2,086 matches
-
membrii unui grup natural a unei probleme din viața acestuia, sub conducerea unei persoane competente (cercetător, animator). Sarcina animatorului este deosebit de complexă, deși e bine ca intervențiile sale să nu depășească 20% din totalul schimburilor verbale. Intervențiile se referă la sublinierea și reformularea unei opinii, precum și la sinteze progresive. Cel care conduce interviul trebuie să realizeze ceea ce se numește „nedirijarea asupra fondului și dirijarea formei”. Adică să își trădeze cât mai puțin propria părere față de tema discutată, dar să știe să
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sociali în procesul interacțiunii la nivel simbolic. Viața de familie apare astfel nu ca o realitate în sine, ci ca o desfășurare mereu dinamică a interacțiunii (simbolice) dintre membrii săi. • Miza etnometodologică pe emergența realului (social) din situații interacționale particulare, sublinierea rolului contextului determinant și în același timp construit de subiecți nu înseamnă negarea existenței structurilor stabile. Garfinkel (1967) vorbește de invarianța și independența structurilor (față de cohortele specifice de subiecți), dar el arată, totodată, că structurile nu au o existență a
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
legate de existența copiilor din căsătoria precedentă (Cherlin, 1978). În al doilea rând, indiferent dacă se ajunge la divorț sau nu, existența copiilor dintr-o altă căsătorie, la unul dintre parteneri sau la amândoi, creează probleme. Studiile empirice converg în sublinierea faptului că în familiile reconstruite copiii au mai multe probleme nu numai față de familiile biparentale, cu părinți proprii, ci și în comparație cu cele monoparentale. Și părinții vitregi au dificultăți, legate cu precădere tocmai de faptul că propriul copil este copil vitreg
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și copii cu privire la îmbrăcăminte, consumul cultural, sex, relațiile interpersonale, atitudinea față de școală sunt evidente. S-a încetățenit chiar și expresia de „ruptură între generații” (generation gap). Există un disens axiologic-atitudinal, dar există și continuitate. O serie de investigații arată că sublinierea doar a conflictelor valorice nu este justificată ontologic. A. Percheron (1980) constată că atitudinile și opiniile tinerilor manifestă mari abateri de la tradițional atunci când e în joc comportamentul cotidian personal (sex, îmbrăcăminte, coafură etc.), în schimb majoritatea se raliază la valorile
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
disciplinei (începutul secolului XX) cât de diversă este organizarea socială pe planeta noastră, inclusiv cea domestică. Iar în deceniile cinci și șase ale secolului abia sfârșit, în acest spirit s-a lansat curentul „relativismului cultural”, având ca țintă nu doar sublinierea respectivei diversități, dar și că problema „societăți primitive”-„societăți dezvoltate” n-ar trebui pusă în termeni de inferioritate și superioritate. Din relativismul cultural s-a născut, cu ample conotații politice, multiculturalismul. Într-o recentă lucrare (2004), preluând conceptul lui R.
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
1911 Aurel Ciato figurează ca director, proprietar și editor. El semnează articolul Programul nostru, în care afirmă caracterul preeminent politic al revistei, și anume „rostul tratării teoretice a chestiunii de naționalitate”, în slujba căruia va sta și literatura. Ca o subliniere a acestei afirmații, Ciato va relua pasaje din acest program de mai multe ori pe parcursul apariției: „Să ne creăm ideale mari, cari să ne ridice deopotrivă și viața individuală și viața colectivă, să creăm pe baza acestor ideale unitatea de
REVISTA POLITICA SI LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289249_a_290578]
-
la începutul monografiei Dumitru Radu Popescu (1981). Aici opera literară este asemănată cu o succesiune de labirinturi menite a fi descifrate și puse într-o ecuație personală de către critic (la rândul său asemănat cu un Tezeu prudent îndrăgostit), atent la sublinierea enigmelor sau a fețelor ascunse. Astfel, Lecturi moderne cuprinde studii asupra operelor unor scriitori de factură diversă, de la Mihai Eminescu la Nichita Stănescu și Mircea Ivănescu sau de la Gib I. Mihăescu și Liviu Rebreanu la Marin Preda, Dumitru Radu Popescu
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
1.6. Dinamica valorilor sociale" În literatura de specialitate - vezi, de exemplu R. Smith și S. Schwartz (1997) - se aplică, și în domeniul axiologicului, un tratament al valorilor la nivel microindividual (psihologic) și la cel macro, adică sociologic sau - cu sublinierea comparativistă interculturală - antropologic. Apare clar însă că o atare separare este mai degrabă de accent și perspectivă, fiindcă niciodată nivelul macro nu există în afara indivizilor și a microgrupurilor, iar, după cum s-a văzut, interiorizarea valorilor presupune un cadru axiologic supraindividual
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
