezgropat în anul 1779 la Paris pe Rue Dauphine, o străduță care duce aproape direct spre palatul Tuileriilor, precum și oasele dezgropate cu prilejul săpăturilor făcute pe vremea lui Napoleon pentru construcția marilor docuri din Anvers. Cuvier a afirmat că aceste fragmente aparținuseră unei specii de leviatan cu totul necunoscută. Dar cea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un pas. Caracteristica multora din aceste cântece este spiritul vechi, bulevardier, de prost gust. Într-adevăr, cu ce diferă cântecul scris în 1950 de Aurel Felea și N.Kanner: Cine mi-e drag mă așteaptă, Mă așteaptă undeva, Pe o străduță apropiată Mă așteaptă Cineva. de cel scris de - dar cine își mai aduce aminte? - ce se cânta în localuri acum 20 de ani: Când se lasă noaptea Pe străduța mea, Dorul meu cu mine Se-ntâlnește și Amândoi pe tine
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Cine mi-e drag mă așteaptă, Mă așteaptă undeva, Pe o străduță apropiată Mă așteaptă Cineva. de cel scris de - dar cine își mai aduce aminte? - ce se cânta în localuri acum 20 de ani: Când se lasă noaptea Pe străduța mea, Dorul meu cu mine Se-ntâlnește și Amândoi pe tine Te așteptăm să vii. Ce caută în viața noastră asemenea cântece? Oare pot ele educa tineretul nostru?(...) Unii ca N.Nasta, Vasilescu-Liman, A.Felea etc., deși nu publică nici o
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
i se Întîmpla să schimbe itinerarul, dar numai la Întoarcerea din oraș. Doamna Maigret era de fiecare dată uimită de simțul de orientare al soțului ei. Nu se uitase pe nici o hartă. Avea impresia că merge la Întîmplare, intra pe străduțe care păreau că Îl Îndepărtează de țintă, și tresărea cînd recunoștea brusc fațada hotelului, cu cei doi arbuști În hîrdaiele vopsite În verde. De data aceasta, făcu din nou la dreapta, apoi iar și, pe un trotuar, puteai să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
militar al polițistului de la CRS, gest care nu-l Încîntă deloc. 3 Stătea din nou În fotoliul verde, lîngă fereastra deschisă. Timpul era la fel ca atunci cînd sosiseră: un soare generos și cald, doar dimineața fiind puțin răcoare pe străduțele străbătute de stropitoarele municipalității; era răcoare și În cursul zilei, la umbra copacilor, pe care o găseai peste tot, În parc, pe malul rîului sau pe alei. MÎncase cele trei cornuri. Din ceașca de cafea băuse abia jumătate. Soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
s-a întors și ne-a aruncat o privire ciudată. Toată lumea o să creadă că ești iubita mea lesbiană, pentru numele lui Dumnezeu! ― Scuză-mă! Geraldine își revine, și atunci începem amândouă să râdem. Mă împinge într-un butic pe o străduță lăturalnică, dar chiar înainte să intrăm, mă întorc către Geraldine și-i spun: ― Serios, chiar nu pot să cred tot ce ai făcut pentru mine. Tot ce faci pentru mine. Sincer, nu știu cum să-ți mulțumesc. ― Jemima! oftează ea, dându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ajung repede la un spital. Eram nevoit să merg pe jos și era destul de departe. Dacă aș fi luat-o pe strada principală, aș fi putut să mă prăbușesc în timp ce mergeam. De aceea am decis să o iau pe o străduță lăturalnică. Mergeam încet-încet, clădinându-mă ca un bețiv. Afară era întuneric și se auzeau sirenele ambulanțelor și ale mașinilor de pompieri. Oamenii se agitau. Se pare că e o situație destul de gravă!» Mai întâi m-am dus la serviciu și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cei de sus spuneau: «Nu te alarma!» sau «Ce te grăbești?» Poate că le era frică să nu fac un atac de panică. Nu mă interesa, mi-am făcut loc printre ei. Am alergat vreo cinci, șase metri pe o străduță lăturalnică. Nici nu aveau loc să treacă două mașini pe acolo. Era periculos să rămân pe bulevard. Așa credeam atunci. Voiam să mă urc într-una din mașinile parcate acolo, dar era încuiată. Firește că era închisă. Eram atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
văzut nimic. Era o zi frumoasă, senină. Parcă cineva mi-a tras cortina pe ochi, nu mai distingeam nimic. Absolut nimic. Nu mai vedeam, nu mai puteam alerga, dar știam că trebuia să traversez. Am fugit din instinct. Era o străduță, deci distanța nu era mare. M-am împiedicat de ceva și am căzut. «O să mor aici», mă gândeam, «Nu vreau să mor!» Am auzit vocea unui bărbat: «Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat?» M-a întrebat de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
