3,238 matches
-
se inspiră din clasicitatea greacă. Se cade reapreciat rolul romantismului. Ca să fie scos din scenă, cum pretindea, între alții, Victor Hugo, clasicismul avea nevoie de ceva mai mult decat aducea reforma romantică, adică un conținut istoric al artei și o subiectivitate capabilă să declanșeze fantasme. Abia modernismul baudelairian, întărit de aporturile orientale și africane, determină declinul ireversibil al ideii de clasicitate. Condiția esențială a artei clasice, de la sculptură Antichității grecești și de la literatura latină până la arta și literatura secolului XIX, a
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
a cărui teză n-o mai împărtășesc astăzi decât parțial. Se intitula De ce nu scriu roman și se află în volumul O ușă abia întredeschisă. Eram sub influența ideii din Arca lui Noe referitoare la evoluția genului de la omnisciență la subiectivitate și mi se părea, ca și lui Camil Petrescu în Teze și antiteze, că e inacceptabil ca naratorul să pretindă a intra în mintea și în sufletul tuturor personajelor sale, cum intră diavolul șchiop al lui Le Sage în casele
Cum se scrie un roman by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4684_a_6009]
-
cartea Sandei Cordoș. Profund subiectiv, se-nțelege, în ce mă privește, acest dialog nu intenționează altceva decât eventual să nuanțeze câteva chestiuni. (Fiind, cum am spus-o deja, principial favorabil ambilor critici, păstrez totuși câteva spații de dezacord.) Acum, în măsura în care subiectivitatea mea va fi convingătoare pentru cititori, faptul nu poate decât să mă bucure. Cred, mai întâi, că asupra echidistanței Sandei Cordoș se cuvine insistat un pic. Goldiș observă corect. Nu de răceală analitică e vorba, nu de opacitate emoțională, ci
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
teorii, dar și valori. Și cum orice valoare se sprijină pe o motivație umană, cunoașterea nu poate fi neutră. E un alt fel de a spune că nu există adevăruri obiective, că orice lege științifică presupune o doză inevitabilă de subiectivitate. Dacă, prin absurd, s-ar reuși eliminarea subiectivității din cunoaștere, omenirea s-ar pomeni în fața unui ocean de adevăruri care nu ar interesa pe nimeni. Adevărul fără o valoare însoțitoare nu face doi bani. Dovada a fost adusă de un
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4619_a_5944]
-
se sprijină pe o motivație umană, cunoașterea nu poate fi neutră. E un alt fel de a spune că nu există adevăruri obiective, că orice lege științifică presupune o doză inevitabilă de subiectivitate. Dacă, prin absurd, s-ar reuși eliminarea subiectivității din cunoaștere, omenirea s-ar pomeni în fața unui ocean de adevăruri care nu ar interesa pe nimeni. Adevărul fără o valoare însoțitoare nu face doi bani. Dovada a fost adusă de un grup de specialiști în inteligență artificială, care au
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4619_a_5944]
-
lui Mircea Ivănescu pentru simplul motiv că este făcută cu o libertate pe care nici un profesionist nu și-ar îngădui-o. Într-adevăr, care critic literar și-ar permite, pentru a-l pune apoi în operă, un asemenea dezmăț al subiectivității? Recunosc, deci, că în paginile acestui volum n-am ținut cont de nimic din ce presupune o «adevărată» antologie. N-am luat volumele în ordinea apariției lor, pentru a scoate din ele poeziile care, după un criteriu bine precizat, păreau
Studii introductive (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4622_a_5947]
-
de șase decenii. Am învățat-o de la G. Călinescu, pe care tinerii critici actuali, de la Ion Bogdan Lefter citire, îl privesc cu suspiciune. Eu, mai naiv, ca toată generația mea, m-am lăsat convins de argumentele lui G. Călinescu privind subiectivitatea inevitabilă a actului critic, mai ales după ce a fost pusă din greu la încercare în două decenii de structuralism triumfător. Constatările care urmează nu sunt, așadar, nici exhaustive, nici infailibile. Cea dintâi suferință a criticii este, după modesta mea părere
Suferințele criticii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4577_a_5902]
-
care îi ghidează drumul; 6) existența unui punct de întoarcere, cînd revenirea la viața e însoțită de durere. Potrivit lui Șam Parnia, din cele șase trăsături doar prima poate fi verificată cu mijloace medicale, celelalte simptome ținînd de o sferă a subiectivității la care tehnică nu are acces. De exemplu, un medic nu se poate pronunța asupra veridicității sau falsității unei mărturii privitoare la „trecerea prin tunel”, dar în schimb poate verifica dacă relatările privind destruparea au acoperire în realitate. Drept urmare Șam
În pragul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4384_a_5709]
-
