707 matches
-
mare decât presiunea atmosferică normală. Aceste substanțe nu pot fi topite la presiunea atmosferică normală deoarece sublimează. Astfel bioxidul de carbon CO2 , care are presiunea de vapori la punctul triplu de 5,1 at trece direct în starea de vapori, sublimează la temperaturi mai mari de -78,5 0C . Temperatura de sublimare la presiunea atmosferică normală pentru zăpada carbonică este de -78,5 0C . Dacă se încălzește ușor iodul cristalin într-un vas de sticlă, se constată că pe pereții reci
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
mult superior punctului de topire. Sunt însă și substanțe ca iodul, sulful, naftalenul, etc, a căror presiune de vapori la punctul triplu este mai mare decât presiunea atmosferică normală. Aceste substanțe nu pot fi topite la presiunea atmosferică normală deoarece sublimează. Astfel bioxidul de carbon CO2 , care are presiunea de vapori la punctul triplu de 5,1 at trece direct în starea de vapori, sublimează la temperaturi mai mari de -78,5 0C . Temperatura de sublimare la presiunea atmosferică normală pentru
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
mare decât presiunea atmosferică normală. Aceste substanțe nu pot fi topite la presiunea atmosferică normală deoarece sublimează. Astfel bioxidul de carbon CO2 , care are presiunea de vapori la punctul triplu de 5,1 at trece direct în starea de vapori, sublimează la temperaturi mai mari de -78,5 0C . Temperatura de sublimare la presiunea atmosferică normală pentru zăpada carbonică este de -78,5 0C . Dacă se încălzește ușor iodul cristalin într-un vas de sticlă, se constată că pe pereții reci
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
firii naționale", prin aceasta anulându-se teoria unui fals antagonism între național și uman. Calitatea națională, care nu este altceva decât o formă generală a sufletului, nu se dizolvă în har, ci harul se lasă turnat în tiparul sufletului național, sublimând această calitate a sufletului 4. Prin urmare, națiunea este o "realitate voită etern de Dumnezeu"; dreptul său la existență poate fi privit ca un fapt natural, inevitabil în iconomia divină. Sinteza dintre națiune și creștinism, în vederea atât a păstrării specificului
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
constituie a treia temă a acestui eseu este speranța. Speranța într-o altă viață, pe care trebuie s-o "meriți", sau jocul măsluit al celor care trăiesc nu pentru viața însăși, ci pentru o mare idee care o depășește, o sublimează, îi dă un sens și o trădează. Totul contribuie astfel la a încurca și mai mult lucrurile. Nu în zadar s-au jucat oamenii până acum cu cuvintele, prefăcându-se a crede că a refuza un sens vieții duce în
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
completă decât prin subînțelesurile acestei filosofii. Ea justifică, în sfârșit, acea variantă pe o veche temă care spune că gândirea puțină îl îndepărtează pe om de viață, dar că gândirea multă îl aduce din nou la ea. Incapabilă de a sublima realul, gândirea se mulțumește să-l mimeze. Romanul de care e vorba este instrumentul acestei cunoașteri relative și totodată inepuizabile, atât de asemănătoare cu aceea a dragostei. Creația romanescă seamănă cu dragostea, prin uimirea inițială și prin meditația fecundă. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
isterizeze și (literalmente) să-i otrăvească. Comedia neagră permite, însă, dincolo de pulsul ridicat al narațiunii, câteva momente de meditație reală despre morala complexă și adesea bizară a omului contemporan, despre fragilitatea prieteniei și nostalgia unui trecut liber și generos, perfect sublimat într-o amintire de-a lui Vernon - în dezordinea chic a unui apartament parizian, între cărți, lenjerie, bijuterii și alte nimicuri, Molly își pregătește, elegantă, ieșirea în oraș, la redacția revistei "Vogue". "Dilemateca", anul VII, nr. 69, februarie 2012 Androphilis
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
medicii nu le găseau semnificații precise, ultimii patru ani cuprinși în confesiunile lui Barbellion sunt marcați de gânduri sumbre și de o neobosită obsesie thanatică. Tânărul de 25 de ani își acceptă nenorocirea și iminența morții într-o mărturisire ce sublimează discursul literar într-o formulă unică, afirmând un adevăr tulburător. Paginile jurnalului fixează în coordonatele unei vieți interioare dramatice o existență intelectuală exemplară. Omul de știință își descrie ratarea într-un poem continuu, reluând, ca pe un laitmotiv de preț
