1,576 matches
-
În jurul nostru, servindu-ne ! Vreau să-i surprind privirea lui Jack și să rîd, dar el nu pare absolut deloc impresionat, de parcă toate astea ar fi un lucru absolut normal. Poate că pentru el chiar e normal, am o revelație subită. O, Doamne. Poate că are un valet care Îi face În fiecare zi ceai și Îi calcă cămașa. Și ce dacă are ? Nu trebuie să las toate astea să mă intimideze. — Așa, zic, după ce tot personalul care ne servește dispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
picnic, și la tata, care desface cele două scaune pliante. Nu pot să mă așez la un picnic În familie, În timp ce Jack mă așteaptă să facem sex. Trebuie neapărat să fac ceva, repede. GÎndește-te. — Îhm... chestia e, zic cu inspirație subită, că nu cred că pot să rămîn cu voi. Am o groază de treabă de făcut. — Nu-mi spune că nu poți să-ți iei liber măcar o jumătate de oră, spune tata. — Emma e sufletul companiei ! spune Kerry, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Chiar așa ? — Da, da. Se apleacă În față, confidențial. Și cînd zic șeful cel mare, zic chiar șeful cel mare. — Șeful cel mare, repetă Jack. SÎnt impresionat. — Jack, poate pune Kerry o vorbă bună pentru tine ! exclamă mama, cu inspirație subită. Nu e nici o problemă pentru tine, nu, Kerry, draga mea ? Mai am un pic și izbucnesc Într-un rîs nebun. Adică aș face asta, dacă situația nu ar fi atît de total și de incredibil de strigătoare la cer. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sînt În stare să rostesc nici un cuvînt. Acum, că mi-a dispărut șocul, am cumplitul sentiment că e posibil să izbucnesc În rîs. — Faci parte dintr-un grup de... avocați care dansează. — Da. Lissy Încuviințează din cap. Am o viziune subită cu mai mulți avocați pledanți, cu peruci pe cap, care dansează și, fără să mă mai pot abține, pufnesc În rîs. — Vezi ? țipă Lissy. De-asta nu ți-am spus. Eram sigură c-o să rîzi ! — Iartă-mă, zic. Lissy, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
plac. Știu ce mănîncă, știu ce bea. Știu ce-și dorește de la viață. Poartă patruzeci și patru, dar și-ar dori să aibă patruzeci și doi. E o fată care... Își Întinde larg brațele lateral, de parcă ar căuta o inspirație subită. La micul dejun mănîncă Cheerios și Îi place să-și Înmoaie ciocolata Flake În cappuccino. Mă uit surprinsă spre mîna mea, În care am un Flake. Tocmai voiam să-l Înmoi În cafea. Și... azi-dimineață am mîncat Cheerios. — În zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
uluită, că nici nu mai sînt În stare să deschid gura. Îi Întîlnesc privirea lui tata, iar el Îmi zîmbește ușor, stîngaci. Iar mamei Îi tremură vag mîinile În clipa În care lasă florile jos. SÎnt stresați, am o revelație subită. SÎnt stresați, amîndoi. Tocmai Încerc să mă obișnuiesc cu ideea, cînd apare Paul În ușa biroului său. — Emma, spune, ridicînd din sprînceană. Înțeleg că ai musafiri ? — Ăă... da, zic. Paul, ei sînt... Îhm... părinții mei, Brian și Rachel... — Încîntat, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îmbrăcați, simt că-ncep să-mi duduie creierii. După părerea mea, nu era În stare nici să se țină pe picioare, darmite să danseze. Te rog, Doamne, ajut-o să nu se facă de rîs. Te rog. Am o viziune subită cu Lissy stînd ca un iepure speriat, incapabilă să-și amintească pașii. Și cu publicul țintă cu ochii pe ea. Simplul gînd mă și face să mă cutremur. OK. N-am să las să se Întîmple una ca asta. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bile de rulmenți lăsate să cadă pe un pietriș umed, declarase că nu e nevoie de nici un proces. Un fascist ca mine, a susținut ea, trebuie strivit cu piciorul ca un gândac de bucătărie. Dar ceea ce a mirosit a moarte subită a fost mânia vecinilor mei. Ziarele mai barbare tipăreau fără comentarii scrisori de la persoane care voiau să mă vadă expus într-o cușcă de fier prin toată țara, de pe coasta de est până pe coasta de vest; de la eroi care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
o teslă și cu mâinile astea două mi-am construit o casă la marginea unui lac în Maine. M-au rechemat din pensie ca specialist. — Specialist în ce problemă? am întrebat. — În problema dumitale, a spus el. — De unde interesul ăsta subit? m-am mirat eu. — Exact asta trebuie să descopăr eu, m-a lămurit el. — Nu e nici un mister de ce mă vor israelienii, am zis. — De acord, a spus el. Dar e un mare mister de ce cred rușii că ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
