2,072 matches
-
un om putred de bogat. N-aveai nevoie de banii aceia. El a refuzat să spună orice, și fața Îi era schimonosită Îngrozitor, aproape scrâșnindu-și dinții de furie. Ah, dar chiar asta e problema, spuse Jill pe o voce stridentă. Chiar avea nevoie de bani. El se Întoarse către ea și se răsti la ea să tacă din gură odată. Dintr-odată un arc păru să pleznească În toată ființa ei. Nu. N-am să tac din gură. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
hârtie. —Uită-te În josul listei cu doctori. Ce vezi acolo? Stai puțin. Acela-i numele meu. Și spune că eu am fost doctorul care a operat-o pe Hannah. —Și ai fost tu? Nu, nu am fost. Vocea Îi era stridentă de indignare. —Tom Hardacre se pare că nu crede asta. Nu mă interesează ce dracu zice omul ăla. Minte de Îngheață apele. —Hardacre a sugerat că Jill și cu el nu lucrau singuri la afacerea asta și că și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ai ce căuta aici, se stropși Mătușa Sylvia. —Știu, dar trebuia neapărat să ne vedem. Trebuie să rezolvăm chestia asta. — Dar ăsta nu e locul și momentul pentru asta. Poate să mai aștepte. —Ba nu poate. Vocile lor erau din ce În ce mai stridente. În curând, oamenii Începură să facă fețe-fețe. Apoi, fix când Ruby era pe cale să se ducă la ei și să-i roage să se certe afară, mătușa Sylvia, dându-și seama că făceau scandal, Îl conduse pe Nigel pe după tejghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
trage În Armată?”. Însă nu apucă să capete răspunsul, căci un civil căruia Îi plăcea să dea comenzi Începu să urle Într-o portavoce că teroriștii trăgeau din cupola marii biblioteci, aflată și ea pe o latură a pieței. Vocea stridentă a revoluționarului ordona echipajelor din tancuri să tragă obuze incendiare În clădirea pe care o bănuia Înțesată de inamici. Tancul lângă care se aciuase și Monstrulică Își tură uriașul motor și Începu să se miște ușor, căutând o poziție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
te atrage în același timp. Privești în jur, fără să pricepi mare lucru - totul este agitație, în primul rând. Un ziar este ca un furnicar. Oameni într-o mișcare continuă și dezordonată. Uși trântite în grabă. Telefoane care sună continuu, strident, fără milă. Nervi și izbucniri verbale colorate intens. Forfota de dinaintea unei ședințe de sumar alternează cu inexplicabile momente de acalmie. Te întrebi ce se întâmplă și nu găsești nici un răspuns. Coridorul unei redacții nu este un punct de observație prea
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
variabilitate a duratei tonurilor în cuvinte tinde să fie legată de funcționalitatea paralimbajului în comunicare. Ridicarea sau scăderea tonului și volumul reprezintă, la rândul lor, factori variabili (între câteva limite, în sensul că un ton ridicat poate să sune neplăcut/strident sau un volum prea scăzut poate să oblige ascultătorul la un efort suplimentar, care să îi micșoreze aria temporală la care poate să dezvolte o atenție maximă); astfel, anumite părți ale mesajului pot fi subliniate prin aceste variații de ton
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Propriile sale amintiri despre anii de școală primară nu sunt deloc plăcute... O învățătoare în vârstă, veșnic nervoasă și acră, învăța elevii din două clase, I și a III-a, în aceeași încăpere, îi asurzea cu glasul ei pițigăiat și strident, cu loviturile puternice produse cu o riglă în catedră, pentru a face liniște, obiect cu care lovea deseori și palmele bicisnice ale copiilor care se foiau sau vorbeau, care nu-și făceau temele sau nu spuneau lecția ca pe apă
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
grav și dureros: comportamentul civilizat al ieșenilor de toate culorile și aproape de toate vârstele nu mai există. Iată un exemplu, pentru început. Grupuri de adolescenți, băieți și fete se deplasează ocupând întreaga lățime a trotuarului. Vorbesc toți deodată cu voci stridente, râd zgomotos în cascade, sunt gata să dea peste persoanele vârstnice, dacă acestea nu se feresc din calea lor. Tihna și starea de bine pe care le cauți într-o plimbare pe Copou se duc pe apa sâmbetei, dacă ai
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
cultivată în așa-numita RASS Moldovenească. C. a lucrat la „Comsomolistul Moldovei”, între 1935 și 1937, după ce debutase la „Moldova literară”, în 1930. Versurile lui (Întâia brazdă, 1932, Limbile de foc, 1934, Cu toată inima, 1935), puternic ideologizate, colportează lozinci strident bolșevice, mimând optimismul și folosind o imagistică simplistă, uneori la limita vulgarității. SCRIERI: Întâia brazdă, Chișinău, 1932; Limbile de foc, Chișinău, 1934; Cu toată inima, Chișinău, 1935; Poezii, pref. V. Tolocenco, Chișinău, 1977. Repere bibliografice: Mihail Dolgan, Poezia sovietică moldovenească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285981_a_287310]
-