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cu toate acestea, altfel. Răzbate, din cele mai multe confesiuni (unele ficționalizate, precum textul Ceraselei Nistor) tensiunea unei permanente stări de asediu al feminității. "Femeia- cal" sau "femeia-asin", identificată în Sarsanela Adrianei Babeți ca adevăratul provider al minimei bunăstări familiale și femeia-cocotă, sublimată din amintirea hilar-perversă a eternilor chiloți tetra (la rândul lor imortalizați în metafora moartea pasiunii în povestirea Anamariei Beligan), sunt extremele între care ipostazele femininului se înșiră vulnerabil, ca pe o sârmă ghimpată. Se întrevăd, ca în simetriile colorate ale
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
vreme. Cei foarte mici se pierd în satenuri imaculate, legați cu funde ce-i fac să arate ca niște minuscule pachete albe, gata să fie expediate în Paradis. Ținuți în brațe de părinți, cu chipurile întoarse și priviri visătoare, ei sublimează proiecția romantică a morții frumoase, ridicată și aici la rang de artă. Îmbălsămați în fotografie - reluând metafora lui Barthes din Camera luminoasă - s-au instalat permanent între lumi, ca prezențe ce-și semnalează, de fapt, absența. Cultura victoriană a morții
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
între 5 și 31 ianuarie 1943, a inclus, la inițiativa lui Ernst, 31 de nume, iar Guggenheim, de care a divorțat în 1946, spunea adesea că a făcut o greșeală: expoziția ar fi trebuit să rămână la 30. Birthday (1942) sublimează portretul artistei pe muchia tensionată unde și-a trăit, curajos, atât viața privată, cât și arta. În interiorul rece și geometric al unei case burgheze, o tânără sobră, de o frumusețe palidă, regală, privește drept și enigmatic, în timp ce mâna stângă deschide
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a nu-l cita Încă o dată pe bătrânul Homer, cu eposurile sale eroice În care metaforele abundă precum peștii și monștrii marini În apele originare ale planetei, miturile sale, Biblia noastră, a literaților de azi - propunem a fi „absurda” și sublima „metaforă” a Sfintei Treimi, „studiu de bază și de-o viață a primului mare părinte al bisericii, autorul miraculos, Sf. Augustin, episcop de Hyppo. Reiau aici o „istorie-anecdotă” din viața Sfântului Augustin pe care am auzit-o pe când nu Împlinisem
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
bolii poetului, capătă o cu totul alta semnificație dacă sunt puse în legătură cu evenimentele politice ale epocii și, mai ales, cu activitatea sa de ziarist. Căci articolele sale din "Timpul", reproduse adesea și de alte periodice ale vremii, vădesc un patriotism sublimat până la forma sa ideală, dar pe care ultimii detractori îl asociază naționalismului îngust, xenofobiei și antisemitismului. Este meritul lui Th. Codreanu de a surprinde în volumul Dubla sacrificare a lui Eminescu (Editura Serafimus, Brașov, 1999) amănuntele unui scenariu pe baza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Th. Codreanu întrevede între temele abordate în lirica profund ontologică a lui Grigore Vieru și cea a lui Nichita Stănescu sau George Bacovia. De exemplu, problema maternității discutată în oglinda Vieru-Bacovia capătă rezonanțe speciale în simbolistica poeticii universale: "...Bacovia (...) a sublimat netipic prezența mamei în simbolismul ontologic al elementelor primordiale pământul și apa, care invadează imaginarul său poetic. Și asta în perspectiva a ceea ce am numit negativul stilistic, "produsul"-grund al "complexului Bacovia". Grigore Vieru, în schimb, reconvertește negativul existențial (necurmatele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
creștinéscă, [Românii] s-aŭ lepădat de orĭ ce gând de cucerire asupra altor némuri și aŭ întrebuințat tăriea lor de suflet pentru a-și tine țéra numaĭ cu sapa, creștinând frățeșce pe toțĭ barbariĭ" (Melidon, 1876, p. 84). Impotența militară este sublimată în virtute spirituală. O oarecare persistență o dobândește și tema sacrificială a martirajului românesc întru credință, care se prezintă într-o dublă ipostază. Într-o primă concretizare, aceasta ia forma martirajului ortodox în fața constantei persecuții catolice direcționată din Europa Occidentală
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
constituirea a "ceva". Acest scurt excurs "românesc" identifică fapte care completează propriul meu orizont cultural; este vorba despre elemente care nu pot fi ascunse sau puse pe seama unei aparențe culturale nedorite, care, mai mult, sunt sau ar trebui să fie sublimate. De fapt, în absența lor însăși tematizarea de față nu ar fi putut înainta așa cum înaintează, iar reducția judicativă a dictaturii judicativului ori nu s-ar fi pus ca problemă, ori, dacă s-ar fi pus, atunci ar fi condus
