611 matches
-
el este colegul meu de grădiniță din Conțești. Eu îmi iau lăutarii cu mine pe unde merg și-mi cântă ca pe vremuri, cu strigături, pe stânga, pe dreapta, înainte, înapoi... La noi se dansează din bătrâni: hore sărite, hore strigate, cu bătăi, cum este Cârligul sau Bugeacul, Balta, Mocăncuța care-i adusă de ciobanii din zona Sibiului. Conțești este la interferența cu Oltenia. Dansurile noastre se asimilează cu ustemele oltenești iuți. Am studiat doi ani la Școala Populară de Artă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
gură a ajuns acum o usturime în capul pieptului, zăpușeala este tot mai mare, de transpirație, costumul a început să facă destule cute. Și, încă având un picior pe scara trăsurii, trupul încă legănându-ți-se în balans, te auzi strigat : Hei ! Domnu’ ! Domnu’ ! Animalul de muscal a căpătat în sfârșit glas și, cu viclenia joasă a omului de teapa lui care știe că nu îți cade deloc bine să te tocmești la preț chiar în fața casei unde ești invitat (miros
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ascunzîndu-și fața În pernă ca să adoarmă la loc, fiindcă timp de o clipă avusese impresia că abia s-a Întors acasă, obosită de atîta dans și nu voia altceva decît să se culce. „Mămico“, Îi spunea el, cutezător, cu un strigat aproape poruncitor, deși abia șoptit și pe un ton de glumă, căci Îndemnurile Vilmei din pragul ușii Îl făcuseră să prindă curaj. Susan Începea să-și dea seama că se făcuse ziuă, dar, profitînd Încă de faptul că nu deschisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Eu ?... ți se pare... Sunt vesel, fericit/ Și vin să râd de moarte cu râsul nebuniei. Stăpânul casei își îndeamnă musafirii să petreacă spre a uita de iminența sfârșitului : ca mine durerile uitați/ Și până-n ora morței beți vesel și strigați (IV 5) ; în cupele de aur norocul să-necăm (IV 6). Deznodământul fatal nu se lasă așteptat. Oripilat de scena de orgie care pare să confirme rolul lui Ovidiu în depravarea Romei, pornită pe drumul sfârșitului (Vai ! Acvila romană e
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Sandu Tăcu Malin”, dar spune multe: Deschid cartea, cartea geme. Deschid cartea, cartea geme. Înfrigurat caut o pagină ce-mi stăruie În cap și În suflet că o spaimă, ca o halucinație. Aproape plâng. Caut o pagină albă, albă că strigatul de facere a Sfintei Fecioare Maria. Îmi scufund față adânc; adânc În spumă și lutul acestei cărți, pana dau de lumina zilei. Dintr-un tunel de diamant, un tânăr Hercul Îmi face semne; vrei să citești pagina pe care nu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Șoaptele aiurite ale durerii. Mă vlăgui Fără sa masor rimă Cuvântului chinuit de mușcătură condeiului. Că muzica ruptă din fructul oprit Al durerii. Să regăsesc calvarul În chipul pădurii În flăcări, că noaptea de vară Și păsările să creadă În strigatul reunit Din adâncul Omului de Flori.” Fructul oprit al durerii era Încă proaspăt. Se consumă și regenera la nici două săptămâni de la fatidica oră a zilei de 22.12.1986, cănd Sandu Malin Tăcu, fratele Alinei, pleca să caute ,,șoaptele
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de chin Cu umerii tociți de scăfârlii Veneau părinții dintr-un târg cu morți Înfrigurați În haine cenușii” Poezia lui Alexandru Tăcu nu-i tânguitul cântec de lebădă. Poezia lui Alexandru Tăcu e-o muzică aparent liniștitoare; e-o poezie strigata din blândețea frigului (al dragostei și durerii): Matasea vanitoasa cu farmece trucate Perfida cum În râvna se mișcă viermii uzi Miriapodic sapă urzind pe-ntunecate O tragică osânda pădurilor de duzi” Îndoielnicul hamletian ,,a fi sau a nu fi” este
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Însemnătate nu atât În sine, cât mai ales pentru calitatea să corelativa, atunci când Înăuntru și În afara năpădesc deopotrivă ființă, dorindu-se cantate de dublul flaut al muzei. Cunoașterea ,,cuvântului nocturn” este zbatere, chin Împăcat În marginile oximoronului: ,, Se aude Încet strigatul tăcerii/ Din cerul de taină al călătorului profund” (,,Omul de flori”). Spre mijlocul volumului, când, prin semne concertate, se Încheagă formele, poezia Își dezvăluia contururile unei proiecții lăuntrice. Ea este ,,umbră repovestita” În cascadele ființei: ,,Umbră repovestita/ Mai sumbru, mai
