594 matches
-
tot ce spuneți voi. GARDIANUL: De ce să faceți tot ce spunem noi? De unde știți că tot ce spunem noi e bine? De unde știți că nu mă prefac? De ce sunteți atât de naiv? De ce credeți că plânsul meu e adevărat? ARTUR (Stupefiat.): Păi, nu e? GARDIANUL: Păi, nu! Dumneavoastră trebuie să vă plângeți. Dumneavoastră sunteți osândit, aveți conștiință. Noi suntem niște viermi. Așteptăm și noi să roadem firimiturile care vor cădea de pe gâtul dumneavoastră. De aceea vă zic... Nu vă lăsați! ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
punctul de vedere al zilei de azi, ziua de mâine e incertă, nu transpare cu nimic, este tot atât de dureroasă ca o gaură neagră, care înghite energie dar nu oferă nimic, absolut nimic, în schimb... Nici o certitudine, vreau să zic. COLONELUL (Stupefiat un timp; își masează piciorul.): Aha. (Redevine milităros.) Domnule, eu pentru altceva am venit aici! ARTUR: Vreți să treceți în locul meu? COLONELUL: Dacă se poate... Își introduce piciorul în apă.) Oooo! Ce nebunie... (Extaz.) Domnule, n-ați văzut pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Cade? — Da? S-a agățat de ceva? (Funia își reia căderea rapidă, dar, timp de câteva zeci de secunde își schimbă înfățișarea; are o culoare roșie, de ea sunt agățate câteva resturi vestimentare; această curgere are o înfățișare tragică.) BRUNO (Stupefiat.): Sânge! MAJORDOMUL: S-a sfârșit! L-a ros funia! MAMA: Vai! Hainele domnului Grabi! Le recunosc dintr-o mie! TOȚI (Speriați.): - Sânge? — Cum? — De unde? — Sângele lui Grufoi! Vai! Sângele lui Grubi! — Ce nenorocire! (Funia își reia culoarea normală; personajele plictisite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MACABEUS (Molfăie.): S-a greșit... (Molfăie.) mașina lumii... (Molfăie.) o să cadă căcăreaza pe noi... (Molfăie.) PARASCHIV (Îl șterge pe gură.): Gata. MACABEUS (Indignat.): Gata? PARASCHIV: Restul sunt ai mei. (Mănâncă.) MACABEUS: Ia te uită! PARASCHIV (Mâncând.): Încearcă să dormi. MACABEUS (Stupefiat.): Ce împuțit poți să fii! Îmi mănânci mâncarea. Vezi cât sunt de bolnav și-mi mănânci mâncarea! PARASCHIV: Gura! MACABEUS: Ia te uită... Ia te uită... (Pauză; PARASCHIV mănâncă; termină și începe să se foiască prin încăpere.) MACABEUS: Ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai apropiat oraș de Centru. Era prima oară când aflam un indiciu cât de cât consistent despre locul unde mă aflam. M-am străduit cât am putut să-mi ascund emoția sub masca indiferenței. Nu mi-a ieșit: am rămas stupefiat. Toate presupunerile mele - și, de-a lungul timpului, nu făcusem, har Domnului, puține - erau infirmate violent, aproape cinic. - Mi se pare mie sau ești nițeluș contrariat? s-a amuzat Eva să-mi comenteze uluirea. Vezi de ce Îți tot repetam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lui. - Oberlus! exclamă el surprins. Ce faci pe vaporul meu? Ai devenit și pirat, pe deasupra? - Am devenit rege, veni răspunsul absurd. Regele Insulei Hood, iar tu ai pătruns fără să-mi fi cerut voie În apele mele. Celălalt Îl privi stupefiat, cu toate că Încă nu reușise să-și revină de pe urma primului moment de surprindere și s-ar fi spus că nu era sigur dacă ceea ce se Întîmpla era real sau era vorba numai despre un vis. Însă Iguana nu Îi lăsă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
treacă o lună și Îi povesti apoi totul lui Rodrigo. La Început, bietul băiat refuză s-o creadă. În cele din urmă, ca urmare a insistențelor ei și a luxului de amănunte, se dădu bătut, copleșit, În fața realității și Încercă, stupefiat, să Înțeleagă motivele. - Mi-a făcut plăcere, veni răspunsul. - Dar de ce? insistă el neliniștit. Nu mă mai iubești? N-am știut să te fac fericită? - Ba da... admise Carmen de Ibarra cu naturalețe. Te iubesc mai mult ca pe oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
poate amuza conversația cu el... Și-ți garantez că n-o să se culce cu mine dacă eu nu vreau asta, ceea ce nu e foarte probabil să se Întîmple... Ca bărbat nu mă atrage, fiindcă sînt Îndrăgostită de tine... O privi stupefiat. - Ești Îndrăgostită de mine și te duci cu altul? - Păi, tocmai din cauza asta o fac. Am nevoie să mă simt liberă pentru a o face, să știu că nu depind de tine; că, deși te iubesc, te doresc și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
