4,708 matches
-
murim cu toții, fără scăpare. Ne uimește această revelație a sa, noi credeam că ne este dat să trăim la nesfârșit. Bineînțeles că despre caracterul efemer al existenței și despre inevitabilitatea morții se poate scrie de oricâte ori, dar numai dacă străvechea temă este regândită pe cont propriu. Sau dacă măcar constatările făcute de predecesori sunt reformulate. Decât să spună, ca atâția alții înaintea lui, că din noi nu rămâne decât o mână de oase, era preferabil ca autorul să se inspire
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
înapoiez acasă și intru în camera mea de lucru, în prag lepăd de pe mine haina de toate zilele, că-i plină de noroi și lut, îmi pun veșminte regești și de curte, îmbrăcat cum se cuvine pentru aceasta, pășesc în străvechile lăcașuri ale oamenilor de demult; fiind primit cu goste de ei, mă satur cu acea hrană care solum 2 este făcută pentru mine și pentru care m-am născut. Nu mă rușinez a vorbi cu ei și a-i întreba
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
buni, mai ales cînd vor vedea că îl au drept comandant pe principe, și că acesta îi tratează cu onoare și își cîștigă și păstrează dragostea lor. Este necesar să te pregătești și să ai astfel de armate, pentru ca, reînnoind străvechea vitejie a Italiei, să poți să te aperi de dușmanii dinafară. Și cu toate că infanteria elvețiană și cea spaniolă sînt socotite de temut, ambele au totuși lipsurile lor, așa încît o a treia ar putea nu numai să li se împotrivească
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu piardă din vedere aceste considerații asupra primul capitol din Machiavelli, deoarece ele sînt ca un pivot în jurul căruia se vor derula toate reflecțiile mele următoare. CAPITOLUL II [Despre principatele ereditare] Oamenii au un anumit respect pentru tot ce este străvechi, respect ce merge pînă la superstiție, iar cînd dreptul de moștenire se adaugă la această putere pe care o are vechimea asupra oamenilor, nu este jug mai puternic și care să fie purtat mai ușor, în același timp. Astfel, sînt
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu jucau rolul de mari seniori decît cu slugile lor; ceea ce i-am putea sfătui mai bine ar fi, cred, să-și mai tempereze cumva părerea pe care o au despre grandoarea lor, venerația nesfîrșită pe care o au pentru străvechiul și ilustrul lor neam, precum și zelul neștirbit în fața stemelor lor. Persoanele cu bun simț spun că aceștia ar face mai bine să nu figureze în lume decît ca seniori la locul lor, să renunțe odată la emfaza spre care-i
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
părinți costa avionul de la Satu Mare la Cluj, cîțiva lei mai mult ca acceleratul. În jumătatea de oră de zbor pesemne că aparatul nu se ridica deasupra norilor, de vreme ce zăream pînă și eu imensa Întindere verde a ținutului Co dru lui, străvechea Sylvania, dincolo de care, aruncînd privi rea, ungurii dăduseră, acum o mie de ani, de Terra Ultrasyl vana, de Trans-Sylvania, nume atît de eufonic, Încît a ieșit din sine, ajungînd să acopere, geografic și muzical, o Întindere mult mai generoasă, una
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
iar asta făcuse cum făcuse și venise), voi ajunge În nord și voi da glas, În public, vexațiunilor Îndurate de sensibilitatea mea filologică: nu mă puteam Împăca deloc cu lipsa de inspirație a administrației româ nești de după 1918 care masacrase străvechea onomastică a orașului, supunînd-o unei rebotezări, credea ea, mai neaoșe. Mă imaginam la tribună asemenea mamei Floare la Chicago cînd cu campania de recrutare În armata americană, demonstrînd la rîndul meu, În fața unei săli pline, că noul nume al orașului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ebraică înseamnă „a se ridica”) e „responsabil” cu învierea. Capitolele XXXI-XXXVI dezvoltă viziunea, prezentată sumar în capitolele precedente. Capitolul XXII este extrem de interesant, întrucât, sub influența doctrinei orfice grecești, vedem cum se modifică radical reprezentarea șeolului în imaginarul iudaic. Reprezentarea străveche era aceea a unei peșteri imense, în care sufletele drepților stau laolaltă cu sufletele păcătoșilor fără a se recunoaște, moartea antrenând o pierdere totală a personalității, a conștiinței de sine, a memoriei. În capitolul XXII, șeolul capătă o cu totul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
135. Această confruntare eshatologică va pune capăt lumii vechi, instaurând lumea nouă, transfigurată. Între cele două evenimente, distrugerea și cosmogeneza, există un antract dominat de o tăcere copleșitoare: „Apoi, Mesia va muri cu toți oamenii. Lumea se va întoarce la străvechea-i tăcere, timp de șapte zile, ca la primul început, pentru ca nimeni să nu mai viețuiască. și, după șapte zile, toți cei care nu s-au trezit încă se vor trezi, iar cei întinați vor fi nimiciți” (4Ezdra 7,30-31
