1,313 matches
-
împreună cu niște cunoștințe. în seara de 10 februarie 1980, ne-am întâlnit la gară, am luat biletele și ne-am urcat cu toții în tren. Soțul meu ne-a condus la gară și a rămas cu noi până la plecarea trenului. Dar, stupoare! Nici nu ne-am așezat bine pe locurile noastre, când au venit câțiva domni de la Securitatea din Timișoara, împreună cu milițianul din gară, care ne-au cerut biletele și buletinele la toți, inclusiv soțului meu, după care am fost invitați să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Georgescu, Vin cu rugămintea să-mi difuzați această scrisoare în cadrul emisiunilor postului de radio Europa Liberă și să o trimiteți la următoarele destinații: Congresului SUA, Camerei Reprezentanților SUA, președintelui Ronald Reagan, ziarului New York Herarld Tribune. Stimați domni, Am aflat cu stupoare că s-a votat în Camera Reprezentanților recomandarea de a se prelungi cu încă un an clauza națiunii celei mai favorizate pentru România. Sunt unul dintre intelectualii României care a reușit să scape din raiul socialist al familiei Ceaușescu și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de istorie, chiar el, cel cu simțul istoricist atât de dezvoltat, fiind coborât la un imitator al lui Ioan Alexandru: Corneliu Vadim Tudor este covârșit scrie C. Sorescu de importanța temelor pe care și-a propus să le trateze liric. Stupoare pentru cei care, ca mine, au citit recenzia din Luceafărul. Trei sferturi din noile poeme reprezintă o pastișă a poeziei păunesciene, afirmă același C. Sorescu. Cenaclistului de la Flacăra i se mai adaugă și Dimitrie Bolintineanu, luat și el ca exemplu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
uși distanță de serviciile tehnice din aceleași foruri, colaborarea dintre aceste compartimente este extrem de redusă, dacă nu chiar nulă. În final, când totuși finanțarea lucrărilor de tehnică nouă este aprobată și adusă la cunoștință oficial întreprinderilor interesate, acestea constată cu stupoare un nou efect al necorelării crase amintite mai sus: sumele alocate pe total lucrări de tehnică nouă pentru anul de plan sunt de două ori, de două ori și jumătate mai mici față de cheltuielile preconizate de specialiștii-autori ai propunerilor. începe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
anii '20 operele, mai ales economice, ale lui Marx. ESI (Editurile Sociale Internaționale) și BE (Biroul de Editare) vin în replică cu operele complete ale lui Lenin. Către 1928, revista Clarté alunecă spre troțkism, Le Monde se cufundă în confuzie. Stupoare. Ce-i de făcut? Alte reviste. La Revue de psychologie concrète (Politzer) și La Revue marxiste (Lefebre, Rapoport etc.). Librăriile fiecărui partid încep atunci cursa după fonduri. Atunci cînd Internaționala comunistă, după al V-lea Congres, decide să facă ordine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
vor ei, și toată, lunea este mulțumită. Aceasta este astăzi starea de spirit de la "Monitorul". În alte vremuri activiștii pcr îmi spuneau: "vezi-ți mata de alte treburi, lasă politica pe seama altora! Nu ești mata pentru așa ceva ! Astăzi constat cu stupoare că "Monitorul" - care altă dată era un ziar în adevăratul înțelese - se supune cuminte acestor "indicații" pe care și eu le primeam atunci. Altă dată, într-o întreprindere socialistă, directorul tehnic mă "pasa" la inginera! șef care la rândul lui
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Învierea apărea ca o răsturnare, un fel de revoluție împotriva acestei firi, o revoltă împotriva lui Dumnezeu. Așa gândeam la acea vârstă; și cred că era de înțeles acest fel de a gândi la un copil; să ne amintim de stupoarea manifestată chiar de apropiații lui Hristos când au aflat că Învățătorul lor s-a întors din moarte. Această stupefacție nu a fost considerată un păcat capital Pedeapsa lui Toma Necredinciosul a fost o dojana, atât. Cum putea gândi altfel un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu afli „ce ți se pregătește”. Ca să nu mai spun că ideea de a fi trecut din întâmplare pe lângă Sala Palatului, fredonând un fragment din Mozart ori citind Hölderlin, și de a fi fost împins înăuntru spre a afla, cu stupoare, că devenisei membru al noului CC al PCR ori al MAN e mai mult decât ridicolă. Dar, hai să zicem că așa au stat lucrurile, că dl Ion Gheorghe Maurer ar fi împins-o cu forța pe dna profesor universitar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