la bătaie cu o zi înainte; Ben, care sărea din orice; Margery în lacrimi; Philip Cantley, baricadat în biroul lui, de parcă îi era teamă să nu-l ardă de viu lumina zilei dacă iese. Știam deja câteva lucruri despre moartea subită, cât de departe își întinde plasa și cum îi poate trage și pe alții la fund; cum frica naște monștri, cum începi să vezi pericole peste tot, care te secătuiesc strecurându-ți-se pe sub piele; o neliniște nedefinită, care crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
interesează... Așa-i că am dreptate? Deodată rămase tăcut. Apa lipise cearșaful de trupul Piei și lăsa să se întrevadă vârful sfârcurilor, linia trupului și a sexului. Părul îi aluneca pe spate, negru și lins, iar chipul, șiroind, căpătase o subită și de nedescris frumusețe, cu ochii strălucitori, dinții foarte albi și un râs spontan. Nu mai era maimuța goală, jivina de la grădina zoologică, care urina stând pe vine. Nu mai era copila fără forme care-și arăta inconștientă sexul fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în desiș. Îl urmară cei doi piloți, iar Planchart rămase la volan, fără să stingă motorul. Aviatorii se îndreptară spre desiș și începură în mare grabă să îndepărteze camuflajul, lăsând la vedere fuzelajul verde metalic. Lucrau afectați parcă de o subită nervozitate, care contrasta cu calmul lor din tabără. Și căpitanul părea neliniștit, iar Planchart striga ceva, fără să îndrăznească să pună piciorul pe pământ, aruncând priviri îngrijorate spre marginea selvei. — S-ar zice că se grăbesc. Și că le e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mișcare și prăbușire, dar apoi pământul se povârni sub el și știu că avea să cadă. După care, Întoarse capul și-l văzu pe Ambrogiani venind direct spre el cu pistolul În mână. Inima i se contractă Într-o teroare subită. Avusese Încredere În omul acela, nu stătuse nici o clipă să-și spună că persoana de la baza americană care aflase de curiozitatea lui Foster și care aflase de aventura doctorului Peters cu acesta putea fi la fel de bine italian ca și american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
odată ce știe toată lumea chestia asta, Înseamnă că de fapt nici nu există anumite situații, sau fapte, sau Întîmplări, etc., care ne provoacă stres! Ce părere ai de concluzia asta? E imposibil! Cum să nu existe? Dar reacțiile exagerate? Dar moartea subită a celui care a primit o veste proastă? Dar creșterea pulsului, a tensiunii, a agresivității celor care se confruntă cu situații neplăcute? Nici astea nu există? Nici nu am spus că aceste reacții nu există! Și atunci nu există și
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
dumitale. În definitiv, ce-i? S-a plimbat în oraș cu cumnatul dumitale. Dacă dumneata ești bolnav și nu suferi lumea, nu trebuie s-o silești și pe ea să se călugărească. Titi se învineți la față și, reeditând furia subită a lui Simion, bătu cu pumnul în masă, înspumat la gură, și țipă ca un descreierat: - Să nu mă insultați, măgarilor, că vă spun la mama! Toți îl priviră în liniște ca pe un pacient în criză și lui Titi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-și descrețise nici acum fruntea strânsă de necaz. Titi se legăna lângă sobă, iar Aurica își îngrijea atent mâinile. Birjarul dădu bice cailor, și roatele se rostogoliră pe caldarâm. Atunci Simion întoarse capul înapoi și, ca și cuprins de o subită emoție, strigă, arătând cu degetul: - Uite salcâmul ce mare s-a făcut! - Lasă, zise Stănică speriat, că-l vedem când ne-ntoarcem. Și făcu semn birjarului să mâne repede. Rămasă singură, Aglae își puse un șorț dinainte, mobiliză pe Aurica
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Unde nu-i Dumnezeu? Unde nu-i Dumnezeu și Nimicul? Deznădejdea-i o vitalitate a Neantului... Teologia n-a putut lămuri până acum cine e mai singur: Dumnezeu sau omul. A venit poezia. Și-am înțeles că-i omul... Revelația subită a irealității, când, prins de panică, îți vine să te-ndrepți spre sergentul din colț ca să-l întrebi dacă există lumea sau nu... Și cum te liniștești deodată, bucuros de nesiguranță... Căci, într-adevăr, ce-ai face dac-ar exista
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