2015? Promit un "I'm going home" cu Ten years after, pentru toți bătrânii captivi de a pururi în sufletele noastre. Comisionarul Albert Camus, Mitul lui Sisif Capitolul I DACĂ RĂTĂCEȘTI DIMINEȚILE PRIN partea veche a acestui port balcanic, cu străduțele sale pietruite și întortocheate, pline de cafenele, băi turcești și prăvălii, e imposibil să nu-l vezi strecurându-se pe lângă ziduri și să nu-ți atragă, pentru câteva clipe, atenția. E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
corespunde cu numărul biletelor și nicidecum dacă biletele sunt bune. Bineînțeles că nu am întâmpinat nici de data aceea o problemă și, fericiți nevoie mare, la ieșire parcă ne ardea sufletul după o țigară, așa că am luat-o pe o străduță paralelă cu strada principală, mai puțin luminată și la rădăcina unui copac am început să sugem cu poftă din trabucuri. Unul dintre noi zice deodată: „Șase! Vine Zablău!”. Parcă ne-ar fi pălit cineva cu leuca în cap! Era unul
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
avea planul regulat al cetăților romane: era, mai degrabă, o întrețesere de străzi, unele mai largi altele mai înguste, cu multe ulicioare și puține piețe principale. Ajuns în spațiul deschis de sub bastioane, Rutilius o apucă hotărât pe una dintre multele străduțe ce se întâlneau acolo, luând-o apoi pe una ceva mai largă. Câțiva soldați și voluntari, în mod evident extenuați, dormeau pe trotuare, ajutați de temperatura blândă a primelor zile de iunie; alții - mai mulți - vegheau temători: livizi și tensionați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
2015? Promit un "I'm going home" cu Ten years after, pentru toți bătrânii captivi de a pururi în sufletele noastre. Comisionarul Albert Camus, Mitul lui Sisif Capitolul I DACĂ RĂTĂCEȘTI DIMINEȚILE PRIN partea veche a acestui port balcanic, cu străduțele sale pietruite și întortocheate, pline de cafenele, băi turcești și prăvălii, e imposibil să nu-l vezi strecurându-se pe lângă ziduri și să nu-ți atragă, pentru câteva clipe, atenția. E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de la aceeași distanță. Atingerea se producea foarte rar, pentru că orice poate devia o bilă, împiedicând-o să-și atingă ținta: denivelarea străzii, o ridicătură pe bordura trotuarului, un cocoloș de gumă de mestecat, sau oricare din sutele de gunoaie tipice străduțelor dosnice din New York - ca să nu mai vorbim de simpla eroare de ochire. Dacă cel de-al doilea jucător își ratează prima lovitură, bila lui poposește, de obicei, într-o poziție foarte vulnerabilă, destul de apropiată pentru ca primul jucător să o poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
sfert de ceas apoșit din New York când tocmai s-au aprins luminile străzii și farurile mașinilor din parcare - unele aprinse, unele încă stinse - eu jucam bile pe trotuar cu un băiat pe care-l chema Ira Yankauer, la capătul unei străduțe laterale, peste drum de tenda de pânză din fața ușii casei noastre. Aveam opt ani. Foloseam tehnica lui Seymour, sau încercam s-o folosesc -bobârnacul lui lateral, felul lui de a descrie o curbă cu bila - și pierdeam constant. Constant, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dar strada era goală în fața mea. Din urmă se auzeau hohote de râs și mi se părea că de mine râd cu toții. Mi se pusese un nod în gât și-am luat-o la fugă fără o țintă anume pe străduțele acelea înguste, mărginite de ziduri înalte, alcătuind din când în când curți interioare care te derutau, lăsându-ți impresia că ai intrat pe domenii private și că te-ai rătăcit. M-am trezit la un moment dat că alerg pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
seara când am dansat amândoi? Pe banca aceea ruptă, mă gândeam cum să închei socotelile cu lumea... și ai apărut tu. Nu mai vedeam rostul meu pe pământ, totul devenise prea sumbru și totuși, uite, azi soarele a reapărut pe străduța mea în plină iarnă. O mângâiam și mă gândeam că exagerează puțin ca să-mi facă mie pe plac. Dacă o iubești cu adevărat pe Creața să lupți pentru ea, să-i spui tot ce simți, sau dacă te minți, e