îndoială dorința de a mă duce la lacuri. Nu o voi face însă. Nu trebuie să irităm zeii printr-un mod de viață prea facil! Seara, Monseniorul și Aranjuez au venit la mine. Era trecut de orele unsprezece când, spre stupoarea musafirilor mei, am început să mă îmbrac pentru a ieși. Aranjuez mai cu seamă a fost vizibil afectat de aceasta și a izbucnit într un fulminant discurs împotriva Portugaliei... Era miezul nopții când am sosit lângă Iubitul meu. 12 iulie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de vară în mijlocul unei zile frumoase... și noi stăteam toți trei în ploaie: el cu privirea încremenită și tâmpă a unui idol, tu cu surâsul fals al unui preot sacrificând cu bună știință unor zei mincinoși, iar eu cuprins de stupoarea de a fi acceptat de bunăvoie să fiu sacrificat, fie și în parte, acelui ceva atât de puțin meritoriu... În seara aceasta, în clipa în care ați plecat și m-ați lăsat singur în stradă, sub ploaia fină care tot
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Nu știu dacă Harry Potter e dictat de sus sau de jos. Nu știu dacă e artă și mă îndoiesc că o să aibă posteritatea lui Alice în Țara Minunilor. Cred că este vorba de altceva, de fapt. Am observat, spre stupoarea mea, că nu există nici un fel de relație directă între inteligență și talent. Am observat că talentul pare-a fi o entitate separată, care vine și ți se așază pur și simplu pe cap, ca o căiță. Am întâlnit mulți
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ediție a festivalului în 1977. Încântat de această descoperire, a legăturii mele sufletești cu arta naivă, am adus vorba de acest lucru într-o zi la atelier și mi-am exprimat dorința de a încerca să pictez și eu așa. Stupoare, am primit din partea fraților o replică negativă atât de dură că am rămas mut. Atunci am înțeles că nu tot ce zboară se și consumă în artă, iar naivii nu erau artiști. Astfel am concluzionat ce minime cunoștințe de cultură
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
eram eu, exclusul din UTM și exmatriculatul din facultate! Finalul inopinat al acestei povești „de dragoste” mi s-a părut atât de absurd, de nedrept încât, plecând cu pași împleticiți, cu obrajii în flăcări, spre casă, aproape că zâmbeam de stupoare. Un Romeo luat drept un nenorocit de securist, pus să stea în stradă zile, săptămâni în șir! Ce stupid se încheiase toată istoria asta, ce sarcastică fusese lovitura de picior pe care mi-o aplicase soarta, deloc blândă cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sfidare, dreaptă mânie și încredere nelimitată în caracterul legic al dezvoltării sociale tipică atâtor eroi convenționali care cad răpuși de reprezentanții forțelor retrograde ale istoriei, și nici una plină de spaimă, sau numai de spaimă: ci cu o nespusă mirare, cu stupoare, cu o foarte ațâțată și aproape veselă, în adânc, curiozitate: „Oare chiar va trage?” „Ce te holbezi așa la mine, crezi c-o să-mi tremure mâna?” - strigă călărețul și în clipa următoare apăsă pe trăgaci. Cadavrul alunecă la vale, unda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o garanție în acest sens, în faima de sfințenie care îl înconjoară pe papa Pius al X-lea (1903-1914). Care ar fi motivul acestui plebiscit mondial de venerație în jurul memoriei Sfântului Pontif? Fidelitatea sa față de sărăcie. Lumea a aflat cu stupoare despre un Papă, care, stând pe tronul pontifical, l-a lăsat pe fratele său unic în cel mai neînsemnat serviciu de primitor de corespondențe poștale de la periferia orașului Mantova; în testamentul său, își încredința surorile milostivirii succesorului său, neavând ce
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
când au câștigat, au spus că o să urmeze modelul românesc, adică pe Emil Constantinescu. Deci, în această primă etapă, eram foarte bine văzuți. Deja însă în toamna lui ’97, nici nu se împlinise anul de guver nare, am citit cu stupoare în Financial Times un interviu cu Petre Roman sau un citat al lui Petre Roman, care spu‑ nea că guvernul va cădea prin martie. V.A. : El era președintele Senatului atunci. A.M.P. : Partidul Democrat era, de fapt, nemulțumit de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
și Columna lui Traian, apoi intervențiile din Revista contimporană, Literatorul ș.a. pentru a zăbovi asupra atitudinii unor personalități din epocă, în primul rând comentând impactul studiului canonicului Al. Grama ("citit literal, un astfel de text nu poate decât să producă stupoare"), ca să treacă la parodicul unor scrieri literare ca receptare a operelor eminesciene (Muza de la Borta Rece, 1873 și Spiritele anului 3000, 1875), apoi luând în observare Critica științifică și Eminescu a lui M. Dragomirescu, Mihai Eminescu. Studiu critic de Nicolae