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și inevitabil. Iată fragmentul: Vreme de șapte generații, acești oameni au continuat să-l socotească pe Dumnezeu drept stăpânitorul tuturor lucrurilor și să ia în toate virtutea drept călăuză; dar, cu timpul, s-au îndepărtat de ea, practicând rău obiceiurile străvechi: n-au mai adus Domnului cinstirea cuvenită și nici nu le-a mai păsat de dreptatea față de oameni, ci au arătat în faptele lor un zel pentru rele îndoit față de cel pe care-l arătaseră mai înainte pentru virtute (AJ
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pentru tata Toader, care era un curios din fire. ― Da’ de ce Îi spune Sărăria Nouă? - a Întrebat tata Toader. ― Fiindcă mai la vale este și o Sărărie Veche. Taman unde stă Petrică. ― Și de ce Îi spuni Sărării? ― Pentru că din vremuri străvechi pe aici treceau harabalele Încărcate cu droburi de sare adusă de la ocne... Așa există În Iași și strada Păcurari. ― Aha! Pi acolo veneau cei ci aduceu păcura cine știe de pe unde - a dedus tata Toader, prin analogie cu Sărăria... Când
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dacă haitele acestea de lupi le-ar fi venit de hac ocupanților care se autointitulau eliberatori, oare nu s-ar fi cuvenit ca lupul să redevină cel mai venerat animal al țării, emblemă pe steag și totem, ca în timpurile străvechi?... Auzindu-l vorbind astfel pe doctorul Emanoil Rigani, în cursul unei discuții amicale și confidențiale purtate, se-nțelege, între patru ochi la cabinetul medical, Virgil aprobă cu o înclinare scurtă din cap, fiindcă îl încânta ideea, dar obiectă zâmbind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că era pe la Noiemvrii. Iar caii le-au murit toți din obuz, de le-au rămas carele și caretili și pușcili cele mari toate la Ropcea. scrie I. Neculce în Letopisețul Țării Moldovei despre dezastrul oștirii lui I. Sobieski la străvechea așezare de răzeși a Ropcii, la anul de la Hristos 1691. Aceleași afirmații cu privire la urgia de la Ropcea le întâlnim, în oglindă, și la cronicarul polonez N. Diakowski, pentru a imortaliza parcă, o dată în plus, o pagină dureroasă din istoria a două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vezi și să mă crezi. Când s-a spus că de-acuma a venit slobozenia, oamenii noștri au împânzit întreaga Huțulie de dincoace, de la Șipote și până la Vijnița și Putila pentru semnături ca să ni se recunoască identitatea huțulească, apartenența la străvechiul spațiu al dacilor liberi și asemănarea cu neamul valahilor. Caiete fără de număr s-au umplut atunci cu semnături... peste opt mii, vere... Și au fost înmânate de către delegația noastră specială celor de la Rada Supremă!.. Și?? Și au venit haidamacii! Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Vasilica și Ionuț, care aveau obligația să-i supravegheze cu rândul pe parcursul jumătății lor de zi când se aflau acasă. Nimic neobișnuit în toate acestea, că viața, după cum se vede, se desfășoară într-un fel absolut firesc, după un tipic străvechi potrivit căruia la casa săracului cu mulți copii aceștia se cresc unii pe alții, mănâncă unii de la alții, cei mici se îmbracă cu ce rămâne de la cei mari, cei mari îi apără pe cei mici în cazul unor neînțelegeri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
chitanță, dar pe numele dumitale, timp de douăsprezece luni, după care vii la mine pentru un ultim control. Să fie într-un ceas bun! Mulțămesc, doamna doctor! Așa voi face! Mulțămesc! Când vor înflori cireșii Dealurile împădurite ce însoțesc șoseaua străveche Hatna Sirete n-au asemănare în tot ținutul Sucevei. Că masivul păduros, lung de douăzeci de verste și lat de zece, parcă s-a înfrățit cu oamenii locului și le asigură căldură, liniște, apă și aer de cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
își poartă ridurile burții și cânepa obosită dintre picioare cu demnitatea unei statui dormitânde, altele tac, una cu piatra pe care își sprijină nimbul, doar sânii pulsează, plutesc într-o viață din care nu s-au retras încă, spre țărmul străvechi, ca un val. Îmi sprijin capul în palmă, brațele așezate cuminte pe stâncă, privesc în zare. Încep să înțeleg. La picioarele noastre se întinde coasta muntelui, un pârâu respiră sub un pin verde. Tăcere, acea claritate. Aerul rece, un fulg
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