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de ședință a instanței. Nu. Ați anticipat bine. Alexandru nu-i sănătos, voce amabila! Dar nu-i bolnav de ceea ce insinuați cei care nu cunoașteți cât de cât cazul. Alexandru Tăcu n-are decât nebunia curajului, a curajului și a strigatului de la „Europa liberă”, a zbuciumului pe care l-a Încercat la 14 decembrie 1989, cănd arestat de securitate la domiciliu, gândurile Îi erau În Piață Unirii, alături de prietenii lui care erau acolo. O nebunie pe care suntem geloși pentru că nu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
asta și o să-i facă propunerea lui No mius. Dar mai întâi, bineînțeles, va trebui să o vadă cu ochii lui... Iulia Caelis îl face atent. Parthenicus arată cu degetul spre ei și spune cu voce tare: — Trio Fulcinius! Cel strigat se clatină. I se taie picioarele. Înaintează tras de Caelis, insensibil la vociferările mânioase cu care este întâmpinată alegerea cubicularului. — Au ajuns senatorii să dea întâietate fiilor de liberți...! — Uite-i cum se fudulesc de când au voie să poarte inele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tot nesătui? Suspină înăbușit. Dacă ar fi după ea, recepțiile ar arăta mai sobru. Mai decent. Dar n-are ce face. Oaspeții s-ar simți jigniți și ar condamna-o fără măcar să se ostenească să o nțeleagă. Își aude numele strigat. Ridică privirea. I se aduc mulțumiri și laude din toate părțile. Răspunde mecanic, în timp ce se gândește cu sufletul greu la ce și-ar dori să-i învețe pe băieții ei. Nu să se opună naturii, căci este de neînvins și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru veleitari, nulități și oportuniști. Cărțile scrise sunt, pentru mulți, pretext pentru a urca în diverse ierarhii administrativ-politice. Butoaiele goale sună cel mai tare, nu? Fără sprijinul criticilor adevărați, ar fi fost greu să afirmi cărțile și ideile care meritau strigate. Suntem pe o baricadă ce trebuie apărată pentru a exista în toate privințele. E clar că ei, criticii, nu te pot face mai bun sau mai rău decât ești. Absenții a fost examenul meu față de mine însumi și mi-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
unul. Fiecare copil are un număr al cărui corespondent este în grupă. La 5 - 6m în fața liniei unde sunt așezate grupele se desenează un cerc și se așează o minge. Conducătorul de joc strigă un număr. Toți copiii cu numărul strigat aleargă până la cerc, culeg mingea, execută dribling până la un punct fix, îl ocolesc, se întorc în dribling până la cerc, așează mingea în cerc și se întorc alergând la locul lor. Primul care ajunge la loc primește un punct. Câștigă echipa
JOCUL SPORTIV – MIJLOC DE RELAXARE ŞI FORTIFICARE by MOCANU ALINA () [Corola-publishinghouse/Administrative/1301_a_2051]
-
trezit cu tipul cu părul blond ca paiul lângă mine. Apoi s-a făcut Întuneric. Nici când m-am trezit nu eram prea conștient. Îmi amintesc doar de un vertij care nu părea de pe lumea aceasta. Imagini succedându-se, vorbe strigate, o durere afurisită, ascuțită. Gândurile nu mi adunaseră Încă Într-o schemă cât de cât coerentă, cuvintele mi se umflau În gură. Cele câteva sunete pe care reușisem să le scot luau proporții atât de ridicole, Încât sunau ca muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În centrul atenției, deși simțea din plin și asta, ci pentru că voia să fie aproape de fereastra deschisă; tânjea după zgomotele străzii. Vocea răgușită a unui vânzător ambulant invadă dintr-odată Încăperea: „Mandarine... Mandarine proaspete, parfumate... “ — OK, dă-i Înainte cu strigatul, mormăi Zeliha ca pentru sine. Nu-i plăcea tăcerea. De fapt, o ura din tot sufletul. Nu o deranja faptul că oamenii se zgâiau la ea pe stradă, În bazar, În sala de așteptare a cabinetului medical, ici și colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se lăsă liniștea. Se strigase un nume și nu răspundea nimeni. În clipa următoare insul care citea de pe listă repetă, ridicând vocea, un nume care nu-mi spunea nimic. Tăcerea reveni în timp ce mă miram de ce-o fi lipsind cel strigat. O fi renunțat de bunăvoie sau n-or mai fi putut ai lui să-l dea? Atunci de ce s-o mai fi înscris? În clipa următoare o voce dramatică se auzi înaintînd din spate de unde se retrăseseră părinții, și o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