Pillat în peisajul critic românesc din anii ’60-’70. Critica lui, deși pornea, ca și generația ’60, de la Călinescu, evoluase, printre interdicții, recluziune și reveniri, în altă direcție decât cea a mai tinerilor săi confrați șaizeciști. Dinu Pillat nu continuă subiectivitatea creatoare a criticii călinesciene, în care șaizeciștii vedeau o armă împotriva rigidității realismului socialist, ci duce mai departe, în manieră personală, preocupările inaugurate de G. Că- linescu în Curs de poezie și în studiile anilor ’44-’48 (Domina bona, Istoria
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
pe spații înguste, și magia semi-treziei din prozele naratomimice ale lui Ion Cristoiu, povestirea prevestitoare gen Sorin Titel, maniera cinematografică a lui Nicolae Velea, cu trecerea autorului de la condiția de martor (cu obiectivitatea sa implicată) la cea de spectator, cu subiectivitatea sa jucat-detașată. Gestul mărunt odată numit capătă o stranie hiperrealitate sub tensiunea indusă de o „privire erotică” asupra obiectelor ce intersectează existența. La introceptivii reflexivi, romanul e autoficțiune în canon (muzical), cu fețe de-curgând una din cealaltă, cu o
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
De la simplele evaluări prozodice până la calcularea distanței Hamming, din teoria codurilor, nimic nu scapă controlului riguros al lui Mihai Dinu. Niciodată prea complicat, raționamentul poate fi urmărit cu încântare și de nespecialiști. Sigur că intră, în scenariul acesta, și destulă subiectivitate. Controlată însă. Și destul hazard. (Se întâmplă ca, în retroversiune, profesorul Dinu să nimerească peste câte o sintagmă folosită și de Bolintineanu. Dar asta fără ca originalul să fi fost consultat înainte. Cel mult, putem presupune o acțiune subtilă a memoriei
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
ce pun în cumpănă judecăți și idei de care, se vede, criticul a fost urmărit o viață întreagă, care i-au modelat gândirea și destinul literar. Iată câteva rânduri consacrate ideii de revizuire: „Revizuirea de pe poziții generaționiste implică o anume subiectivitate, o doză de partizanat. Noile generații este firesc să se delimiteze de generațiile precedente, dând curs aspirației normale către diferențiere. Te desparți de cei dinaintea ta pentru a fi tu însuți. Se întâmplă însă că această firească raportare polemică să
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
poeme ale cărții: Ci eu singur sub pământ. E, acolo, un plîns de finis mortis, însoțit de spaimă, singurătate și speranță, cum nu s-a scris, pînă acum, în limba română. Rareori lirismul a putut încorpora atîta potențial al solitudinii subiectivității. Se spune și se scrie despre Ion Mureșan că e un poet mare. Mă asociez acestor spuneri/ scrieri. Nu doar prin credință, ci și prin cele scrise mai sus.
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
care vorbește) personal este doar o marcă de emfază: „Eu personal mă îndoiesc că va reuși reformarea mafiei de tip italian... Eu personal nu mi-am închipuit că...” (medicalnet.ro). Tocmai acolo unde n-ar fi nevoie să apară, pentru că subiectivitatea perspectivei este deja marcată, personal e mai frecvent: eu personal cred că..., părerea mea personală este că... Comică e și apariția adjectivului personal ca amplificator al formulei de atenuare și limitare conversaționale părerea mea, clișeu mult ironizat, cu ani în
Eu personal... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5578_a_6903]
-
nu intervine evocarea, psihicul nu e decît experiență nedistinctă de subiect, și subiectul nedistinct de experiență. Fără evocare, subiectul și experiența sînt unul și același lucru. Subiectul nu trăiește atunci decît în datele experienței. Astfel evocarea e cea care creează subiectivitatea și activitatea subiectului.“ (p. 20) Și astfel, grație funcției reflexive a conștiinței, omul are trei mari nevoi: 1) tendința de a se smulge din actualitatea imediată; 2) voința de valoare; 3) voința de comuniune în valori. În concluzie, nu există
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
mai ales ultima frază). „«Demistificarea», ca să folosim încă un termen care începe să se uzeze, nu este o operație olimpiană. Vreau să spun că nu mă pot preta la credința tradițională care postulează un divorț natural între obiectivitatea savantului și subiectivitatea scriitorului, ca și cum unul ar fi dotat cu o «libertate», iar celălalt cu o «vocație», numai bune amândouă să escamoteze sau să sublimeze limitele reale ale situației lor: cât despre mine, îmi asum (reclam, je réclame) să trăiesc din plin contradicț
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
dictatura lui Carol al II-lea, cea a lui Antonescu, apoi regimurile totalitare ale lui Dej și Ceaușescu. Nici o clipă autorul nu are pretenția ca, repovestind niște episoade știute, să facă istorie „obiectivă“. Breban vrea altceva: să refacă trecutul dinlăuntrul subiectivității proprii, încărcîndu-l cu o aură sufletească pe care manualele de istorie sau comentariile politice o elimină constant. „Trebuie spus încă o dată aici, chiar și în acest studiu, noi nu vrem să fim «obiectivi», ci vrem să recurgem la privilegiul subiectivității