iar ea Îi repetă de mai multe ori că Îl iubea, că era a lui, că nu putea exista nimic mai minunat decît acele momente. Adormiră mulțumiți și vlăguiți, dar a doua zi, aproape la amiază, Germán de Arriaga descoperi, stupefiat, că Niña Carmen plecase În zori. Alt bărbat, cu mai puțin entuziasm sau experiență, poate că ar fi sfîrșit prin a se sinucide, căci trăi zilele cele mai exasperante, goale și dureroase din Întreaga lui viață, cu toate că Încercase să caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Miga se aplecă peste masă. ― Sînteți amabil să-mi dați o țigară? Șoferul înclină capul și se căută în buzunarele hainei de piele. Scoase pachetul și i-l întinse. Femeia trase fumul inhalîndu-l până în adâncul plămânilor. Bărbatu-său o măsură stupefiat. ― Dar Florence... Știi că nu-mi place să te văd fumând în societate... Doamna Miga îi aruncă o privire iute articulând mut câteva cuvinte. Melania Lupu roși violent și-și coborî pleoapele. Inginerul intră zâmbind. ― Gentlemeni, drumul e liber! Cine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se pare că o să tragem un pui de somn. Alexandru, albit de groază, îi privea fără grai. Peste ochii maiorului se lăsă o pânză groasă. Strânse tare pleoapele și se sprijini de Azimioară. ― Au măști la ei! Cum dracu'?! comentă stupefiat locotenentul. ― E diabolică! Diabolică!! ― Ce facem? ― Ia legătura cu Ciobanu. Simți căutătura fixă, fierbinte a locotenentului și avu brusc impresia că se află pe marginea prăpastiei. Privea jos, amețit, incapabil să reziste tentațiilor adâncului. Își scutură umerii și rosti sec
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Un fals de un autentic. E clar! Grigore Popa clătină neîncrezător capul. ― Dumneata ești sculptor, remarcă Valerica Scurtu lividă, pe un ton care nu voia să conteste, ci cerșea asigurări. Panaitescu nu-și revenea. Măsura pânzele cu ochi lucioși, îngînînd stupefiat: ― Extraordinar! De 20 de ani... Cine știe cine... ― Sânt ale neamțului care a stat aici! decretă Matei. Pun pariu pe ce vreți! ― Cred că e o cacealma, mârâi Popa abia mișcând buzele umede. Melania Lupu interveni liniștită: ― Nimeni nu și-ar fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
al femeii. Valerica Scurtu sufocată de furie amuți. Telefonul emise câteva țârâituri stridente. Melania Lupu ridică receptorul. Mâna îi tremura de emoție. Dintr-un salt, sculptorul fu lângă ea. Își lipi capul de părul bătrânei încercînd să intercepteze discuția. Comunică stupefiat: ― Nu ne-a trombonit! E chiar Amsterdamul! * ― Luni, 12 decembrie, tipul o să fie în București, anunță emoționat sculptorul. Adică peste patru zile. Bătrâna lăsă receptorul jos. Spuse cu un glas ușor voalat: ― După cum ați auzit, lunea viitoare... ― Unde naiba l-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în ziar indicând rândurile dintr-un chenar negru. Martinescu! Mi-a făcut un mare rău acum 49 de ani... Da, un mare rău. Eram elev la liceul militar din Craiova. Chicoti: Kaput! L-am șters de pe listă. ― Ce listă? întrebă stupefiat sculptorul. ― Ești naiv, tinere! Îi am pe toți aici, în agendă. Îi căută ochii și preciză cu o privire rea: Nu uit nimic. Doar proștii uită. Matei se sprijini de zid. Încercă să-și aprindă o țigară, dar bețele de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
despre care presupunea în același timp că nu face servicii gratuite. Indicații curioase se refereau la contabilul Vâlcu, celălalt colocatar. La rubrica lui, bătrânul trecuse simple cifre: "5 iulie ― 4"; "6 iulie ― 3" și așa mai departe. Cristescu întorcea paginile stupefiat, sub privirea întunecată a bătrânului. Buletinul sănătății întocmit cu scrupulozitate, săptămânal, se ocupa în primul rând de tensiune (24. XI. ― 13, 8; medicul sugerează pentru moment încetarea tratamentului cu hiposerpil), urmând în ordine rezultatul analizei urinei, VSH-ul, colesterol, globule
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întâmple și ce n-ar vrea. Pentru comisarul de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări, ziua aceasta a sosit. Nu zăbovise mai mult de o jumătate de oră în casa soției medicului, dar acest scurt timp fusese suficient pentru a dezvălui grupului stupefiat reunit acolo adâncurile tenebroase ale misiunii sale. Spuse că avea să facă tot ce-i stătea în putință pentru a abate de la acel loc și de la acele persoane atenția mai mult decât neliniștitoare a superiorilor săi, dar nu garanta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fost, a continuat, răspunzându-și singur la întrebare, după care, pentru a nu știu câta oară în seara aceea, a cedat nervos și a izbucnit în plâns. — N-ai de ales, a spus Tom într-un sfârșit, ieșind din tăcerea stupefiată. Fie că rămâi aici sau nu, banii sunt ai amândurora. Suntem parteneri și n-am de gând să te lipsesc de partea ta. Jumi-juma, Rufus. Facem totul exact pe jumătate. — Trmimite-mi doar destul cât să trăiesc, s-a smiorcăit Rufus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
