28,923 matches
-
dispoziție a jucătorilor naționali)... Supposition personnelle du copiste, supoziția personală a copistului: dacă cineva joacă desculț sau, în urma vreunei înțelegeri survenite între timp, ăși va descălța adversarul, să se prezinte de urgență la primul muftiu ivit în cale și să strige de trei ori Alah este Alah și Mahomed este trimisul său, aruncându-se pe brânci tot de atâtea ori... Instrucțiuni speciale: Se vor ămpărți la început câte șase cărți, apoi câte două până la zece sau opt după cum se joacă în
Adevăratul cod al belotei (după domnul Lancelot) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12875_a_14200]
-
este bine să ne gândim că tot astfel poate sfârși. Pe vremea aceea nu aveam cum să înțeleg (azi știu!) de ce, atunci când i-am expus câteva proiecte de viitor, Norman Manea s-a mirat cu uimirea diavolului căruia i se strigă: "Lua-te-ar dracu'!", drept pentru care mi-a replicat cu o parafrază la o spusă a lui Einstein: "Eu nu mă mai gândesc la viitor, pentru că oricum vine prea repede." Deși am mai avut multe de pătimit de la viață
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
ne-ntîlnim și dacă nu te-oi învăța normal cum să pui mîna pe un bărbat ca lumea - ca floarea mamii nu mai găsești normal da' măcar ca lumea să fie, ca pentru tine - să nu-mi zici mie Lena. Au!" strigă nașa Lena. "Mi-o amorțit ceafa" și se așează. Verișoara Pulheria sare: "Masaj!" Da' lasă-mă, Pulheria, că n-am nevoie!" "Nuuu! Că am studiat!" "Ce-ai studiat, tu, fată?" întreabă nașa Lena cu neîncredere amestecată cu milă. "Am studiat
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
de paturi albe în care zeii chiar crezi vedenia asta cu un copil înotînd pe spinarea unui pește acolo la stăvilar du-ți mîna la gură caut-o de cuvinte cum cauți găina de ouă era două noaptea și-mi striga în receptor sînt palestina mă auzi sînt palestina și deodată i-am văzut ochii albi și gura muiată în cerneală și am știut că s-a culcat cu mine umbra bîjbîie prin trupul meu e timpul cînd eram animale și
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
de șapte ori adună-ți puterea în așa fel ca ultimul ocol să fie în mers înnodat dacă acest lucru îl vei putea face ca atunci în tinerețile tale cortul cuvintelor ei se va prăbuși goală lăsînd-o în ape deschise strigă-mi tare o dată numele și voi înțelege că i-ai zdrobit orice voință că floarea de jar din nou a-nflorat de-atunci poetul așteaptă pe poem încă nu l-a văzut cineva de-atunci Complotul, nașterea Cînd au văzut
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
dar se cuvine remarcată o reminiscență sigură, ce va alimenta acel vers imprecativ Ție îți vorbesc Americă, existent întocmai la poetul rus. Pe fondul insatisfacțiilor mocnite, al inaderențelor, ia proporții de calvar reținerea de sine. Apar semnele exasperării: „Nu pot striga. Mi-e gura plină“ (Singură - mai întîi în „Azi“, 2/1933). Nu mai departe decât în numărul anterior al revistei, poezia Foame (remarcată și reprodusă de „Viața literară“ (nr.141/1-20 febr.1933, ca probă de „real temperament“) distila revolte
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
încă bine asemenea orologiilor ce ne umplu casa și viitorul; Acum, toate bunurile sunt la păstrare ca niște Pythii adormite pe altare de sacrificiu, ca niște balanțe așteptând la răspântii negustorii de viață; Iar tu știi că nu inventez, că strig doar spre a fi sigur că trăiesc că văd steaua acolo sus strălucind ca un iris de șarpe.
