3,148 matches
-
În măduvă, deși zadarnic căuta el să se Încredințeze, zadarnic pipăia cu degetele uscate și vlăguite piatra jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze dacă era vis sau nălucire liniștea străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cîntările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fugit; dacă nu ai fi Împietrit de groază. OGLINDA NECUNOSCUTULUI POVESTIREA nu va Începe in medias res, brusc, ci treptat, ca atunci cînd se-ntunecă În pădure. Într-o pădure de stejari, atît de deasă, Încît razele ultime ale amiezii străpung, ici și colo, coroanele rămuroase, pentru o clipă cîte-o frunză unduitoare, parcă ezitînd, cade agale pe pămînt, ca un strop sîngeriu, care se va mistui de Îndată. Fetița n-are cum desluși toate astea, așa cum nu deslușește că ziua-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dinainte, impenetrabil. Lumina slabă din spatele nostru ne precedă ca o adiere care abia izbutea să scrijelească umbrele. Fereastra ce dădea spre curtea interioară era acoperită cu paginile gălbejite ale unui ziar. Am smuls foile și o săgeată de lumină vaporoasă străpunse bezna. — Doamne Iisuse Hristoase, murmură portăreasa lîngă mine. Încăperea era infestată de crucifixe. Atîrnau de tavan, unduindu-se la capătul unor sfori, și acopereau pereții, fixate În cuie. Erau cu zecile. Se puteau Întrezări În toate ungherele, zgîriate cu cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ce părere ai despre mine. Am simțit brusc cum mi se urcă tot sângele în obraji. Era imposibil să-l fac să înțeleagă că cineva poate fi scos din minți de egoismul lui de gheață. Doream de mult să-i străpung armura indiferenței totale. Mai știam și că la urma urmei avea dreptate în ceea ce spunea. Inconștient, poate, noi prețuim puterea pe care o avem asupra oamenilor după atenția pe care o acordă opiniei noastre despre ei și-i urâm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a trăit Strickland din roadele pământului, venind prea rar la Papeete. În apropiere era un pârâu în care se scălda, iar uneori mai avea și ce pescui. Când venea bancul de pești, băștinașii se îngrămădeau cu sulițele și țipând zgomotos, străpungeau vietățile speriate în graba lor de a ajunge la mare. Uneori Strickland cobora până la recifurile de corali și se întorcea cu un coș de peștișori mici și colorați, pe care Ata îi prăjea în unt de cocos, sau cu câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
iar lângă el un cal. Trezi animalul, care se lăsă Înhămat fără să se Împotrivească prea tare. Își reluară drumul, Încă o dată pe sub privirile uimite și ironice ale soldaților. Femeia ședea pe capră lângă el, nemișcată. Un nou junghi Îl străpunse În ceafă. Ghearele vechiului său dușman se redeșteptaseră din pricina Încordării și a efortului depus În aventura nocturnă. Osteneala luptei și a celor ce mai urmaseră se prăvăliseră acum peste el. Se Îndreptă spre ziduri, sperând să poată trece fără greutăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu picioarele desfăcute, gâfâind de mânie și de frică. Dintr-o dată, un adversar până atunci obscur și impalpabil ieșise din umbră, dovedindu-se la fel de periculos ca un dușman În carne și oase. - Credeai că vor sta cuminți să se lase străpunși de soldații tăi, ca turcii de mucava de la Întrecerile cavalerești? Îl zeflemisi priorul. Celălalt tuși violent, Încercând să scape de praful din gâtlej. În jurul lor se pornise un haos de oameni În fugă, orbiți de praf, Îngroziți că prăbușirea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lor paralelă. Își ridică brațele, pentru a căuta să se apere Într-un fel. Dar Bonatti nu părea să fi vrut să lovească. Fixa fascinat lamele cufundate În talazul de lumină. Apoi se aplecă peste ele cu o mișcare bruscă, străpungându-și ochii. Oripilat, Dante văzu un șuvoi stacojiu țâșnind din rana dublă, În timp ce bătrânul retrăgea lamele fără un geamăt, cu fața preschimbată Într-o mască de sânge. - Dacă ochiul te face să cazi În păcat, scoate-l și leapădă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe costișă de câteva ore bune în acea duminică faimoasă. Puțin mai jos, era orășelul, adunat la un loc, casă lângă casă și, ceva mai în spate, masa înghesuită a clădirilor Uzinei, cu furnalele sale de cărămidă ce păreau că străpung cerul ca pe-un ochi pe care ar fi vrut să-l spargă. Un peisaj al fumului și muncii, un fel de cochilie plină cu melci care nu se sinchiseau de restul lumii. Și totuși, lumea nu era departe: ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