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a cercului nostru, ieșind pe poartă anturată de ofițeri nemți, unguri și turci, cu care cocheta În costumul ei de amazoană, tolerată și Îndemnată de Mihai Berceanu, peze venghiul ei de soț și reformator moral al viitoarelor generații - care, observând stupoarea cu care priveam pe fereastră și bănuind - după clinchetul pintenilor și după larma voioasă a musafirilor săi și inamici ai țării - scena la care priveam, s-a repezit să mă tragă de mijloc la o parte, zâmbindu-mi dulce și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
spus-o băiatului, care, pornind motorul și ciulindu-și urechile, ca un medic la pieptul bolnavului, a exclamat deodată arătând cu degetul: „Aici e!“ A desfăcut carburatorul, a scos mica sită cilin drică, cea care oprește necurățeniile din benzină și - stupoare! - sita era Îmbâcsită cu murdărie. Am făcut după acest fleac de descoperire, căruia nu-i dăduse de rost o serie de mecanici, elec tricieni și șoferi, 1 500 de kilometri În Întreg Ardealul. E unul din numeroasele exemple care mi-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
merităm o viață mai bună. Acum se înarmă cu răbdare multă, o virtute menționată și de Dumnezeu ca fiind o calitate pentru noi toți și căută să înlăture din mintea ei mentalitatea materialistă care o dominase până recent, observând cu stupoare că unele persoane avare făceau din bani și lux unicul Dumnezeu, uitându-și adeseori și morții, gândind că pot să își schimbe soarta fără ajutorul Creatorului. Se bucura de tot confortul și nu avea grija zilei de mâine. Când se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
meu, când mi s-au oprit ochii pe colțul unde îmi lăsasem șeful singur, dar care acum era acompaniat de Dobre, ambii cu paharele de whisky în mână. Deci, era adevărată bârfa șoferului francez, am reflectat în sinea mea cu stupoare, nevenindu-mi să cred ce vedeam cu ochii. Am decis să plec imediat, dacă șeful nu va avea obiecții. M-am dus direct la ei și mi-am exprimat nedumerirea că Dobre era la recepție, încălcând orice regulă a bunului-simț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
încetaseră a se conforma formulei „vagon“ prin adaos de clădiri laterale. Fațada casei se împlinise prin cele două camere noi, construite de Virginia și Toader, dispariția gardului de acolo anulând o sursă de joc ce-l practicasem cu agilitate, spre stupoarea veselă a micuțului Toderică, cu bale încă la gură, mucos și molâu: cățărați amândoi deasupra, eu aruncam ierburi cu spic lipicios pe spatele trecătorilor inocenți, care primeau astfel o codiță de toată frumusețea, ce se agita după cum pășeau ei mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
București“ - pretindea), dar într-o zi i-a scos pe toți din bancă și - fără a preveni pe nimeni - s-a dus în capitală, de unde s-a întors cu un vagon întreg de cosmetice franțuzești și garderobă de curtezană, spre stupoarea și amuzamentul nostru, poate nu și al bietului maior, care va fi gustat și el din biciușca exersată pe spinarea ostașilor armatei române. De când ne-am instalat aici, în caracterul meu s-a produs o remarcabilă transformare: m-am intelectualizat
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
atenția numele de Negoițescu de sub articolele apărute deja în Țară nouă și crezuse că autorul e fostul său coleg). A deschis apoi vorba despre poezia Duhovnicească de Tudor Arghezi, urmând între noi o mică controversă în interpretarea versurilor argheziene - spre stupoarea comisiei. Restul examenului a fost jucărie, ceilalți examinatori căzând în privința mea în aceeași cursă ca și dascălii ce avuseseră de a face cu mine în clasă. Produceam o impresie generală extraordinară. Pe matematicianul Sergescu l-am mai văzut o dată, într-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Revista Jurnalul literar, serie nouă, a publicat în nr. 21 din mai 1990, pe prima pagină, un articol cu titlul „Roza vânturilor“, datat iunie 1941 (deci reprodus dintr-o gazetă a epocii) și semnat Ion Negoițescu. L-am citit cu stupoare când mi-a picat în mână revista, pentru că nu-mi aminteam deloc de el și nu mi recunoșteam stilul, deși ar fi trebuit să mă simt flatat, căci nu-i lipsesc căldura și grația și-i lipsește parcă găunoșenia naționalismului
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]