Mihai Vintilă, Dicționarul artei naive din România, Ed. Timpul, Reșița, 2001, pag. 108; Die Naïve Kunst Rumäniens - Herbert Wiesner, Ed. Ansid, Târgu-Mureș, 2002, pag. 14, 15, 218. Mai întâi a introdus culoarea conferind piesei o oarecare prospețime, o strălucire (chiar stridentă) ce începuse să placă localnicilor. Dar tușele obținute cu pensula se îndepărta de rigorile geometrismului ornamentic de daltă și scoabă, de odinioară. Ușurința de execuție venea în întâmplarea intenției sale de a adăuga metaforei ornamentale scene din viața răposatului și
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
îl are atractivitatea fizică a unei persoane este asemănător cu cel pe care îl are un timbru vocal plăcut. Rezultatele studiului lor au evidențiat faptul că vocile atractive sunt cele relativ bine "sonorizate", rezonante și articulate. Vocile neatractive sunt cele stridente (chițăitoare), nazale, monotone și cele lipsite de intensitate 93. Parte a canalului paralingvistic, tăcerea înseamnă lipsa comunicării verbale sau absența sunetului. Din nou, cercetările efectuate indică importantă culturii în semnificațiile și utilizarea stilului. Din compararea modurilor în care este utilizată
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
realităților, sunt priviți cu batjocură și dispreț cei care vorbesc de onoare, de iubire, prietenie, sacrificiu etc. „Vorbe mari”, se spune. E adevărat că ironia sau măcar rezerva subînțeleasă au uneori și o motivare estetică: e lipsit de gust, e strident, e jenant să folosești asemenea vorbe mari. Da, așa este, dar a le elimina cu totul duce la o cumplită sărăcie interioară, cu atât mai tristă și mai pernicioasă, cu cât victimele ei, care se socotesc „spirite libere”, „pozitive” etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Scriitorilor din București. Poeziile din La poarta pietrelor stau sub semnul nostalgiei pricinuite de trecerea inexorabilă a timpului, care aduce cu sine pierderea inocenței primordiale. Vocea lirică este încă lipsită de consistență și personalitate, uneori imaginile sunt indecise, alteori tributare (strident) unor modele celebre (lui Ion Barbu, de pildă, în Lasă-mi doar trecerea). Cu toate aceste ezitări, M. se așază în mod evident în linia neoexpresionismului ardelenesc, mai precis în descendența lui Lucian Blaga: „Prin lehuzele văi de prea strâmt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288247_a_289576]
-
pentru că nu are mereu de a face decât cu un organ sexual. GRETE: Hai, hai, Erna, chiar că... (râde) nu lași să se zică nimic despre Wottila Karli pentru că ești îndrăgostită de el, că amândoi sunteți la fel de bigoți. MARIEDL (foarte strident): Bigot, așa ceva nu se spune. ERNA (sare de la locul ei): Tu... tu, nazisto, divorțato, tu nici cuminecătura sfântă n-ai voie s-o iei în gură... GRETE (sare în sus): Că n-oi fi și tu o divorțată, babă bigotă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
niște discipoli incapabili să citească în absența autorității magistrului, singur deținător al cheii interpretării. Forma nouă permite un raport direct cu textul, nemijlocit, deci fără distorsiuni intelectuale ori constrângeri ideologice. Schimbarea formei dar și schimbare a fondului. întrebările sterile, tehnice, stridente, la limita ridicolului, dragi scolasticii fac loc unor interogații mai puțin preocupate de cer decât de pământ. Sunt reînviate morala, etica și politica, umaniștii se ocupă mai puțin de Dumnezeu și mai mult de oameni. Amănuntelor despre viața îngerilor, a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
deznodământ. Multe tehnici din popularele cantare pot fi regăsite, cum ar fi de exemplu vocea naratorului care anticipă acțiunile, folosirea proverbelor și a maximelor familiare auditoriului. Limbajul din Filostrato este de asemenea popular, deși sunt fragmente în care de resimte strident diferența între cuvintele comune juxtapuse unor termeni elevați sau unor pasaje lirice. Doamnele de la curte o încurajează pe Criseida în momentul plecării ei inevitabile, vorbind cu noblețe despre prietenie și deznădejde, pe când ajutorul lor este descris ca fiind <<nimic mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
caracterul de însemnare dispusă cronologic este propriu celor două volume intitulate Letopisiți (1908), unde e inclusă parțial publicistica lui M. În povestiri, în nuvele, multe rămase în periodice, scriitorul, convins de validitatea literară a modelelor „după natură”, practică un naturalism strident, minor: întâmplări mărunte, contraste violente, situații, dialoguri brutale ș.a. SCRIERI: Versuri, Iași, 1883; Dinu Milian, București, 1887; Dinu Milian, vol. II: O viață, București, 1914; Feciorul popei, București, 1887; Scrisori către iubită, București, 1897; Letopisiți. 1905, București, 1908; Letopisiți. 1906
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288143_a_289472]
-
