583 matches
-
insomniacul cunoaște somnul, așa cum cel care privește în întuneric cunoaște lumina.“ La 17 octombrie 1910, Carlo Michelstaedter își trage un glonț în cap. Avea douăzeci și trei de ani. Un geniu fulgurant - și în filozofie se moare arareori de tânăr. * Străfulgerările de fericire pe care le trăim nu le dobândim decât triumfând împotriva neantului personal, chiar dacă va trebui să crăpăm după aceea. Și totuși, ucenicia întru neant este imposibilă - nu avem nimic de învățat de la neant, poate doar certitudinea că nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
picarescă a unei specii care i-a pretins deja libertății să se precizeze: ființă a uitării sau credință a eșecului eliberator. * Câtă diferență între apariția vieții și apariția omului. (Așa ajungi să gândești meschinăria la modul apocaliptic.) * Iată măreția, o străfulgerare a ceea ce nu știm să fim. * Orice mic-burghez așezat, mediocru și îngrămădit, își face un titlu de glorie din existența minabilă pe care o duce, nu ezită nici măcar o secundă să și-o propovăduiască, să se dea drept exemplu de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și, în clipa în care s-a întins să îl ia, întregul cer s-a prăbușit peste ea. Rareori mi-a fost dat să văd un chip schimbându-și expresia mai rapid decât al ei în momentul acela. Într-o străfulgerare, zâmbetul luminos s-a transformat într-o privire de groază devastatoare, tăioasă. Și-a trântit palma peste gură și, în câteva secunde, ochii i s-au umplut de lacrimi. Nu te speria, scumpo, i-am spus. N-ai făcut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
greu, așa cum îi este dat omului pe pământ. - Și, într-o bună zi, în zorii zilei de Sf. Maria Mare, o strâns-o Dumnezău!.. Pi urmă, o vinit Axinia, o adus-o Anton... O fost ca o lumină... ca o străfulgerare, o fost, și s-o stins... Pre‟ răpidi s-o stins!.. Tăt‟ îi după vrerea Domnului... nu-i cum vre‟ omul! - Ei, acu‟ Anuca s-o ridicat răpidi...o crescut ca din apă!.. Ci strașnică fată‟ i Anuca!.. Gândurili îl
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lui, dar așa neajutorată și bolnavă sub lampa slabă care pendula pe culoar, cu corpul zdruncinat de viteza trenului, ea trezea o dureroasă compătimire. Nu se plânsese de frig. Comentase În privința acestuia ca despre un rău necesar. Acum, Într-o străfulgerare interioară, Myatt deveni conștient de nenumăratele rele necesare care compuneau viața fetei. Auzi pasul monoton al omului pe care-l văzuse trecând Încoace și-ncolo prin fața compartimentului și-i ieși În cale. — Sunteți doctor? Este aici o fată care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
căzute din Înaltul cerului, luciră trei stele. — Ce-i aia? Acolo! Trece! Repede! — Cetatea, spuse el. „Budapesta!“. Josef Grünlich, care stătea În colțul lui, cu capul căzut În bărbie, se trezi cu o tresărire și se duse la fereastră. Văzu străfulgerarea unui luciu de apă Între edificii Înalte și cenușii, lumini arzând În Încăperile de la etaj, tăiate brusc de bolta gării, iar apoi trenul alunecă și se opri În holul mare, plin de ecouri. Domnul Opie coborî imediat, ager, bine dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ochii îi devin strălucitori și scăpărători. Cred că-n fracțiunea de secundă cât durează, zâmbetul acela mic, crud, sexy, obraznic și rău s-ar putea să fie singurul lucru perfect care a existat vreodată pe lume. O luminoasă și călduroasă străfulgerare într-un milion de stele bătrâne, pocite. Te iubesc. — O, scumpule, zâmbi ea. Întinse mâna și îmi atinse încet ceafa cu buricele degetelor. Ești așa de provincial. Pentru că n-am răspuns, ea se lăsă pe spătarul scaunului, legănându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Victor Helstrom. Cartea părea veche de șaizeci, poate optzeci de ani. Un volum cartonat cu o supracopertă șifonată, ruptă și ștearsă, pe care se zărea un desen de modă veche, în tuș, care înfățișa un pește foarte urât. Într-o străfulgerare, mi-am amintit cartea trimisă de domnul Nimeni și scârbosul, sinuosul luxofag ascuns în ea. Aproape c-am aruncat Peștii insoliți de pe masă într-o tresărire de spaimă. Dar aceasta era camera Primului Eric Sanderson, iar aceasta era cartea Primului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tot pasul scene bizare: Într-un ungher, un tip biciuia o veioză, ceva mai Încolo, un altul, costumat În bebeluș, Îi făcea curte doicii sale; eu Însă rămâneam credincios obsesiei mele, care din când În când Îmi oferea din depărtare străfulgerări de-o clipă. La capătul unui lung coridor, atârnat de clanța ultimei uși, am găsit un slip subțire ca o praștie, străveziu ca o perdea, enigmatic ca o integramă goală-goluță, fără să aibă măcar o literă completată. Am deschis ușa