adevăr, Gerard crezuse că e o glumă groasă sau că se produsese o confuzie și exclamă repetat: Nu se poate! Ba da, se poate - îi răspunse funcționarul parcă îmbătrânit înainte de vreme - Actele vorbesc. Uite, dumneata ai recunoscut. E semnătura dumitale. Stupefiat, Gerard îi mărturisi că n ziua precedentă, când o semnase, foaia era goală. Recunoscu că foaia nu fusese barată cu o linie în diagonală înainte de a o fi semnat și atunci funcționarul îi spuse că nu trebuia s-o semneze
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
orașul și când trecu de linia felinarelor înalte ce se înălțau chiar la marginea nisipului, putu vedea la lumina lor plaja lată, la capătul căreia se spărgeau cu furie valuri enorme, ce puneau nopții albe panașuri de spumă. Se opri stupefiat. Din negură se ivea dintr-o dată o masă de apă cum nu-și putuse imagina vreodată că ar putea exista pe lumea asta, se încrețea pe culme, se înălța tot mai mult și se prăbușea asupra pământului, stârnind acel zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să înveți toate Drumurile de Stele posibile între vest și nord-vest, pentru următoarele trei luni. Cand o să le știi, o să mai vorbim. Navigatorul-Căpitan se întoarse la postul său, pe platforma de la pupă, lăsându-l pe bietul băiat descurajat și aproape stupefiat, căci cascadă de stele care umpleau firmamentul între cele patru puncte care separau ainé de pafa’ité părea atât de compactă și de întinsă, încât la prima vedere te făcea să crezi că nu putea exista ochi de om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Depărta iarăși mâinile, cu eternă lui logică dintotdeauna. Ei știu că numai noi avem obiecte făcute din bucăți de soare și de luna, așa că ar fi în stare să urmărească oglindă asta pana la Pământul Infinit. Tapú Tetuanúi îl privi stupefiat și, după câteva clipe, clatină din cap, ca și cum s-ar fi întors dintr-un somn lung și spuse foarte serios: Ce idei poți să ai! Cum naiba poți să fii atât de deștept? Nu-i vorba c-aș fi eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
urechea. Mă Îndrept spre ieșirea din spate, intru În ghereta scundă de lîngă rampa de descărcare, unde se vînd alimente pentru muncitori. Mă fac că vreau să cumpăr ceva. Întreb Într-o doară dacă n-au lumînări. VÎnzătoarea mă privește stupefiată. Mă scuz și ies. Dau de doi milițieni gradați care discută ceva cu un bărbat Între două vîrste cu o șapcă În carouri pe cap. Iar mă Întorc, trec prin fața veceurilor. De-acolo ies doi băieți Încheindu-se la pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ne așteptau și ei. Când am coborât, toți deodată, au Început să aplaude. Noi ne-am Înclinat În fața publicului, am Început să dăm autografe, copiii ne aruncau flori, au păstrat câteva garoafe și pentru taximetriști, ăștia le-au primit complet stupefiați, privind la bannerul pe care copiii Îl Întinseseră de-a latul drumului și pe care scria: SFÎRȘIT. ÎN SFÎRȘIT. Acțiunea asta, socotită de toți un succes, m-a ajutat să-mi regăsesc locul În grup. Eram mândru fiindcă reușisem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
amuzându-se, secretul necu noscutului care traversa strada : „Despot vanitos și invidios, în inima căruia însă meditația și dragostea pentru Domnul nu sunt străine... însetat de mărire, ceea ce îl îndeamnă la căință și rugă“. Gazda se apropiase de fereastră, identificând, stupefiat, persoana pietonului. Cum izbutise să-l definească atât de exact, fără să-l cunoască ? „După felul cum întoarce capul“, ar fi răspuns modestul Johann Caspar. După-amiaza senină și toridă aparținea, însă, altor vremuri. Tânărul cu chip prelung și bucle blonde
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dacă Patria ar cere-o, ca o nouă și terifiantă armă strategică. Gândului I-a urmat fapta și iată mă la ghișeul de bilete al gării, gata să mă daupe mâna feroviarilor, când, uitându-mă întâmplător în jur, am rămas stupefiat: toți, dar aproape toți cetățenii se aflau în aer! în aerul pur și mioritic al Patriei. FONCIARA, CIOARA, ȚARA între alte găselnițe de care nu ducem lipsă, la propunerea unui domn senator, ziua de astăzi a fost declarată la toate
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]