e legitimat. Sau că, prin Dumnezeu nemaiaparținând pământului, orice crimă în lume ne poate fi iertată. Unui credincios nimic nu trebuie să-i scape: scârba, deznădejdea, moartea. Oamenii cad spre cer; căci Dumnezeu e un abis privit de jos. Revelația subită: a ști tot și fiorul care-i urmează: a nu mai ști încotro. Deodată, gândurile au despletit universul și ochii s-au oprit în zăcămintele firii. Timpul și-a pierdut respirația. Atunci, cum ai măsura vârtejul luminii ce te inundă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prin gândire, farmecul dispariției orizontale. Astfel introduce luciditatea o notă de amurg în suspinele acelui ieftin absolut. Nu dezamăgirile, nici ura și nici orgoliul ne scutesc de oameni, cât tăriile sufletului, care se înstăpînesc în noi cu forța unei revelații subite. Atunci ce-ai mai putea spune cuiva și de ce i-ai mai spune, când freamătul lăuntric e ca un fluviu ce-ar curge dintr-o dată în sus? Din sânul semenilor ne aruncă valurile unor fericiri năpraznice, care înmulțindu-ne identitatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o boltă de regret peste fiece sărut și-un azur de alte doruri peste acel leșin. Nimic nu servește mai puțin natura ca dragostea. Când femeia își închide ochii, privirile tale lunecă pe pleoapele ei căutând alte firmamente. În disperările subite și neîntemeiate, sufletul e o mare în care s-a înecat Dumnezeu. Singurul conținut pozitiv al vieții este unul negativ: frica de a muri. Înțelepciunea - moarte a reflexelor - o învinge. - Cum putem însă să nu ne mai temem de moarte
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
persistentă și obsedantă, care pune stăpânire pe om și-l domină până la sufocare, ce se insinuează în tot ritmul ființei noastre pentru a lichida procesul vieții din noi, ci o groază cu străfulgerări, apărând rar, dar intens, ca o tulburare subită, dar care elimină pentru totdeauna posibilitatea unei limpezimi viitoare. Este imposibil de a preciza și defini acest ciudat presentiment al nebuniei. Ceea ce este într-adevăr îngrozitor în el rezultă din faptul că noi presimțim în nebunie o pierdere totală în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ar semnifica progresul în timp, este imposibil să nu simți toată absurditatea mersului în timp, a mersului mai departe, tot nonsensul evoluției și al oricărui fel de desfășurare. De ce să mergi mai departe, de ce să mai trăiești în timp? Revelația subită a timpului în astfel de contemplații, care dă acestuia o proeminență vie și strivitoare, pe care n-o are niciodată în existența zilnică, este fructul unui dezgust de viață, al unei incapacități de a mai continua cu aceeași poveste. Și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în timpul Revoluției ruse. Scriitorul austriac Robert Musil, inspirat de psihologia maselor din epoca sa, descrie această mișcare în următorii termeni: "Cei mai excitabili, cei mai sensibili, cei mai puțin capabili să opună rezistență, adică oamenii extremelor, în stare de violențe subite ori de gesturi nobile, vor sluji drept exemplu și vor deschide calea... Strigătul care mai curînd îi străbate decît îl emit ei înșiși, piatra care le cade-n mînă, sentimentul căruia i se abandonează, toate acestea netezesc cărarea pe care
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ofere căldura focului”. Dacă managerii nu vor deveni păzitori ai flăcării, vor simți pe pielea lor riscul ca angajații să plece În altă parte, În căutarea altor surse de „căldură”. Transformarea eșecului În victorie 1. Protejați-vă flacăra de pale subite de vânt. Într-o companie se pot Întâmpla multe care să ducă la stingerea ei: cinismul, prejudecata, invidia, indiferența Ă toate pot stinge chiar și cea mai strălucitoare flacără. 2. Identificați factorii esențiali de succes (FES) ai companiei dumneavoastră și
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
încredere în oamenii al căror rol era să-l aibă în stăpânire, l-au adus într-o asemenea stare de agitație încât n-a mai reușit să adoarmă. Poate fiindcă renunțase să mai spere în orice schimbare, poate fiindcă transferul subit la Castel Nuovo îl înțelesese ca pe o pedeapsă, începu din nou să aibă vechiul vis cu păianjenul. La Castel Nuovo însă își dădu seama că era tratat mai bine. A trăit acea perioadă cu zbucium și entuziasm, cu neîncetate
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]