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
își agită de departe brațele, să-l readucă în capul mesei festive. — O fotografă, ai crede ? revine vocea lui joasă, afumată. Nici nu știu cum a ajuns aici, cine a adus-o, cu cine a venit. Privirea asta cucernică... Și câte-o străfulgerare, care mă îngheață. Mișcări restrânse, dar încărcate de dinamită ! Dintr-odată se ridică, mișcarea atât de violentă clatină paharele. Tresărim, surprinși. Mesele din apropiere au resimțit de asemeni șocul, ca un fel de ruptură. Toate capetele se întorc să vadă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
palatul cu incunabule. Episoadele biblice, reeșalonate conform unui parcurs interior care și le-a apropriat pentru a le oferi cititorului într-o formă în care ezotericul pare atenuat, compun un imaginar liric, cu alcătuire eclectică, din fragmente de real și străfulgerări transcendentale - Cantată sub cerul liber / Gândul lui - plin / Ca un fulger de miere / Cupa florii soarelui dimineața de rouă // Un gând ca o simfonie / Plutind pe cerul de vară (dar cine oare să fie / Unde e microfonul sala concertelor?... -, traversat
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
binoclul cu infraroșii iar furtuna a potolit-o un armăsar de argint, amestecat printre lianele rătăcite ale sălciilor pletoase de prea multe drumuri încâlcite și prăfuite. Mugurii au îmbobocit din nou în crusta frunzelor putrezite de peste iernile nenumărate; tunete fără străfulgerări m-au aruncat sub pământuri... indigoul înverzit din bolta cerească a izbucnit în hohote neoprite, în cascade deviate și turnuri obosite de ape. Ofer un pahar uleios în unduiri de șarpe cu arome pierdute de Otonel și nimic nu mai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
privește cu mare atenție faptele petrecându-se în plină stradă. Dacă ar fi om, ar spune: ─ Țuc-o, mă! Și după aia, tot el: ─ Măă, da’ chiar așa?!? ─ Pis, piis, se aude din bucătăria de la capătul coridorului și într-o străfulgerare mirosul de pliculeț Dante face priză cu scoarța cerebrală a motanului Mămăligă. Miau, miau, zice el, răsucindu-și coada și trupul pe lângă pulpele stăpânei. ─ N-am să înțeleg niciodată de ce faci chestia asta, zice Aurora Martinescu, ce-ai frate, potolește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dovedind, implicit, și sărăcia noastră de iluzii. În momentul acela Își trase mîna de sub omoplații mei, și, sprijinită În cotul drept, Își ridică Într-o rînă trupul, că, aplecată asupra mea, care mă simțeam acum prizonierul ei, Îmi stăpîni În străfulgerare ființa: - Cine sînteți, cu adevărat, domnule judecător? N-o sărutasem pînă atunci, Îmi Înfrînai pornirea: m-am felicitat, aș fi avut impresia În momentul acela - nu știu exact, era o ceață - că aș fi trădat ceva. Cine sînteți? repetă Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Velunda i-ar fi îmbogățit conștiința, fără ca el să-și dea seama. Dintr-odată, realiză limpede că, în sfârșit, înțelegea de ce nu trebuia să ucidă. O singură dată încercase să ucidă: când voise să-l sugrume pe Vitellius. Într-o străfulgerare, înțelese că nu din slăbiciune nu apăsase mai tare gâtul împăratului, ci ca să-și păstreze integritatea morală. Se simți inundat de o lumină interioară, care îi alunga neliniștile, umbrele, întrebările fără răspuns... Lumina aceea i se răspândea în trup și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe o suliță. Îți dai aere față de Rhona, dar ea zice: Nu Bruce... nu... În timp ce se duce pînă la buza unui obstacol de nisip. Apoi o răsună bubuitură pe cer, iar ploaia Începe să cadă șiroaie. După aia vezi o străfulgerare imensă, urmată de Încă o bubuitură. Apoi o auzi pe Rhona cum scoate un mic scheunat, aidoma unui cățeluș care a fost călcat pe lăbuță, te Întorci și vezi cum preț de o clipă o strălucire electrică o Învăluie cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