permit acumularea unor sensuri care, unite, duc la stabilirea noului sens, atribuit ideogramei nou formate. Oricât de straniu ar părea, soluțiile nu sunt imposibile, ba chiar, dimpotrivă, se poate constata de câtă inventivitate și ingeniozitate au dat dovadă populațiile asiatice străvechi. Pentru a nu-i supăra pe lingviști, haideți să notăm, în treacăt, că, într-adevăr, principiile acestei combinatorici nu sunt în totalitate de ordin semantic, ba chiar, în aproximativ 85 % din cazuri, există și un aspect fonetic care intervine în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aproximativ 85 % din cazuri, există și un aspect fonetic care intervine în alegerea unui anumit component (vorbim așadar de caractere semasio-fonetice în acest caz). Este deci evident că studiul etimologic al ideogramelor conduce la o fascinantă cartografiere a universului omului străvechi. Psihologi, filosofi, sociologi, antropologi, toți găsesc aici prețioase indicii cu privire la forma mentis a omului care, confruntat cu infinitatea lumii și dotat cu un inventar rudimentar și limitat de imagini, a pornit în cea mai îndrăzneață aventură a sa: aceea de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
femeia impunându-i statutul de obiect erotic, ne confruntăm cu un pragmatism care definește, în principal, sexul feminin prin rolurile lucrative care îi revin. Se pare că, mai puțin tulburat de fantasme sexuale decât l-ar fi vrut Freud, bărbatul străvechi era mai preocupat să supună femeia pentru a o folosi ca forță de muncă. Până într-atât pare guvernat acest bărbat ancestral de utilitarism, încât chiar ideea de frumusețe este redată nu prin reprezentarea unei grațioase fete tinere, gata să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
această temă sunt pe deplini conștienți de sensul negativ purtat de componenta femeie în diferitele ideograme în care apare. Iar străinii care învață kanji și intră în contact cu societatea japoneză nu pot scăpa tentației de a descoperi, oglindite în străvechile desene, obiceiuri, modele comportamentale și fragmente ideologice din viața de zi cu zi a Japoniei moderne. Despre aceasta însă, mai târziu. Pentru moment, să lăsăm creioanele jos, să punem foile cu desene deoparte, să uităm că, de pe albul lor imaculat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în România Prefață de Maria Roth INSTITUTUL EUROPEAN 2011 Cuprins Mulțumiri / 9 Prefață (Maria Roth) / 11 PARTEA I. Fundamentare teoretică / 17 Capitolul 1. Adopția copiilor de-a lungul istoriei /19 1.1 Evoluția practicii adopției la nivel internațional din timpuri străvechi până în prezent /20 1.2 Evoluția formelor de adopție la nivel internațional în contextul social-politic al secolului al XX-lea /23 1.3 Adopția copiilor in România. Evoluția legislativa și metodologică /34 Capitolul 2. Factori de succes în adopția copiilor
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
lucru și valoarea practică a rezultatelor scoase în evidență. Profesor univ. dr. MARIA ROTH Cluj, 08.11.2010 PARTEA I FUNDAMENTARE TEORETICĂ Capitolul 1 Adopția copiilor de-a lungul istoriei 1.1 Evoluția practicii adopției la nivel internațional din timpuri străvechi până în prezent 1.2 Evoluția formelor de adopție la nivel internațional în contextul social-politic al secolului al XX-lea 1.3 Adopția copiilor in România. Evoluția legislativa și metodologică 1.1 Evoluția practicii adopției la nivel internațional din timpuri străvechi
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
străvechi până în prezent 1.2 Evoluția formelor de adopție la nivel internațional în contextul social-politic al secolului al XX-lea 1.3 Adopția copiilor in România. Evoluția legislativa și metodologică 1.1 Evoluția practicii adopției la nivel internațional din timpuri străvechi până în prezent Adopția, este o procedură legală, identificată în sisteme legislative din cele mai vechi timpuri, semnificând, în termeni foarte largi, procesul prin care, o persoană părăsește propria familie și intră într-un alt sistem familial 1. Câteva cazuri binecunoscute
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
ce-l întrebau, dacă e bine sau nu să țină ceia ce au moștenit de la strămoși"200. Formula de armonizare pe care o pomeneam o regăsim și la finalul discursului când arhimandritul încheia cu "Ușoară fie-ți cenușa!..."201, adaptând străvechiul tipar al "țărânii", cu practica incinerării. Deși aparent ar fi semnificativă doar ca informație, certificând prețuirea de care se bucura arhimandritul printre adepții incinerării în epocă, scrisoarea sa de răspuns la acordarea de către Societatea cremaționistă "Oganj" din Belgrad a calității
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]