644 matches
-
bărbatul nu o scăpa din priviri. Și avea de ce: era o tânără brunetă, cu păr lung, ochi căprui, o gură frumos conturată, Îmbrăcată Într-o rochie de vară, de culoarea roșie, din mătase naturală, cu breteluțe, strânsă În talia-i subțirică, cu un minijup decent, așa cum Îi stă bine unei fete cu bun simț. În momentul când ea se uită spre el, Îi Întâlni privirea cu o expresie, ca și cum ar fi spus: „ei, ce zici, mă primești la masa ta?” Atunci
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Flutur Veronica a fost îmbrățișată cu entuziasm de toate locatarele blocului care-și puteau permite să onoreze modestul ei tarif. Spre deosebire de spălătoreasa dinainte, care murise de alcoolism la vârsta de șaizeci și opt de ani, Flutur Veronica era tânără și subțirică, de te mirai de unde avea puterea să facă față atâtor cazane. Purta întotdeauna fond de ten, ruj și rimel, iar părul scurt, șaten și nu prea des era tapat în stilul chelnerițelor din anii ’60. La sfârșit de zi, râurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
interes pentru conversație. Și pentru că mi s-a părut că de mine nu-i pasă nimănui nici cât negru sub unghie, l-am cercetat în tihnă pe Strickland. Era mai voinic decât mă așteptasem. Nu știu de ce mi-l imaginasem subțirel și cu o înfățișare insignifiantă. De fapt, era voinic și lătăreț, cu mâini și picioare mari, și își purta cu oarecare stânjeneală hainele de seară. Te făcea să te gândești la un vizitiu îmbrăcat elegant pentru această ocazie protocolară. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pentru a evita atacurile posibile, va fi ușor să scoată de la ea tot ce știa. Sesiză senzația nervoasă care semnala apropierea unei ființe umane. O secundă mai târziu, pe ușa deschisă în partea dinainte a navei, dădu buzna un om subțirel, cu păr sur. Alergă la Leej și îngenunche. - Draga mea! zise. Te-ai întors. O sărută pătimaș. Gosseyn, la fereastră, nu-i băgă în seamă pe amanți. Privea fascinat spectacolul de sub el. O insulă verde, montată ca un smarald într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
apărea dacă o dai pe aceasta la o parte, nu strici echilibrul aerului suspendat deasupra șesului galben, care te îmbie la drum. nouă în al doilea loc: la miazăzi de drumul tău curge râul sacru jamuna, acesta este răcoros și subțirel, semn că ești aproape de ținutul uttarakhand, ești aproape de ghețarul-înalt opritor de-furtuni, îmbrățișezi cu totul râul jamuna, păcatele tale sunt iertate, te faci una cu bine vestitorul râu jamuna, ieși din el la prima strâmtoare, el va curge întotdeauna de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
plenitudinea un vis pe care l-a urmărit atâta vreme și acela îi este ratat din neghiobia celorlalți. Căci ceilalți nu-i pot pricepe gustul, talentul morții fiind rar de tot. Fără rost a fost, de pildă, moartea lui Bonbonel. Subțirel, în haina perfectă periată, cu pantaloni pe dungă. De vreo 24 ani. Avea trăsăturile fine, complect bărbierit, nasul subțire ușor arcuit, buzele abia conturate, sprâncenele abia vizibile, fața alb-galbenă, pe care cea mai mică bubuliță era cu îngrijire ascunsă sub
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
buzele abia conturate, sprâncenele abia vizibile, fața alb-galbenă, pe care cea mai mică bubuliță era cu îngrijire ascunsă sub pudră. Gesturile îi erau întotdeauna "interesante", și la discuții spinteca ușurel aerul cu două degete alipite la vârf. Vocea îi era subțirică, discretă, dând impresia că face reflexii subtile. Eu eram copil pe atunci, și tot îmi dădeam seama de farsa neîntreruptă a lui Bonbonel. Asta nu mă împiedeca să-l iau de model, dar nu-l salutam, căci înțelegeam că ar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în parte, pe alei, pe bănci, printre flori, a montat aparatul, l-a apropiat și l-a depărtat, a cerut de zece ori imobilitate perfectă, și când, peste o săptămână, i s-au cerut fotografiile, a mărturisit cu râsul lui subțirel că "totul n-a fost decât o glumă". Pe la serbările orășelului, care se făceau la grădină, era bătut de toți cu confeti, pe jumătate ironic, el răspundea tuturor grațios merci, și își lăsa confetile pe haine, pe pălărie și în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