gută. Privea Castelul cu un zâmbet în colțul buzelor. Poarta parcului era deschisă și iarba de o parte și de cealaltă culcată la pământ. Judecătorul începu să fluiere încet și să-și legene bastonul ca și cum ar fi alungat muște. Soarele străpunsese ceața și făcea chiciura să se topească. Eram la fel de țepeni ca țărușii din parc și aveam obrajii aspri și tari ca niște tălpi de lemn. Ciupitu încetase să mai ia notițe, ce ar fi putut scrie, de altfel? Totul fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sus. - Nu, îndrăzni Horațiu. Încă nu. Întâi am de reglat ceva cu domnul halterofil. - Cu mine? se miră Mișu, ridicând halterele cât putea de sus. - Da. Aș vrea să te rog... să te somez... să faci comunicatul! O presimțire sinistră străpunse inima Marianei. O presimțire care se și adeveri: - Eu sunt Nexus! Cumplitul nume îi muie puțin picioarele lui Mișu: totul e din vina lui, din vina minciunii și a lăcomiei lui. Cumplitul nume îi îngrozi pe amețiții agenți ai siguranței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mâna aspră și cam păroasă a Maicii, îl pupă pe frunte printre gratii pe Horațiu și plecă împleticindu-se, sub efectul ultimei minuni de doi litri. Maica se uită lung la Horațiu. Privirea ei, chiar și din spatele ochelarilor fumurii, îl străpunse până în suflet, iar mustața parcă mai aspră ca de obicei îi inspira o severitate absolută în privința plăcerilor trupului. „Acum între noi”, părea să zică bătrânica, și Horațiu se gândi cu frică la visele păcătoase cu Mariana, la minciuna pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
seama de asta, fiindcă‑i începător în arta amorului. Sophie îi spune lui Hans să se schimbe chiar aici, în fața lor. El nu vrea, pentru că are lenjerie murdară. Dar n‑are încotro, altfel nu primește pantalonii și puloverul. Anna îl străpunge pe Hans cu privirea ei care arde. Sophie tot își curăță o pată, vizibilă doar pentru ea, de pe fusta de tenis. Rainer rostește în vidul care‑l înconjoară că omul trebuie să acționeze, să acționeze și iarăși să acționeze. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sprijine cu fundul pe fundul vasului. Apoi se astupă cu ceară atât eprubetele înfundate cu dopul cât și vasul Erlenmayer. Împrejurimile plăcute ale Vienei se înfig în Anna ca un sfredel incandescent, întâlnind nici un perete care să opună rezistență și străpungând apoi fortificațiile dindărăt ale Annei. Anna nu mai are ce să ucidă și începe să se mortifice pe ea însăși, ceea ce este adesea un proces lung și chinuitor. Ar prefera să ucidă alte ființe, dar încă nu‑i anotimpul potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
când persoana iubită devine infidelă. Însă teama de a fi suspectat în realitate, poate chiar fără să fie vinovat, inhibă multe hotărâri privitoare la Sophie. Anna nu simte absolut nimic după acest șoc, doar Hans, cu iubirea lui, poate să străpungă această amorțeală, dar din păcate, el nu face acum decât să încalce jurămintele de fidelitate față de Anna. Viile din al nouăsprezecelea district vienez au pierit în depărtare, iar în locul lor se înalță munți de teamă. Părinții simt că înnebunesc pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de moarte care chinuie cele două trupuri debordează dimensiunile patului și se tot întinde, se revarsă: epuizare a forțelor, supunere față de capriciile celuilalt, cheltuieli extravagante, demobilizare socială, cheltuire nesocotită a averii, șubrezire a sănătății... Starea fiziologică și psihică a individului străpuns de săgețile lui Cupidon ține de patologic: compulsiv, masochist, furios, sadic, gelos, solipsist, repetitiv, alienat, chinuit de remușcări, neliniștit, umblând ca un mort viu, nemaiaparținându-și, cu mâinile și picioarele comandate de bunul plac al celuilalt, aflat și el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lutul umed și trupul vostru frânt, Enorm și furtunatec să freamăte Orgia!" NIETZSCHE Războinic dur și aprig cuceritor de zări, Să fi-ntreprins asaltul temutelor portale Purtând înfrigurată mândria forței tale Mai sus și mai departe spre noi evaluări, Să fi străpuns penumbra letargică și ceața Ce împleteau pe norme un neguros Dedal Ca, adâncind cu groază abisul numenal, În seara biruinții să-ntrezărești cum Vieața Se-ntoarce somnoroasă, în ciclul ei steril, Sub fard și mască, mimma unei absurde arte... Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