e ăsta? Un sac de cărbune. O găselniță. Îl tîrăsc În camera friguroasă și Întunecată. Fac tacticos focul și Îl aprind. Se Întețește rapid. Stau jos hipnotizat de flăcările clipocitoare care dau singura lumină din cameră, pe lîngă o mică străfulgerare enervantă de pe bufetul de lîngă mine, care Îi conferă o nuanță scîrboasă roșiatică și lipsită de strălucire fotografiei lui Stacey. Pornesc robotul să-mi ascult mesajele. — Bruce, Bunty. Sună-mă te rog. Bip. — Bruce, Bunty. Îmi fac griji pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mine și priveam absentă cum ceara lumânării se topește, micșorându-și văzând cu ochii, în același timp, puterea de a lumina. Nu mai aveam o altă lumânare în casă. În acel moment, mi-a venit așa, ca din spații siderale, străfulgerarea unui gând straniu: m-am simțit ca și cum m-aș fi aflat la marginea unei nopți. Ziua plecase cu lumina ei undeva, departe, în necunoscut. Și, în clipa aceea, am început să mă identific, fără voia mea, cu lumânarea care se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Ea face acum închisoare, dar ce mă încălzește pe mine acest lucru, când mi-am pierdut o comoară de băiat. Asta s-a întâmplat anul trecut! Oooo, mi-a rupt sufletul pierderea lui, îți dai seama!? Într-o clipă de străfulgerare, Olga își aminti că voise să o anunțe pe Ina de pierderea copilului și că în același timp intenționase să-i facă și acea mărturisire care îi măcina ființa. Dar renunțase în ultima clipă și, când era gata de a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
lumea din temelii, iar asta n-o doresc nici eu și nici nimeni... Numai vreo minune dacă s-ar întîmpla... ― Minune! murmură Titu. În ziua de azi numai oamenii mai fac minuni! ― Oamenii, da, nu robii! adăugă învățătorul cu o străfulgerare aspră în ochi. 6 Ziua următoare, în zorii zorilor, primarul Ion Pravilă se afla pe moșia arendașului. Pândarul Zarofir Chelaru, slăbănog și pământiu, se învîrtea în jurul hambarului nou ca lupul când dă târcoale unui grajd bine zăvorât. Primarul se uită
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu cerșitul! strigă Miron Iuga, enervat puțin de stăruința țăranilor. ― D-apoi noi ne-am tot rugat și ne rugăm, că atâta putere avem, făcu foarte umil Lupu Chirițoiu. Cu rugămințile nădăjduim și noi să dobândim mai multă milă! Văzând străfulgerările flămânde care răzbăteau prin obișnuita plecăciune a privirilor lor, bătrânul Iuga avu pentru întîia oară impresia că oamenii aceștia, pe care i-a socotit totdeauna credincioși, îi sunt vrăjmași în inimile lor. Îi păru rău că i-a primit și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care se desprindea uneori un glas cu timbrul vag cunoscut. Se silea să aleagă vocea arendașului sau pe a avocatului și nu izbutea, parcă ar fi pierdut amintirea lor. " Dar dacă nu sunt ei?" îi trecu prin minte ca o străfulgerare. Simți o încleștare în inimă atât de dureroasă, că vru să țipe. În clipa aceea însă auzi foarte deslușit niște pași bocănind grăbit în vestibul. Apoi ușa se deschise furtunos, parc-ar fi sărit din țâțâni și în fața ei apăru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Abigail Abrams. Nu știu exact cum, dar am știut cu o fracțiune de secundă Înainte ca ea să-i pronunțe numele că era Abby. Nu mă gândisem niciodată că editorialistul era cineva pe care-l cunoșteam - dar cumva, Într-o străfulgerare de moment, am fost convinsă că va pronunța numele lui Abby. Totuși, convingerea mea nu m-a ajutat deloc să fiu pregătită, așa că n-am putut face nimic decât să mă holbez la Kelly, cu mâinile vârâte sub picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
istorică cu 1859. Așa și este: comparabil, cu deosebirea doar că această din urmă propensiune istorică are o dimensiune de o anvergură superioară. Ce-i drept, istoria luptei românilor pentru emancipare națională cuprinde o îndelungată perioadă marcată de memorabile zvâcniri, străfulgerări ce au deslușit și luminat calea renașterii naționale, dar anul 1859 se individualizează prin ceea ce am putea numi întâia împlinire viabilă, ireversibilă și nu mai puțin spectaculoasă, când românii preiau, pentru a nu o mai ceda, cârma propriului lor destin
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sărutat o mână, apoi pe cealaltă. Am închis ochii, copleșită de-atâta fericire și alean. Era un sărut de mângâiere, iar acea clipă cât a durat a însemnat cât o întreagă epocă; am simțit cu desfătare apropierea intensă ca o străfulgerare a buzelor sale și am presimțit, m-am temut, am regretat îndepărtarea lor atât de rapidă. Două sărutări cuviincioase, câte una pe fiecare mână". Senzația de plăcere fusese atât de fugară, încât Marie simte nevoia de a o prelungi, de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]