târgul X, a intrat moartea la fel. Ovreica purta vreo 50 de ani, dar era încă frumoasă, elegantă, zdravănă. Bărbatul său, avocatul Segal, avea ochii subțiați și buzele lungite de satisfacția de a avea o astfel de nevastă. Băiatul lor, subțirel și cochet, tocmai venise de la Paris, unde-și terminase studiile. Seara făcuseră petrecere, și casa lor din mijlocul grădinii înflorite fusese singura luminată până târziu în strada neagră și calmă. Au stins apoi luminile, pe rând, în salon, în camera
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca să nu te ia cu leșin. Dănilă își amintea de jocurile pionierilor... Tabăra de vară de la Homorod... Fata aia, care era de la altă școală și din alt oraș Miercurea-Ciuc, din câte-și amintea -, pistruiată și roșcovană, atât de firavă, de subțirică și de aeriană, cu încheieturile atât de fine și de fragile încât ți-era și frică să te-nvârtești cu ea în mijlocul cercului de pionieri care cântau. Joacă, joacă, joacă, băiete... Că țara este plină de fete... Și jocul nostru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acoperișuri până în depărtare. Cu toții se aplecaseră peste farfurii și începuseră să mănânce, dar parcă nu de mâncare le ardea în primul și-n primul rând, ci mai curând de conversație. Îndărătul lui Dragoș, pe neașteptate un clopoțel de sticlă clincăi subțirel și vesel în pomul de Crăciun. În dreapta sa, mama lăsă iute furculița jos și își înălță brusc capul, schimbată la față. Râse nervos și spuse ceva de cutremur: din nou, după nici șase ani de la cel mare din '40? Mătușa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
într-un pârâu. Alte ape curg pe pantele muntelui de gheață și pârâul se mărește. Așa se naște fluviul Rhenus. — Ai văzut tu locul ăla? — L-am văzut și l-am trecut dintr-un salt. Acolo sus, zeul Rhenus era subțirel ca un adolescent, dar alerga printre pietre și glasul lui devenea tot mai puternic, se prefăcea într-un torent, aluneca prin codri și prăpăstii, adunând alte ape. Curând devenea cu neputință să treci prin vad: zeul adult devenea fluviu. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Așchiuță În școală fusese poreclit Așchiuță. Pe drept cuvânt. Era subțirel, fragil, agil, o sfârlează. Curios și ambițios, așa cum veți putea descoperi în această carte, pe care ați ales să o citiți. Și bine ați făcut ! Autorului, băieții care jucau fotbal în bazinul înghețat peste iarnă, din fața Teatrului constănțean îi spuneau
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pe el. Dar să încerc să vi-l descriu e un prieten, așa că doar părțile bune le recunosc, deși acele diviziuni din fiecare om fac diferențele și se întrevăd de când suntem copii. Laur este un tânăr de statură medie, subțirel, cu trăsături plăcute, frunte înaltă și puțin teșită, fața prelungă, sprâncenele bogate vag unite cu câțiva perișori aurii ascund ochii albaștri tulburători, adânci și visători; nasul lung, ușor acvilin și buzele subțiri demonstrează încăpățânare, bărbia e despicată de o linie
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
un moșneag îmi apărea ba tainic, ba cu tâlc, de dincolo, de dincoace de prag. cum sprijină un Univers de dor mă-ntorc mereu cu inima la el, la colțul lumii noastre din pridvor cu dor de lunci, blajin și subțirel. mă scurg prin el, tăcut , în rădăcini, și-mi place-adeseori să mă trezesc pe zarea zdrențuită de ciulini că zbor, că sunt, că vreau și că iubesc. Tudor Gheorghe CALOTESCU <biography> CV Născut în Lupeni jud. Hunedoara la 13.07
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pățit ca Păcală. Mi-am uitat stihuitorul acasă!... Dar nu-i nimic, o scoatem noi la capăt... Ia ascultați aici, măi, și dacă nu v-o plăcea, să nu-mi dați nici un gologan! O să-ți zicem Gologan!... propuse un glas subțirel de fată și în jur răsunară chicoteli vesele. Poetul își dădu cu mâna pe spate câteva șuvițe de păr rebele, care-i tot cădeau pe frunte, și îi cuprinse pe studenți cu o privire țanțoșă: Ia ascultați, măi năcăjiților, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu glas semeț și cu un surâs blajin pe figură, un student înalt, blond și frumos, care până atunci nu-și făcuse remarcată prezența decât prin exclamații și prin hohote zgomotoase de râs, împreună cu prietena lui, o studentă brunetă și subțirică, pe care o ținea galant și protector de umeri. ...Pe care dumneavoastră, într-un mod lipsit de delicatețe, l-ați făcut să plece dintre noi! completă studenta care începuse discuția cu și mai multă îndrăzneală, deși în obraji îi apăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ne aduce Plugușor și turtă dulce Speranță și lumină-n suflet Iar noi îl serbăm cu cântec. Ungureanu Ioana, clasa a V-a Școala Gimnazială „C.D. Aricescu” Câmpulung - Argeș profesor coordonator Zaharia Carmen Ghiocelul Ghiocel,drag ghiocel, Mic , firav și subțirel. Scoate capul din zăpadă Soarele ca să te vadă! Și mă iartă că-ți ating Clopoțelul de argint. Și mă iartă că te rup, Mamei mele să te duc! Un mărțișor Pe poiana amorțită Soarele vâslea ușor, Și din iarna veștejită