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de oameni, așa că, pentru început, i-am privit doar cu o oarecare contrariere: ce e cu aerul ăla pe mutra lor? Parcă Gorbi nu-i punea pe ai lui să-i tragă Te Deum în public. Am intrat pe o străduță lăturalnică, la un magazin de bijuterii. Acolo am găsit cerceii mei cu un bețișor auriu de care atârnă o perlă, Liviu era pe lângă mine, vorbind încă puțin, încă intimidat că se fâțâie peste tot soiul de interdicții cu diriga lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu alte cuvinte, citesc tembel și dezordonat, cu un fel de sictir cioranian pe lumea academică în genere), amân încă o vreme un program auster de șoricică de bibliotecă. Pe scurt, am lălăit-o pe drumul până la universitate, ocolind pe străduțele astea fermecătoare pe care nu mi le mai dă nimeni înapoi. Recunosc, casa mea de acum din satul Pipera e la fel de brează ca și a colegilor mei de aici, universitari la Indiana. Dar această lume e plină de căsuțe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
va purta o mantie neagră... să nu uiți asta. O mantie neagră. O luă la fugă. 36 Ieși în goană din Ludus, lăsând în urmă zarva, râsetele, insultele și lamentațiile. Alergă printre casele cu trei sau mai multe niveluri, pe străduțele marelui oraș, atât de înguste, încât vântul nu reușea să risipească mirosul de oameni îngrămădiți - oameni de toate rasele, vorbind o mulțime de limbi, care nu tăceau niciodată. Alergă, ferindu-se de carele pentru mărfuri, printre chemările prostituatelor, strigătele copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
deși era iarnă. O asemenea furtună în vreme de iarnă era un semn funest. Ploaia se mai domoli, dar tunetele continuau să bubuie, iar fulgerele brăzdau cerul plumburiu; Vitellius privea din palatul său în jos, spre poporul Romei care înțesa străduțele și piețele, sărbătorind Saturnaliile. Potrivit obiceiului, oamenii își dăruiau unul altuia lumânări aprinse și statuete de lut; peste tot mirosea a carne friptă, a vin și tămâie. Peste tot era zarvă mare, fiindcă în acele zile de sărbătoare totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Domitianus, fiul lui Vespasianus, ca să-l omoare. Se opriră, plini de respect, doar în fața preoților zeiței Isis, care ieșeau din templu doi câte doi, înveșmântați în tunicile lor de in alb, și începură să coboare spre Foruri, pierzându-se pe străduțele Romei. Nici unul nu îndrăzni să ridice pumnalul asupra acelor oameni sacri, protejați de zeița cea puternică. Nici unul nu bănui că printre preoți se afla și Domitianus. Acesta îmbrăcase în grabă tunica albă de in pe care i-o adusese sclavul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să opună rezistență. În acea după-amiază înnorată de decembrie, Roma fu zguduită de lupta violentă dintre flavieni și vitellieni. Se lupta pe străzi, în piețe, în grădini... Flavienii erau mai bine conduși, dar vitellienii erau în siguranță în labirintul de străduțe pe care soldații lui Antonius Primus nu-l cunoșteau. De pe acoperișuri, vitellienii aruncau cu pietre. Flavienii răspundeau la fel. Soldații luptau pe Câmpul lui Marte, pe câmpia ce se întindea între Tibru și Capitolium... Poporul aclama lupta sângeroasă ca și cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu degetul să se apropie. — Vino, șopti Ausper. Tu nu trebuie să fugi. Nu ești tu împăratul? O clipă, Vitellius rămase încremenit, apoi alergă spre Ausper, strigându-i soției sale să plece repede cu copiii. Ausper o luă pe o străduță. Din când în când, se întorcea și-i făcea semn cu degetul lui Vitellius să-l urmeze. Vino cu mine! Mergea repede, trecând dintr-o străduță în alta. Deodată, se opri și se întoarse spre Vitellius. — Nu ți-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
strigându-i soției sale să plece repede cu copiii. Ausper o luă pe o străduță. Din când în când, se întorcea și-i făcea semn cu degetul lui Vitellius să-l urmeze. Vino cu mine! Mergea repede, trecând dintr-o străduță în alta. Deodată, se opri și se întoarse spre Vitellius. — Nu ți-am zis să nu-l pui pe Skorpius să lupte cu Orpheus? Ăsta era cel mai important lucru... Dar tu ai vrut ca ei doi să lupte... Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]