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
întâi, prin naturalețea amintirii unui tânăr țăran (atunci la sfârșitul studiilor sale universitare la Cluj), care, negreșit, va fi înlesnit prin intervenția sa, pe când abia ieșea din copilărie, nașterea unui animal: ,, Eram pe câmp, când răsăritul soare/ Întemeia în mine, strigând, o nouă zi.// Întinsă pe pământ o iapă înspumată/ Gemea așa de gravă și necheza ușor./ Mi-am suflecat cămașa, îngenuncheat îndată/ Și cum știui am dat un ajutor.” Îngenuncherea în fața venirii pe lume a mânzului este răsplătită de spectacolul
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
să înțeleg ceea ce unii trăiseră cu mult înainte dar nu făceam altceva decît să mă lovesc de pereții acelui încăpător - mulțumesc pentru împărtășanie ! - sentiment postmodern o ultimă pilulă uitată într-un flacon și fără un rest de mîndrie le-am strigat să mă aștepte)
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
prin clasa întîia, la Ciceu!) (De asemeni, să nu uit primul meu furt, la Ciceu: O planșă colorată, cu soiuri de ciuperci, pe care am rupt-o dintr-o enciclopedie germană, fiind în vizită la o fetiță, Ani, ce mă striga, foarte sexy, „băiatule!”.) (Ceea ce mă fascina la Ani era faptul că mă ducea printre niște uriașe grămezi de gunoaie și ea, eu, nu!, căuta resturi de mîncare. Desigur, avea ce mînca, însă dînsa descoperise plăcerea nepermisă de a mînca din
Senzația de fericire pe care mi-o dădeau zidul (sau gardul) și lumina by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13568_a_14893]
-
poetul folosește niște imagini stranii, ca niște picturi abstracte în cine știe ce tehnică pretențioasă, destul de interesante. Astfel, unele au o religiozitate liniștită: „deasupra peste lumânarea plopului îngălbenit/ cineva parcă te privește drept în creștet./ tu până la umeri înfundat în pământ/ te strigă pe numele mic, într-atât de bine te știe. / Tu nu îl vezi, însă./ n-ai cum îl auzi/ pune bine urechea”. Sunt vagi irizații blagiene la mijloc, dimpreună cu un soi de romantism abstractizat. Alte poeme însă dezvoltă aceleași
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
valori. Îi dați înainte cu principiile până puneți mâna pe putere. Ei bine, nu, tăiați-i capul înainte să mi-l taie el mie!” Slujitorii se repeziră ca uliii și-l târâră pe Arthur spre butuc. “Mor pentru Anglia!” a strigat Arthur. “Stați!” a strigat cineva. S-a făcut tăcere. Regele s-a întors, încruntat, spre stânga lui. Se ridicase în picioare regina. Cu privirea țintă la pectoralii apetisanți ai lui Arthur, striviți în frânghii, ea spuse: “Your Majesty, cred că
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
cu principiile până puneți mâna pe putere. Ei bine, nu, tăiați-i capul înainte să mi-l taie el mie!” Slujitorii se repeziră ca uliii și-l târâră pe Arthur spre butuc. “Mor pentru Anglia!” a strigat Arthur. “Stați!” a strigat cineva. S-a făcut tăcere. Regele s-a întors, încruntat, spre stânga lui. Se ridicase în picioare regina. Cu privirea țintă la pectoralii apetisanți ai lui Arthur, striviți în frânghii, ea spuse: “Your Majesty, cred că trebuie să mai dăm
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
găsesc și-n gaură de șarpe. Dar îți mai dau o lună. În această perioadă, află-mi răspuns la o întrebare. Asta e proba. Altfel îți tai capul. Te prinzi? “ “Mă prind, pentru Majestatea Voastră aflu răspuns la orice întrebare!” strigă Arthur, uitându-se mai atent la regină. “Nu cred, ricană regele. Întrebarea este următoarea: Ce vor femeile?” Din nou, rumoare în sală. Chipul reginei era de piatră. Arthur păru descumpănit. Toată lumea părea descumpănită. “Mergi!” spuse regele, sumbru, și-l concedie
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
în argoul acelei vremi. Avea o semeție extraordinară, care culca toate femeile la pământ. Știa baba ce știa. Semăna puțin cu James Bond, care se turna singur la MI-5, pe platourile din țara Galilor. “Ce vorbă umblă prin târg? strigă el, surescitat. Scapi de călău dacă eu o iau de nevastă pe baborniță?” “Mă rog, nu e cazul, murmură Arthur, jenat. E nebună la cap. Bine c-ai venit să ne luăm rămas bun“. “Stai puțin, stai puțin, strigă iar
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
târg? strigă el, surescitat. Scapi de călău dacă eu o iau de nevastă pe baborniță?” “Mă rog, nu e cazul, murmură Arthur, jenat. E nebună la cap. Bine c-ai venit să ne luăm rămas bun“. “Stai puțin, stai puțin, strigă iar Andrew. Noi suntem frați de cruce, suntem cavaleri ai mesei rotunde. În fiecare joi, facem ședință de Consiliu Permanent, batem cu săbiile în masă și cu pumnii în piept, facem jurăminte, legăminte, chestii de-astea, toți pentru unul, unul
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