deosebite se ridică însă la nivelul eșantionării și al construcției chestionarului. Aceste chestiuni sunt tratate pe larg în cărți dedicate metodologiei (vezi, în românește, Rotariu și Iluț, 1997; Chelcea, 2001; Mărgineanu, 2000), așa încât se va proceda aici doar la câteva sublinieri. Eșantionul este acea parte din populația supusă investigației care este intervievată efectiv. Calculele probabilistice și experiența practică dovedesc că este suficient să intervievăm doar un anumit număr din totalul indivizilor ce formează o populație (un public) pentru a concluziona asupra
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
presupun ceva despre subiect („de câte ori te-ai certat cu vecinii?”); cu grijă trebuie folosite întrebările ipotetice, de tipul „dacă ar fi...”, oamenii angajându-se mult mai repede cu un răspuns „da” în situații ipotetice, imaginare, decât în cele reale. O subliniere aparte merită efectul dezirabilității sociale, adică tendința subiecților de a răspunde în conformitate cu un set de valori și norme general împărtășite într-o cultură sau într-un grup. Dezirabilitatea socială nu se confundă cu nesinceritatea, indivizii tinzând să apară într-o
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
unui sistem de valori și atitudini. Opinia publică, deși mult mai schimbătoare, reacționând prompt la mișcarea concretă istorică, nu se desfășoară totuși aleatoriu, față de acest sistem, ci are în el (așa cum s-a arătat ceva mai sus) un fundal axiologic. Sublinierea rolului unui substrat axiologic și cultural specific, al tradiției, în înțelegerea mai nuanțată a opiniei publice trebuie completată, în același timp, cu ideea evidentă că, mai ales în ultimii 50 de ani, a crescut considerabil diversitatea în interiorul culturilor și s-
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
sunt mai greu de surprins în ipostaza de bariere în comunicare: unii autori vorbesc despre surse ale comunicării ineficiente, alții - despre repere ale comunicării eficiente (implicit, polaritatea acestor repere o reprezintă barierele de comunicare) etc. Câteodată, este vorba doar despre sublinierea unor arii generale de acțiune a variabilelor cuprinse în actul de comunicare, intersecție a planurilor care poate conduce spre efecte ce marchează o eficiență a comunicării sau dimpotrivă; Richard și Patricia Schmuck (Schmuck, Schmuck, 1992, p. 249) par să se
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
universitar nu poate merge în tricou și pantaloni scurți la cursul cu studenții, chiar dacă studenții săi sunt îmbrăcați astfel), postura (trebuie să imprime dinamism), gesturile (de obicei, în vorbirea publică sunt folosite gesturile - cea mai bună cale pentru a controla sublinierea mesajului prin gesturi este de a ține discursul privindu-vă într-o oglindă), expresia facială (nu trebuie să arate reacții negative), contactul vizual (ajută la motivarea audienței, dar și la menținerea unui control asupra acesteia; cele două probleme ale contactului
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
strânge aceste documente și le va citi în fața echipei educaționale; - tăcerea: este o modalitate (aparent paradoxală) de a obține informații într-un focus-group; de altfel, trebuie spus că în comunicarea propriu-zisă tăcerea este un factor extrem de important (având funcții de subliniere/evidențiere a mesajului, de asigurare a timpului necesar de reflecție înaintea oferirii unui răspuns etc.), insuficient exploatat la nivelul învățării. În ceea ce privește strict tehnica punerii întrebărilor, este interesant să urmărim recomandările făcute în literatura de specialitate de către Cantril și Fried, preluate
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Pitești, 2001; Doti, îngr. și pref. Petru Poantă, Pitești, 2001. Repere bibliografice: George Popa, Literatura ardeleană de azi, „Lanuri”, 1939, 4; [Radu Stanca], „Renașterea”, 1940, 131; Ion Negoițescu, Curente noi în poezia din Ardeal, VRA, 1943, 706; Ștefan Aug. Doinaș, Sublinieri, TIA, 1943, 10; Cornel Regman, Radu Stanca, LCF, 1965, 23; Ion Negoițescu, Poezia lui Radu Stanca, GL, 1966, 32; Gheorghe Grigurcu, „Versuri”, F, 1967, 1; Eugen Simion, „Versuri”, GL, 1967, 5; Cornel Regman, Radu Stanca și măștile, TMS, 1967, 2
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
deja în prima; scrierea se încheie cu o recapitulare a cărților precedente. Condiția sufletului a fost elogiată cu multă căldură de către Sidonius Apollinaris, poate nu în mod dezinteresat, în timp ce judecata lui Ghenadie, care era prieten cu Faustus, se limitează la sublinierea elocvenței și subtilității operei. Fără îndoială, aceste caracteristici există în scrierea lui Claudian, care, înainte de toate, dovedește o bună cunoaștere a literaturii creștine și a celei păgîne. Modelul literar al lui Claudian pare să fi fost Apuleius, care se bucura
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este „Victor”, iar poetul ar fi una și aceeași persoană cu un retor din Marsilia despre care vorbește Ghenadie. O referire la invazia alanilor din acea vreme ne face să ne gîndim la primele decenii ale secolului al V-lea; sublinierea importanței liberului arbitru pentru oameni îl plasează în același cadru cronologic, care e acela al dezbaterilor dintre augustinieni și Maeștrii Provensali. De altfel, potrivit lui Ghenadie, ar fi trăit sub împărații Theodosius al II-lea și Valentinianus al III-lea, adică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