Sărbătoare Sf. Lucia la Villamalla, 192127 Analizând poeziile lui Max Blecher, Radu G. Țeposu observa că acestea au ,,ceva din extravaganțele hiperestetice ale iraționalității concrete, pe care le cultiva pictorul spaniol, vizibile cu precădere în decupajul imaginii, de o gratuitate stridentă și calofilă, în asocierile deconcentrate de simboluri și reprezentări"28. Criticul observa rolul important pe care-l are inconștientul în toată opera autorului, nu numai în poeziile sale. Astfel, în inconștient originează halucinațiile, viziunile și scenariile onirice ale eului creator
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de accepțiunea pe care o dădea termenului Roger Caillois, "o întrerupere a ordinii recunoscute, o năvală a inadmisibilului în sânul inalterabilei legalități cotidiene"60. Caillois abordează fantasticul din perspectivă interdisciplinară, relaționând literatura cu artele plastice, vorbind nu de formele foarte stridente, ci de cele discrete ale fantasticului. Prin aceste forme discrete, ordinea recunoscută este bulversată, ,,inadmisibilul năvălește în cotidian". Fantasticul desemnează, astfel, un element involuntar. Ca și Caillois, Louis Vax interpretează fantasticul prin prisma altor domenii. Organizarea interioară a universului fantastic
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
voci din viața mea. CÎnd oamenii făceau echipe pentru a practica tehnicile unul cu altul, Întotdeauna lucra cu soția sa, Într-un colț al Încăperii. În ultima seară a cursului, În timp ce ceilalți lucrau cu partenerii, s-a auzit o voce stridentă, pițigăiată din spatele sălii, care a exclamat: „Purpuriu, văd purpuriu!” Era medicul. Era atît de surprins că vedea această culoare În energiile soției sale, Încît vocea sa a sărit cu trei octave. Această revelație l-a făcut să urmeze și alte
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
în stare să anuleze putreziciunea acesteia. Iluzia e de scurtă durată. Nici una din întâmplările prin care trece nu arată c-ar exista vreo șansă de a triumfa. Nici un aliat, nici o undă de speranță, nici un semn pozitiv nu răzbat dinspre umanitatea stridentă a orașului decăzut. Înconjurat de monștri, asediat de răufăcători, tentat de femei primejdioase, Marlowe ilustrează, în fiecare dintre aventurile sale, ipostaza cavalerului neprihănit luptând cu fiara urât mirositoare ce-și regenerează la infinit capetele otrăvite. Atitudinea detectivului față de aceste fenomene
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
croiau drum spre nord și apus, spre casa lor și spre masa de seară, o seară petrecută în compania paginii de sport a ziarelor, a urletelor radioului, a scâncetelor copiilor răsfățați și a trăncănelii nevestelor idioate. Am trecut de reclamele stridente de neon și de falsele fațade din dosul lor, de localurile împuțite unde se servesc hamburgeri și care seamănă, sub avalanșa de culori, cu niște palate, am trecut de restaurantele în aer liber, de formă circulară, vesele ca niște circuri
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
încerca autorul. Plasându-și eroul într-un context care nu avea cum să nu-l mutileze, Chandler face o nereușită echilibristică între premisele total nefericite ale cărții și comportamentul indus de aceste premise. Conversția dintre Marlowe și Linda Loring este stridentă, artificială până în cele mai mărunte detalii. Abia căsătoriți, ei vorbesc deja despre divorț. Marlowe e, pe de o parte, stânjenit că trebuie să locuiască într-o casă cu piscină, iar pe de altă parte, nu ezită să-l numească pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
suport vizual, imaginația este reproductivă, memoria este de scurtă durată, vocabularul activ slab dezvoltat, prezintă dificultăți În decodarea semantică Limbajul persoanelor deficiente de auz este puternic influențat de deficiența senzorială existentă. Astfel, În planul vorbirii, modul de exprimare nearmonios, intonația stridentă sau monotonă, ritmul și calitatea articulării perturbă inteligibilitatea vorbirii. În cazul persoanelor hipoacuzice, care au posibilitatea de a percepe unele sunete și cuvinte, vocabularul se dezvoltă mai repede În raport cu cel al indivizilor cu deficiență auditivă profundă, aceștia ajunând să folosească
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
romanului, proveniți din cele două straturi sociale aflate în neostoită înfruntare, nu poate înfrânge prejudecățile. Conflictul, plasat după 1860, constituie un element esențial în fresca evenimentelor politice și sociale. Diatriba, caracterul moralizator, critica la adresa corupției societății din capitală sunt însă stridente. În aceeași notă violentă, văduvită de valoare artistică, este scrisă și povestea de iubire dintre cele două personaje: țăranul Bujor și Duduia, fiică de boier de veche stirpe. Întoarcerea la viața din preaplinul naturii - cale aleasă de Bujor - se dovedește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]