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
subiectivității proprii, încărcîndu-l cu o aură sufletească pe care manualele de istorie sau comentariile politice o elimină constant. „Trebuie spus încă o dată aici, chiar și în acest studiu, noi nu vrem să fim «obiectivi», ci vrem să recurgem la privilegiul subiectivității noastre creatoare.“ (p. 144) Rezultatul este un eseu în care personajele sînt reale, doar unghiul de interpretare e subiectiv. De fapt, cu Breban se întîmplă o răscolire iscată de demnitatea vîrstei: vine o etapă în viața unui intelectual cînd, fricile
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
Montparnasse e pierdere de vreme, căci nu personajul ca atare are însemnătate, ci secusele talentului lui Pandrea. Cărțile lui Pandrea sunt universuri a căror legătură cu realitatea e foarte firavă, și chiar în acest detaliu stă și valoarea lor. Revărsarea subiectivității autorului peste marginile îngăduite e chiar condiția farmecului literelor sale. Invariabil, ostentația de sine trece înaintea temei alese, obiectul discuției micșorîndu-se sub presiunea forței naratorului. Arțăgos, rău de gură și mistuit de un nerv irascibil, Pandrea te desfată fără să
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
nici nu desenează un peisaj complet fantastic, cu o logică funcțională doar pe teritoriul acestui text. Lumea Parohiei lasă spații goale care neliniștesc, care pot fi umplute cu orice, într-o coerență mereu sincopată. Împrumută aici, desigur, mecanismul poeziei. Tirania subiectivității apasă greu odată cu fiecare rând al cărții. Aceasta nu e o poveste a ultimilor ani de comunism, nici a familiei oarecum înstărite, matriarhale, din satul românesc. Nu este o imagine a tinereții sau, cu atât mai puțin, a iubirii. Parohia
Un pact de lectură pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4501_a_5826]
-
pălărie” (Alcatraz). Lucrurile nu se întâmplă însă atât de liniar între cei doi colocatari ai sinelui poetului. O inversare de roluri face ca realitatea omului exterior să fie expediată ca „cealaltă realitate”, într-un plan secund, substituită fiind mereu de subiectivitatea ce alimentează cu incertitudini tărâmul explorat de simțuri. Este realitatea poeziei, a jocului de limbaj, a haosului interior în care filosofia postmodernă ne invită să coborâm și să ne placă să rămânem acolo. Ciudat este că pe acest tărâm asistăm
Exorcizarea metaforei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/4535_a_5860]
-
limbaj asemenea ecoului care poate trăi independent și chiar elipsat de sens. De aici se ajunge ades la marginea unui univers absurd, care, ajutat și de topica fracturată a versului, dă semne că logica limbajului nu mai poate acoperi o subiectivitate în continuă expansiune. Să ne reamintim însă că și teatrul absurdului, care a transformat limbajul privat într-un interviu al subiectivității, s-a născut tot de aici, din elogierea limbajului care se gândește singur. Iată și o mostră de astfel
Exorcizarea metaforei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/4535_a_5860]
-
absurd, care, ajutat și de topica fracturată a versului, dă semne că logica limbajului nu mai poate acoperi o subiectivitate în continuă expansiune. Să ne reamintim însă că și teatrul absurdului, care a transformat limbajul privat într-un interviu al subiectivității, s-a născut tot de aici, din elogierea limbajului care se gândește singur. Iată și o mostră de astfel de limbaj care nu exprimă realitatea, ci o animă până la a nu mai încăpea în cuvânt: „scaunul meu e buric/ șnur
Exorcizarea metaforei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/4535_a_5860]
-
sub titlul Sextant (2011) stă sub semnul metaforei epistemologice din titlu, în măsura în care universul, perceput prin grila acestui instrument esențial al călătoriei pe mare, „dobândește un înțeles fecund în încercarea de a armoniza, într-o sintaxă inteligibilă, exactitatea optică și arbitrariul subiectivității“. Cartea are o structură compozită, fiind alcătuită dintr-o mixtură de forme și aspecte ale scriiturii (jurnal, recenzii, texte lirice, proză). Referindu-se la natura și finalitățile jurnalului, chiar dacă se ferește în mod explicit să realizeze „teoria jurnalului, a literaturii
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
un pretext pentru cele mai elucubrante exhibiții intelectuale imaginabile. Răsfoiesc periodic teancul de numere din „James Joyce Quarterly”, deja o publicație venerabilă, editată trimestrial, începând cu 1963, la Universitatea din Tulsa, Ocklahoma, și ezit între uimirea față de inventivitatea abordărilor și subiectivitatea aberantă a discursurilor. Pentru majoritatea exegeților, cartea lui Joyce e doar pretextul etalării obsesiilor unor savanți săriți demult de pe calea ferată a rațiunii. Recunosc: ai nevoie de o răbdare bine antrenată să parcurgi culoarele - nu odată înfundate - ale unui labirint
Lecturi-fantomă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3289_a_4614]