are mamă, n-are tată.” „E orfană? Nu-i nimic. Mă descurc eu, mă duc la mânăstire, mă fac călugăr, am soluții. Du-te și spune-i că sunt de acord”. “Nu se poate, măi omule, ai înnebunit și tu?”, strigă Arthur la rândul lui. “Da, am înnebunit și eu! E absurd să lași un prieten să moară pentru ca să-ți fie ție bine.” „Asta de unde ai mai scos-o?” „De la francezi. Vive la France! Adică, nu... Long live England!” Arthur dădu
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
scria Citiți povestirile din Canterbury! și mitui un bodyguard mascat, care mânui un scripete ce scârțâi îndelung din țâțâni. Podul se coborî, grilajul se ridică. Avu noroc. Regele tocmai își bea cafeaua, iar regina citea ziarul. “Știu răspunsul, Majestățile Voastre!”, strigă Arthur, dând ușile de perete. “Stai jos, tinere, ia o cafeluță din Bizanț, să-ți mai tragi sufletul”, zâmbi șăgalnic regina. Apoi, cu subînțeles: “Poate vei avea nevoie de el de-acum încolo...” Se întoarse către Edward. “Dragul meu, trebuie
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
scandă Arthur, pătruns de importanța momentului. Regina se sculă din jilț și părăsi sala, turbată. În trecere îi dădu o palmă unui sulițaș care nici nu clipi. “Ne vedem la cină, darling, avem morun la grătar și vin de Burgundia!”, strigă regele în urma ei, dar nu primi nici un răspuns. Edward își drese glasul. “Ai supărat-o pe regină. Dar îi va trece. O cunosc foarte bine. Dacă și-a pus în cap să te aibă, te va avea oricum, mai devreme
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
acum? Dă pe gură repede, ca să văd că ești sincer!” În fața acestei dileme existențiale, Andrew rămase fără grai. Clipe grele și broboane de sudoare i se scurgeau pe față. Dar o inspirație divină îi veni repede în ajutor. “Alege tu!” strigă el, cu sufletul la gură. “Bravo, ăsta era răspunsul, hohoti baba, bătând din palmele blondei. Așa este, eu trebuie să aleg. Iar eu, iată, aleg să fiu și ziua și noaptea așa cum mă vezi acum. 24 din 24. Program non-stop
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
în altele, desfăcute mi-ar sfâșia carnea sub care s-ar putea să nu mai fi rămas nimic, amintiri ca niște doage nervoase îmbrățișând strâns un butoi carnal în care aerul vechi a devenit nociv... (trebuie să suport fie că strig fie că mă înec cu aceste vorbe mestecate în gând scuipate acum fără must le dur désir de durer îmi tot zic să fie asta o durere bună?) memoria e un clopot alienat ce închide în el toate sunetele salvatoare
nesfârșite pieile amare by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13837_a_15162]
-
fața ei și-i vede, pe lîngă obraji, și fesele "îmbujorate" de emoție! Iar Rudin, la 35 de ani, credeți că privea altfel? "Natalia se opri apoi, dar nu se întoarse (s.n.)". Ce intuiție din partea ei! Vă amintiți: Rudin o strigă după ce ea își smulge mîna dintr-a lui și pleacă. Rudin are 35 de ani. Natalia 17 ani. La ce se uită un bărbat de 35 de ani cînd are în față, la cîțiva pași, o fată de 17 ani
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
Înainte de figura destul de sexy de mai sus. Natalia "se înspăimîntase singură de toate simțămintele care se treziseră deodată (și adaugă Turgheniev suav) în sufletul ei..." Am văzut rezultatul "înspăimîntării" ce se trezise în "sufletul" ei! Aproape că-mi vine să strig bătînd din picior, ca la o sîrbă: Cert e că Natalia Își arată Talia Și mai jos puțin Domnului Rudin! Hop-șa! Hop-șa!! "Natalia își ridică fruntea. În umbra tainică a boschetului, în lumina pală ce cădea din cerul nopții, chipul
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
forței e ridicată la rang de normalitate socială, îndreptățită "moral", motivată ideologic și protejată legal. Pe aceste coordonate, scena trenului din Disciplina, zglobie și sadică, rămîne una din cele mai bune secvențe realiste ale întregii noastre literaturi contemporane: " - Deschide, bă, strigă cineva, deschide odată! M-am simțit împins, ridicat, izbit de ușă. Ușa cedă. Am năvălit înăuntru. Mirosea plăcut a fum și-a urină caldă. Vagonul era pustiu. Am intrat în primul compartiment, la nimereală, mi-am azvîrlit căciula pe banchetă
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
draperii căzute peste tandrețea sfidătoare cu care-și înconjura oaspetele. - Crezi că aș fi un popă intransigent?, îi răspunse chirurgul. - Ar fi singurul mod de a-ț asigura succesul. Nimic nu instigă mai cu har năravul enoriașului decît o condamnare strigată din amvon... Cu cît ești mai crud, cu-atît îl confirmi cu păcatul lui cu tot... Ei chiar vor să fie asiguraț... - Ar fi un concurs de perversiuni ! - Întocmai ! - Ești revoltător ! - Să înțeleg satisfăcător ? - Nu te temi că aș putea să
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]