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în care statul nu mai este o proprietate a suveranului, ci un bun comun, căruia suveranul îi asigură gestiunea în interesul tuturor 131. În conformitate cu schema contractualistă, ce își are originea în ideile politice exprimate în lucrările lui Montesquieu 132, statul, sublimat în persoana împăratului luminat, apare omului politic bucovinean drept un garant al securității colective, fiind sursa de la care emană "bunăstarea supușilor săi"133. Acest memoriu, ca și celelalte scrieri ale sale, lasă să se vadă că sursele gândirii politice românești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de stat, în care statul nu mai este o proprietate a suveranului, ci un bun comun, căruia suveranul îi asigură gestiunea în interesul tuturor 42. În conformitate cu schema contractualistă, ce își are sursa în gândirea politică a lui Montesquieu 43, statul, sublimat în persoana împăratului luminat, apare ca un garant al securității colective, fiind sursa de la care emană bunătatea supușilor săi44. În dialogul cu puterea dominantă, referitor la statutul românilor din Bucovina în cadrul Imperiului habsburgic, Balș face apel, în justificarea revendicărilor referitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
apostolii care au făurit un climat de frățietate, de trăiri comune, de plâns împreună, de suferit și de răbdat împreună, de visat și de sperat împreună, de retrăit amintiri împreună. Datorită lor am descoperit calitatea haotică, mistică, duhovnicească a suferinței sublimată în felul acesta prin poezia lor, prin iubire și mai ales prin rugăciune. Ei au contribuit enorm la salvarea noastră și ne-au condus prin trăirile lor la transfigurarea suferinței. Am învățat să acceptăm suferința ca pe un dar divin
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
pretențios: iubește pământul proaspăt desțelenit, virgin, adică negentropia. Ca și berea, prietenul nostru este un excelent diuretic. Dar Îl prefer pe el, căci multa apă pe care o conține nu e una banală, precum În bere aceea de la robinet. Harbuzul sublimează cu grijă apa după care se dă În vânt, reținând pentru sine, În fruct, doar chintesența, forme de apă cu calități biologice deosebite. Și, mai mult, dacă apa robinetului vine cine știe de unde, din locuri străine aceluia În care trăim
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
negentropia care e În stare să ordoneze, să perfecționeze elementele lumii din jur. Că muncești din greu, ca vânător cu un succes de invidiat deși nu ții În lăbuțe o pușcă, pentru a obține energia brută pe care s’o sublimezi În negentropie, e altă treabă. Sau merit. Dar acea negentropie e vindecătoare. E așa-numita „căldură de pisică“. Adică, dacă mă doare spinarea, șalele ori vechea fractură de la picior, e destul să conving pisica să se culce pe acel loc.
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
excedentare energetic. Râde de mine, acela care Înghite orice căutând energia brută, preferând alegerii uciderea prin foc a hranei, făcându-i inoperant biocâmpul. Ea alege, chiar dacă asta Înseamnă uneori foamea, ceea ce Îi e pe plac, adică energia ce poate fi sublimată În negentropie. Pentru cartea pe care o poate scrie, pisica mai oferă o mostră. Ca și câinele, cu care Împarte același subordin sistematic, Fisipeda, pisica n’are glande sudoripale decât pe năsuc și pernițele lăbuțelor. Cum se răcorește pe canicula
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
meu“ numai pe piciorul meu rupt a tors. Vindecându-mă. Asta e ceea ce poporul numește „căldură de pisică“. Dar pisica investește astfel energie, și Încă una subtilă. Și are nevoie de o compensație, de energie chiar inferioară, din care să sublimeze negentropia pierdută În beneficiul meu. Are nevoie de o bucățică de carne. Carne, pentru că nu poate mânca altceva, și nici alterat. Câinele o fi putând-o face, și de aceea te poți Încrede În pisică, nu În câine, când ai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
țâșnit focul, iar În mână i-a rămas pământul; dar nici un cuvânt despre aer și eter, Elemente mai greu de observat de entuziaștii contemporani ai experimentului. Toate Elementele purifică, fiecare după feleșag. Apa spălând, dizolvând; Aerul vânturând; Pământul putrezind; Eterul sublimând, compensând degradarea impurificării cu negentropia spiritului; Focul mistuind. Dar, Într’o lume avidă de energie, Focul nu poate fi decât sfânt. Motiv pentru care românul tradițional nu arde gunoaie, după cum nici nu le aruncă Înspre quintesența energiei, adică spre Soare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lui Eminescu era deasupra zării, așa încât nu i-a trebuit mult să tindă spre zenitul misterios și adânc al universului, lăsând în urmă particularul care, desigur, i-ar fi minimalizat aspirațiile. Cu toate acestea, sunt multe și variate elementele ipoteștene sublimate în creația sa, unele din biografia personală, altele din biografiile celor cu care a intrat în contact, sau, cel mai pregnant, din spațiul miraculoasei lui copilării. Aceste însemne transpar în grade diferite, astfel încât o parte dintre ele se oglindesc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]