înșiși în partidul patrioților, codul de onoare al membrilor partidului obliga pe Galois să se bată chiar în acele condiții inegale. După ce, în ajun, redactează scrisoarea celebră către Auguste Chevalier, Galois cade a doua zi dimineață, la 30 mai 1832, străpuns de un glonte pe terenul lacului La Glacière, lângă Gentilly. Martori și adversari se evaporează, între timp, ca prin minune. Rănitul e transportat de un țăran care trecea la târg, cu căruța, până la cel mai apropiat spital. O peritonită se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și viitorul, metamorfozate în sentimentul ancestral al dăinuirii veșnice, viu și liniștitor. Vremurile nu țin pasul cu oamenii. Uneori, împotriva lor, vremurile ridică dureros granițe de apă sau de piatră, întristând neamul. Dar ele nu pot înstrăina sufletul. Chiar dacă este străpuns uneori de linia imaginară a graniței, acesta rămâne întreg, la fel de viu și nevătămat, de o parte și de alta a convenționalului. Nu se putea însă să se rupă iremediabil trăirea creștină strămoșească, zidită în conștiința moroșenilor prin prima ctitorie a
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL VOIEVODAL ŞI ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364299_a_365628]
-
umbra enigmatică” (Chiar și din ochii visului), „vălurile nopții” (Icoana drumului), „vântul umbrei ascuțit” (Viața misterioasă) etc. Și, deloc surprinzătoare, ambivalența conotativă a imaginilor: „vălurile nopții” - „văpăi(le) sunetului” (Icoana drumului), pentru a reflecta asupra lacrimilor care, pe„matca aerului”străpung timpul. Și-atunci auzim: „Mă acopăr / cu toate harurile / reliefurilor edenice / din crucea visului / să nu mai văd / cruzimea Lumii / izgonind în gol / Îngerii cuvintelor” (Chipul durerii). Deși un suflet exilat, ființa se lasă purtată de o stare de trezire
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
spre-acel „nimb” al nemuririi (Mihai Eminescu), al Divinului. „Când deschid piatra /cu flacăra privirilor / Pământul-mi spune alergând: / < Până și în aceste /mari depărtări /de culoarea amurgului /sufletul tău exilat /miroase-a stele!>(Sufletul exilat) În vizionarul negulescian, narația pare străpunsă de un dor mistuitor, ca o revărsare în trepte sonore („să dăm”, „să scoatem”, „să vedem”), voință, raționament inductiv, pe linia cronogenetică dintre virtualitate și realitate: „Să dăm la o parte /suflete / vălurile nopții / coborâte pe funii / de aur/ în
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
poți aventura în spațiul departelui, acolo unde tronează înstelările. Invitația este generoasă: „Ține în gură / Luna / presărată cu ochii / Lumii...” (Om și Univers) Inflexiunile imperativului „ține” (și în varianta franceză: „Tiens dans ta bouche...”) converg spre același țel, de a străpunge dinspre „crucea viitorului” înspre „fereastra Universului...” (În fereastra Universului) Dar Lupta cu visul? Acesta transpare dintr-un principiu al incertitudinii, firesc pentru filosoful care-și proiectează „n” supoziții: „Parcă aș fi desprins o flacără /din steaua sub care visez; /parcă
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
Acasă > Poezie > Cântec > TAINICA ÎNCHIPUIRE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 976 din 02 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Pot să-mi închipui cum străpung cu privirea munții gemeni ai nurilor copți în care zace nerăbdarea mătăsoasa și dulce. Limba pieptului tău pe care o s-o învăț tot repetându-i cuvintele, trandafiri zâmbind aprins prin aerul somnului meu cuprins de visare. Crestere-n ierburi, culoarea
TAINICĂ ÎNCHIPUIRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364381_a_365710]
-
Educator, fost Profet, am făcut câțiva pași simpli și am devenit OM, de aceea, liniștit, aștept să dispar ( într-un banal accident de mașină, într-o explozie datorată gazului neasigurat, într-o dimineață în care cântecul unei păsări îmi va străpunge inima etc. ). Prietenii mei, șoarecii, îmi spun să plec, să mă salvez. Sunt, însă, bătrân, nu mai pot decât să urc muntele minții mele și să-I spun lui Dumnezeu că trădarea continuă. ,, Iată cum acest copil a lui Hristos
,,AVOCAŢII CERULUI ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364414_a_365743]
-
mustață mea, Cu Tine în brațe, desprins de a destinului ațe, te mângâiam cu privirea, te adulam cu inima.. Te tot învârteam de amețisem, dar tu mai vroiai, de dor mă pârjolisem, da tu tot mai vroiai, cu privirea mă străpungeai ca să nu mă opresc.. dar, până la urmă ajunsesem și într-o baltă semi-înghețată..normal că m-am oprit, dar uimit și contrariat, mă întrebam ce să mai fac.. Tu ai găsit..m-ai încolăcit o mană după gât te-ai
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]