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și scoase un urlet prelung, de ciudă și de deznădejde, care-l ajută să se calmeze. "Lupino, pleci iarăși de la zero. Mai ai de învățat, băiete, mai ai multe de învățat!" Singur în fața propriei conștiințe, puiandrul oftă dezamăgit. Un scîncet subțirel îl repuse în gardă. Venea de undeva, de-aproape, căci se auzea cu claritatea propriilor gînduri. Era un plînset fără lacrimi, un semnal, o chemare. Lupino se-nvîrti o dată împrejur, curios să-l localizeze. Aerul mirosea a mic și a fraged
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pictată. Pe marele banc central, acoperit de o placă din marmură, zăceau câteva mojare de diferite dimensiuni, din piatră, din bronz și din lemn, și apoi o serie de plite pe care fierbeau ulcele și retorte din cupru, emanând un subțirel abur aromatic. Un cuptor dintr-un material refractar emitea, pe fundal, o blândă lucire roșiatică. Lângă banc, poetul văzu un bărbat ce părea să aibă aceeași vârstă ca și dânsul, care Îl privea curios, În timp ce se Îndeletnicea cu pisatul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cîteva gîdilituri în tălpi. Ce femeie, dom’ Președinte, zice Sena ivindu se în ușa garajului înfofolit într-o pufoaică albastră, cu niște pantaloni hippy și ghete de piele, cărînd pe umărul drept o sacoșă. La vîrsta ei tot așa de subțirică și sprintenă, merita să urc pe scări și numai să dau ochii cu ea, zice gîfîind în timp ce se se descotorosește de bagaj. — ’neața, zice domnul Președinte, scoțînd aburi pe gură, cercetîndu-l pe Sena din cap pînă în picioare, din tavan
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pînă acasă, dacă află Delfina pe unde umbli tu la ora asta din noapte o să-ți smulgă părul din cap, plimbărețule, se gîndește. — Aici v-am lăsat, aici vă găsesc, dom’ Căpitan îi face cu ochiul un individ zvelt și subțirel, îmbrăcat la patru ace, dînd ocol mesei rotunde la care șade cu ochii înroșiți de oboseală, în fața unei scrumiere pline ochi de chiștoace. Așa ne place nouă, să ne tratăm cum se cuvine clienții serioși, începe să-i dea tîrcoale
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
obicei În trenuri de navetă. Avea o singură valiză, destul de mare, chinezească și grea drept bagaj, și un copil de trei ani, iar În poșetă pașaportul de plecare definitivă În Germania. Pe peron, Vova Demian strângea În brațe un dosar subțirel și se văicărea ca o muiere: Să mă lași tocmai acum când am intrat În Antologia celor mai bune lozinci! Copilul meu nu va scanda niciodată: Stima noastră și Mândria Ceaușescu-România! Ce nenorocire! Fac ceva pe stima voastră, zise Anita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vizitator frecvent În casa lor din Russell Square și, cu timpul, Îi deveni prieten și sfetnic literar lui Mary. Aceasta era o femeie inteligentă, cu vederi moderat progresiste și ambiții de scriitoare. În 1884, publicase Domnișoara Bretherton, un roman scurt, subțirel, despre viața unei actrițe, inspirat chiar de o vizită făcută, Împreună cu Henry, la teatru, celebrei actrițe americane Mary Anderson. Cartea era un prim efort lăudabil și fu primită cu amabilitate, dar nu se vândură prea multe exemplare. Mary Ward Întâmpină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aduceau gunoaie pe apele de la canal. Acestea veneau în valuri vălurele. Câte o frunză pe ici, pe colo de salcâm sau de tei plutea pe râul respectiv. E primăvară. În tabloul înrămat cu o ramă groasă, lată, arămie, căprioara zveltă, subțirică și drăguțică soarbe apă din pârăul rece de munte, cu apa limpede, netulburată deci, prin care se văd ca prin urmare pietrele și pietrișul gri. Pietricele mărunte se întrezăresc prin șuvoiul de apă limpede, de izvor. Copacii înmuguriți, cu muguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]