oficială menită să constituie osatura întregii legislații imperiale. El a făcut din neocalcedonism teologia oficială a imperiului. Așa cum am văzut, una din trăsăturile acestui curent este acceptarea formulei monahilor sciți potrivit căreia „unul din Sfînta Treime a suferit”, ce permitea sublinierea unității celor două naturi în Cristos, într-o tentativă de reapropiere de monofiziți. Inițial Iustinian fusese circumspect în privința acestei formulări, însă ulterior a acceptat-o (scrisoarea către papa Ioan al II-lea, din 15 martie 533). Nu s-a împăcat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aduc mulțumiri pentru că, asemenea unui războinic, s-a luptat pentru cetatea Constantinopolului, aflată în mare pericol, și a salvat-o. Imnul poate fi considerat mai degrabă un poem pentru Postul Mare decît un imn dedicat Bunei-Vestiri. Tocmai preamărirea întrupării și sublinierea rolului Fecioarei în această economie a mîntuirii ne pot face să ne gîndim că imnul n-a fost dedicat neapărat sărbătorii Bunei-Vestiri și, ca atare, să plasăm compunerea lui înainte de perioada în care a fost instituită această sărbătoare, adică înainte de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
expresii sunt aceleași (clișee) în ambele texte și țin de aceeași arie semantică: gândire înaintată, revoluționară, mesajul umanist, omul nou, înaintat, socialism și comunism. Anumite adjective sunt, de asemenea, preferate și repetate: nou (de 4 ori), înaintat(ă). Putem observa sublinierea prin acumulare de adjective și de repetare a lor într-o expresie (noi și noi creații), hiperbole (profund umanist și patriotic), și în genere aglomerarea de adjective și de adjective-adverbe. La fel cum vom constata pentru textul al doilea, începutul
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
aluziv incluzând citate literare, reflecții, jocuri de cuvinte, caracterul deschis al narațiunii constituie dificultăți notabile pentru un traducător. S. a mai tălmăcit, din franceză, romanul lui Georges Bataille Albastrul cerului (1996), precum și o masivă carte de memorii ale Ninei Berberova, Sublinierea îmi aparține (2000), mărturie a agitatei vieți a scriitorilor ruși în preajma revoluției din 1917, dar și din perioada emigrației, între ai cărei reprezentenți s-au numărat figuri ilustre precum Anna Ahmatova, Aleksandr Blok, Nikolai Gumiliov, Marina Țvetaeva, Andrei Belâi, Ivan
STANESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289875_a_291204]
-
București, 1988; Radi Pogodin, Durerea, în Radi Pogodin, Ușa. Durerea, pref. Valentin F. Mihăescu, București, 1990; Georges Bataille, Albastrul cerului, pref. Vasile Zincenco, București, 1996; Andrei Bitov, Casa Pușkin, îngr. Mircea Aurel Buiciuc, pref. Lucian Raicu, București, 1997; Nina Berberova, Sublinierea îmi aparține, București, 2000. Repere bibliografice: Adriana Bittel, Exilată în țara literaturii, RL, 2001, 40. G. Dn.
STANESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289875_a_291204]
-
de identitate sexuală. În acest punct, cele două domenii, Psihanaliza și Psihologia Morală, par că se Întâlnesc. Identitatea sexuală este prezentată, În formă sublimată, atât În masca persoanei, cât și În accesoriile imaginii acesteia. Diferențele de costum sunt legate de sublinierea apartenenței individului la o anumită identitate sexuală. În plus, felul costumației, În special la femei, tinde să scoată În evidență anumite elemente corporale cu simbolică erotică. În felul acesta, costumul va avea un caracter de invitație sugestivă sau chiar de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoanei. Exemplele de dublete sunt numeroase și ne vom referi În continuare la câteva dintre cele mai cunoscute. Trebuie Însă notat faptul că dublul persoanei ne apare ca un similis-ego simbolic, care completează persoana, Eul principal al acesteia, În scopul sublinierii caracteristicilor sale. De fapt, dubletele sunt imaginea persoanei prezentificată În alte două imagini ale acesteia, cu semnificație și rol complementar și niciodată antagonice. Dubletele sunt „imaginea disecată” psihologic și moral a persoanei unice, pe care le-am putea, eventual, compara
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
principale de tipuri: somatofizice, psihologice și caracteriale. În această privință, lucrurile sunt bine stabilite. Psihologia Morală urmărește Însă delimitarea unor tipuri morale de personalitate care, departe de a schimba sau de a contrazice tipurile psihologice, le aduc o completare, prin sublinierea raportului dintre psihic și moral. Tipurile caracteriale sunt limitate de către mulți specialiști, cadrele tipologice despre care unii autori cred că răspund intențiilor Psihologiei Morale. După părerea acestor specialiști, tipurile caracteriale răspund necesităților de a explica tipurile morale. Trebuie să admitem
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]