frumoși și neindulgenți. Cum să-i ierte Laurei afrontul de a le aminti mereu că purtau proteze care le jucau în gură? Adevărul vârstei lor bătrânii îl știau foarte bine, îl simțeau în oase, nu aveau nevoie să-l audă strigat. Laura nu venise la înmormîntare. Când s-a terminat ceremonia, m-am hotărât s-o caut. Laboratorul fiind încuiat, m-am mai învîrtit pe-acolo, până când, spre surpriza mea, la capătul unui coridor în care nu ajunsesem niciodată până atunci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vasul de război alunecă sub valuri. Un nor de fum mișcător trecu peste apă, Învîrtindu-se de parcă ar fi căutat vasul dispărut. Tatăl lui Jim se culcă În noroi. Jim stătea pe vine alături de el. Zgomotul moroarelor tancurilor de pe Bund, comenzile strigate ale ofițerilor japonezi și zumzetul avionului care se rotea păreau foarte Îndepărtate. Primele rămășițe din vasul Petrel ajungeau la ei; colaci de salvare și scînduri, o bucată de pănză de tendă cu frînghiile atîrnînd, care semăna cu o meduză uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dreaptă, se sfătuiră în șoaptă cu colegii din stânga și din dreapta și apoi primiră propunerea. În tot acest timp, Velasco i-a privit cu încrederea lui obișnuită, iar părintele iezuit Valente a rămas neclintit cu mâinile împreunate pe genunchi. Auzindu-se strigat, Velasco se ridică arborând dinadins un surâs încrezător. Respectuos, își arătă recunoștința pentru că i se dăduse onoarea de a vorbi despre întâmplările prin care trecuse în Japonia și de a-și spune părerea despre munca de propovăduire din această țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
deștepți dintre semeni; dar nici necondiționat cei mai proști. * Ticăloșia nu se asociază cu prostia, pentru că derivă din ea. * Omul prost e scump la cost. * Omul bun e folositor mai ales profitorilor. * Uneori șoaptele se aud mai bine decât cuvintele strigate. * Nu toți oamenii sunt personalități; unii sunt doar indivizi. * Poștașul nu aduce numai scrisori; el aduce mai ales facturi. * Pensionarii își numără zilele o dată pe lună. * Nu arunca astăzi ce poți mânca mâine. * Numai păsările călătoare zboară fără bilete de
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
fel de ușă, cu tot materialul lemnos nefinisat, dar cu un zăvor strașnic de greu. Pe cât era el de greu, pe atât poarta de deschidea mai ușor, pentru că era așezat mai mult de formă. - Tușă Dobriță! se auzi bunica strigată. - Aici-s maică! răspunse bunica, vizibil temătoare, privindu-l iscoditoare pe tânărul necunoscut care o strigase de la poartă. Acesta era îmbrăcat într-o uniformă așa, asemănătoare cu cea pe care o purtau milițienii pe vremea aceea. Tânărul înțelese repede despre
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
oficiali și pe Vermaji. — Babaji, strigară inspectorul sanitar șef, brigadierul și Vermaji, dar era imposibil ca vreunul dintre ei să vorbească, dat fiind că erau atât de mulți oameni cu ei care să-i întrerupă. Fragmente și bucăți de informații strigate, distorsionate și incoerente, ajungeau până la Sampath, a cărui minte înnebunită nu ar fi reușit să le înțeleagă semnificația nici măcar dacă i-ar fi fost spuse direct. Cât de mult ura să fie întrerupt când intenționa să facă ceva atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
numai paznicii, se gândea Sampath. Dar nu, grupul acesta era o brigadă de insomniaci, neobosiți și enervant de zeloși în ceea ce privea îndatoririle lor. La prima geană de lumină, mulțimile sosiră cu megafoane și fu învăluit încă o dată în sloganuri strigate și certuri. Cum, cum va reuși el să scape? Se îmbolnăvise deja de-a binelea din cauza grijii și a nervilor, incapabil să mănânce și să doarmă. Mama lui încerca asta și aialaltă ca să-i trezească pofta de mâncare, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un verde bogat și negru se lasă liniștea. Se strigase un nume și nu răspundea nimeni. În clipa următoare insul care citea de pe listă repetă ridicând vocea: ― Preda Marin! Tăcerea reveni în timp ce mă miram de ce-o fi lipsind cel strigat. O fi renunțat de bunăvoie sau n-or mai fi putut ai lui să-l dea. Atunci de ce s-o mai fi înscris? în clipa următoare o voce dramatică se auz înaintînd din spate de unde se retrăseseră părinții și o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
zis, dar ea doar dădu din cap și se întoarse de la vitrină. Am plecat mai departe. La restaurant, am reușit să fac rost de un separeu. Nu era prea liniștit, dar nici la fel de zgomotos ca mesele din centrul încăperii. Comenzi strigate, zornăit de farfurii și ecoul a peste o duzină de conversații curgeau dinspre tavanul înalt. Mi-am cerut scuze pentru zgomot și am explicat că la această oră, în acest cartier, prânzul era de obicei foarte aglomerat. —Americanii sunt mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]